Contestație decizie de concediere. Decizia 576/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 576/
Ședința publică de la 17 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de intimata - SRL, cu sediul în G,-, -. 5,. 9, împotriva sentinței civile nr. 421/31.03.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu, contestatoarea, cu domiciliul ales în G,-, - 7,. 42, având ca obiect " contestație decizie de concediere" împotriva deciziei interne nr. 47/18.01.2008 emisă de societatea recurentă.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 15 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei la data de 17 2008 când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 421/31.03.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, a fost respinsă excepția prematurității invocată de intimata - SRL
A fost admisă acțiunea civilă formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata - SRL
S-a dispus anularea deciziei nr. 47/18.01.2008 emisă de intimată, reintegrarea contestatoarei în funcția avută anterior și plata drepturilor salariale aferente, actualizate până la data reintegrării efective.
A mai fost obligată intimata către contestatoare la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 714 lei.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
Prin contestația formulată și înregistrată sub nr. 385/121 din 28.01.2008 pe rolul Tribunalului Galați, contestatoarea a solicitat în contradictoriu cu intimata G anularea deciziei nr. 47/18.01.2008, repunerea în situația anterioară emiterii deciziei și reintegrarea în funcția avută cu plata drepturilor salariale actualizate și indexate precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Motivându-și în fapt contestația a arătat ca măsura dispusă de intimată este netemeinică și nelegală deoarece a fost emisă fără a se respecta prevederile disp. art. 65 din Codul muncii.
A mai arătat că decizia nu este emisă de asociatul unic sau administratorul societății pe baza unui audit intern care să fi constatat existența oricăreia dintre situațiile la care se referă art. 65 din Codul muncii fiind redactată și semnată de managerul general al societății care este la rândul sau tot un salariat al societății.
A învederat că decizia contestată care concretizează efectiv măsura încetării contractului de muncă este nelegală întrucât stabilește momentul încetării raporturilor de muncă la o data anterioară emiterii sale - 01.01.2008 - și este semnată de o persoană în privința căreia operează interdicția legală de a fi administrator al unei societăți cu răspundere limitată.
A susținut ca - este de profesie avocat iar art. 30 alin. 1 lit. d din Statutul profesiei de avocat stabilește ca este incompatibil cu exercitarea acesteia în calitatea de președinte al consiliului de administrație, administrator unic sau membru în comitetul de direcție a unei societăți comerciale pe acțiuni sau cu răspundere limitată iar acceptarea mandatului de reprezentare al unei asemenea funcții echivalează potrivit art. 1546 cod civil cu îndeplinirea întocmai a atribuțiilor administratorului.
Intimata, în termen legal, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată motivat de faptul că prin prezenta contestație, contestatoarea nu invoca nici un motiv de nulitate a deciziei a cărei anulare se solicită și nu se probează nici lipsa de efectivitate a măsurii ori lipsa unei cauze reale sau serioase de desființare a postului.
A mai arătat că din momentul angajării contestatoarei societatea a înregistrat cheltuieli lunare din ce în ce mai mari fără însă a se reuși să se realizeze nimic din obiectivele pe care și le fixase cu ocazia ocupării postului de director economic.
A învederat ca așa cum reiese din actele constitutive ale societății, asociatul unic este o persoana juridică ă, administratorul unic este o persoana fizica străină, funcția de manager general nu există în societate și semnatarul deciziei invocate nu are calitatea de salariat.
Referitor la momentul încetării raporturilor de muncă, a arătat că în conținutul deciziei, la art. 2, se prevede luarea măsurii de acordare a unui preaviz de 60 de zile în loc de 30, iar începând cu data de 01.01.2008 s-a desființat doar postul.
A apreciat că, în ce privește calitatea de reprezentant al angajatorului și proba acesteia, între societatea comercială - asociat unic al intimatei și avocat - există un contract de asistență juridică prin care, administratorul unic dă atribuții de reprezentare în România și precizează în detaliu care sunt limitele mandatului conferit și ce consecințe produce acest mandat în raport cu terții.
La termenul din data de 13.03.2008, intimata a invocat excepția prematurității cererii formulate de către contestatoare motivat de faptul că prin decizia nr. 115/30.01.2008, s-a dispus suspendarea contractului individual de munca.
Analizând și coroborând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Referitor la excepția prematurității formulării contestației, instanța a respins-o ca nefondată motivat de faptul că în data de 30.01.2008, intimata nu putea proceda la suspendarea raporturilor de muncă cât timp acestea erau încetate începând cu aceeași zi conform deciziei contestate.
Prin decizia nr. 47/18.01.2008 emisă de intimată s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei conform art. 65 alin. 1 și 2 din Codul Muncii.
Decizia a fost emisă și semnată de către procuristul avocat -, deoarece între societatea comercială - asociat unic al intimatei și avocat - există un contract de asistență juridică prin care, administratorul unic dă atribuții de reprezentare în România și precizează în detaliu care sunt limitele mandatului conferit și ce consecințe produce acest mandat în raport cu terții.
Potrivit mandatului intervenit între societatea comercială - asociat unic al intimatei și avocat -, aceasta are ca sarcină, printre altele, semnarea și înregistrarea contractelor de muncă pentru angajați, fără însă ca în sarcinile acordate să se regăsească și aceea de a emite decizii/dispoziții de încetare a contractelor de muncă, motiv pentru care instanța a anulat decizia contestată fiind emisă și semnată de o persoană fără calitate în acest sens.
Față de aceste considerente instanța a respins excepția prematurității invocată de intimată.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata - SRL.
S-a dispus anularea deciziei nr. 47/18.01.2008 emisă de intimată, reintegrarea contestatoarei în funcția avută anterior și plata drepturilor salariale aferente, actualizate până la data reintegrării efective.
A fost obligată intimata către contestatoare la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 714 lei.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs intimata - SRL G, criticând-o pentru următoarele motive:
Reprezentantul legal al societății respectiv administratorul societății - cetățean a semnat decizia de concediere, rezultând o modalitate nelegală de apreciere a probelor administrate în fața instanței de fond.
Referitor la excepția de prematuritate, contestatoarei i s-a acordat un termen de preaviz de 60 de zile, până la data de 29.02.2008, încetarea efectelor contractului de muncă urmând să se producă la expirarea perioadei de preaviz.
În perioada executării contractului individual de muncă a fost formulată plângere penală astfel încât reintegrarea contestatoarei nu mai poate fi realizată, operând suspendarea contractului individual de muncă.
Pe baza deciziilor emise și a efectelor produse de acestea, angajatorul și-a asumat responsabilitatea ca în cazul constatării nevinovăției contestatoarei, aceasta să-și reia activitatea cu plata de despăgubiri egale cu salariile.
În drept a invocat prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și art. 52 Codul muncii.
Cu ocazia dezbaterilor intimata-contestatoare a solicitat respingerea recursului ca nefondat, soluția primei instanțe fiind legală și temeinică, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând recursul astfel declarat, potrivit motivelor invocate și dispozițiilor legale incidente, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art. 3041Cod procedură civilă, curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente:
Decizia nr. 47/18.01.2008 emisă de recurenta - SRL G, prin care s-a dispus începând cu data de 01.01.2008 încetarea contractului de muncă al contestatoarei, a fost emisă și semnată de avocat în calitate de procurist al administratorului unic al societății, cetățean (fila 7 dosar fond).
Din procura emisă la data de 24.04.2006 rezultă sarcinile care au fost date procuristului pentru fondarea societății, printre care nu se regăsește și aceea de a emite în numele acestuia de dispoziții ce privesc încetarea contractelor de muncă ale angajaților (filele 57 și 97 dosar fond).
Înscrisul aflat la fila 65 apare ca emanând de la administratorul de drept al societății însă este în limba ă și datat 30.01.2008.
Este adevărat că prin hotărârea nr. 23/11.12.2007 s-a dispus de către administratorul de drept al societății restrângerea activității curente prin desființarea postului de director economic, însă emiterea deciziei de concediere era necesară a fi întocmită în mod corespunzător de acesta, respectându-se astfel limitele mandatului dat procuristului avocat.
În ceea ce privește prematuritatea contestației, emiterea deciziei nr. 115/30.01.2008 de suspendare a contractului de muncă al intimatei-contestatoare nu atrage un asemenea efect, fiind deja dispusă la acel moment încetarea raporturilor de muncă, prin decizia contestată în 18.01.2008.
Este adevărat că prin decizie s-a acordat un termen de preaviz de 60 zile, până la data de 29.02.2008, însă dreptul la preaviz este prevăzut într-o atare situație ca un beneficiu al persoanei concediate (art. 73 al. 1 Codul muncii ).
Oricum, la data suspendării contractului individual de muncă, respectiv 30.01.2008, deja se dispusese încetarea contractului individual de muncă începând cu data de 01.01.2008, situație de excepție față de prevederile art. 73 al. 3 Codul muncii.
Potrivit succesiunii lor în timp și dispozițiilor pe care le cuprind nu se poate reține că decizia de suspendare ulterioară ar fi anulat implicit decizia de concediere.
Din punct de vedere al cadrului procesual, limitele investirii instanței privesc decizia nr. 47/18.01.2008 emisă de recurenta-intimată, litigiu asupra căruia instanța de fond a dispus în mod legal și temeinic inclusiv în ceea ce privește reintegrarea în funcția deținută anterior și plata drepturilor salariale aferente actualizate până la data reintegrării efective, potrivit prevederilor art. 78 Codul muncii.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, urmează să fie respins ca nefondat recursul declarat de intimata - SRL G împotriva sentinței civile nr. 421/31.03.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de intimata - SRL, cu sediul în G,-, -. 5,. 9, împotriva sentinței civile nr. 421/31.03.2008 a Tribunalului Galați.
Obligă pe recurentă să plătească intimatei-contestatoare, cu domiciliul ales în G,-, - 7,. 42, suma de 714 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 17 2008.
PREȘEDINTE: Benone Fuică | JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu | JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel |
Grefier, |
: - -
: 2 ex//20 2008
Fond: /
Asistenți judiciari: C-tin /
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Virginia Filipescu, Marioara Coinacel
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 946/2009. Curtea de... | Contestație decizie de pensionare. Decizia 31/2009. Curtea de... → |
|---|
