Contestație decizie de concediere. Decizia 578/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
Dosar nr- DECIZIE Nr. 578
Ședința publică de la 23 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Viziteu JUDECĂTOR 2: Liliana Ciobanu
- - - - JUDECĂTOR 3: Daniela Părău
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine s-a luat în examinare cererea de revizuire promovată de revizuientul împotriva deciziei civile nr. 270 din 21 martie 2007, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns revizuientul asistat de avocat; lipsă fiind intimatul Spitalul Județean de Urgență P
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind alte cererii și excepții de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat pentru revizuient, pune concluzii pentru admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulată și depusă în scris la dosar, casarea deciziei de recurs, admiterea contestației și anularea deciziei de concediere a revizuientului. Arată că înscrisul nou în sensul art.322 pct.5 pr.civilă îl constituie adresa nr.274/13.03.2007 emisă de Colegiul medicilor N la cererea intimatului, care avea cunoștință de această adresă și cu rea-credință nu a fost depusă la dosar și în mod vădit, cu intenție, a ascuns instanței de recurs acest act pentru a-l îndepărta pe revizuient în mod nelegal din funcția de medic deținută la Spitalul Jud.de Urgență Conform dispozițiilor Ministerului Sănătății în unitățile sanitare în care se înregistrează deficit de personal, medicii își pot continua activitatea peste vârsta de pensionare prevăzută de lege. Decizia 45/29.03.2007 aprobă prelungirea activității medicilor, decizie care nu i-a fost comunicată și revizuientului. Reiterează oral motivele cererii de revizuire și arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
- deliberând -
Asupra revizuirii civile de față constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 270 din 21 martie 2007 Curții de APEL BACĂU pronunțată în dosarul nr. 552/32q/2007, s-a respins ca nefondat recursul civil promovat de recurentul-contestator, împotriva sentinței civile nr. 949/C din 14 nov. 2006 Tribunalului Neamț în dosarul nr. 2417/C/2006 și s-a admis recursul civil promovat de recurentul-pârât Spitalul Județean de Urgență P N, împotriva aceleași sentințe, fiind modificată în parte și pe fond fiind respinsă contestația și cu privire la anularea dispoziției 483/ 7 septembrie 2006 și menținute dispozițiile cu privire la respingerea cererii de reintegrare în funcția de medic șef și acordarea daunelor morale și a cererii de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut că, prin cererea introductivă contestatorul chemat în judecată intimata, contestând dispoziția de desfacere a contractului de muncă nr. 483/7 septembrie 2006, emisă de Spitalul Județean de Urgență, solicitând anularea dispoziției și reintegrarea în funcția de medic șef de secție obstetrică, cu plata drepturilor bănești de care a fost lipsit după data de 7 sept. 2006 și până la reintegrarea efectivă și obligarea intimatei la plata de daune morale în sumă de 15.000 lei și a cheltuielilor de judecată.
Instanța de fond, prin sentința civilă nr. 949/14.ian.2006, a admis în parte contestația și a anulat dispoziția contestată, dispunând reintegrarea contestatorului în funcția de medic primar obstetrică-ginecologie, deținută anterior concedierii și obligarea intimatei la plata drepturilor salariale cuvenite contestatorului de la data concedierii și până la reintegrarea în funcție.
De asemenea, s-a respins cererea contestatorului de reintegrare în funcția de medic șef de secție și cea de acordare a daunelor morale și a cheltuielilor de judecată.
Prima instanță a reținut că la data de 7 sept. 2006 contestatorul a fost concediat în temeiul art. 61 lit. e din Codul muncii raportat la art. 385 al.1 din Legea nr. 95/2006.
În conformitate cu dispozițiile art. 385 al.4 din legea menționată, care prevăd că, în cazul unităților sanitare publice care înregistrează deficit de personal medical, medicii își pot continua activitatea peste vârsta de pensionare prevăzută de lege, criteriile de menținere în activitate urmând a fi stabilite prin norme aprobate de hotărâre a Guvernului, instanța de fond a apreciat că măsura concedierii contestatorului a fost luată cu încălcarea dispozițiilor legale aplicabile în materie, cu atât mai mult cu cât, acestuia i s-a aprobat, la 27 oct. 2005, de Consiliul de Administrație, prin hotărâre, prelungirea activității pentru anul 2005 - 2006.
S-a considerat, în raport de cele reținute, că se impune anularea deciziei de concediere, reintegrarea contestatorului în funcția de medic primar cu obligarea intimatei la plata drepturilor salariale ale contestatorului, indexate și reactualizate, de la data concedierii până la data reintegrării efective.
Referitor la cererea contestatorului de a fi reîncadrat în funcția de medic șef de secție, s-a apreciat, în raport de dispozițiile art. 78 al.2 din Codul muncii, că nu este fondată întrucât contestatorul, la data concedierii îndeplinea funcția de medic primar în cadrul secției de obstetrică-ginecologie și nu de medic șef al secției, cererea sa de anulare a măsurii eliberării din funcția de conducere fiind respinsă prin decizia civilă nr. 702 din 1 iunie 2006 Curții de APEL BACĂU în dosarul nr. 1575/2006.
Referitor la cererea contestatorului de acordare a daunelor morale, s-a apreciat că este nefondată, întrucât acesta nu a făcut dovada prejudiciului moral suferit din culpa unității intimate.
Împotriva acestei sentințe menționate, au declarat recurs ambele părți, instanța de recurs pronunțând decizia civilă nr. 270/21.03.2007 indicată inițial.
Instanța de recurs, admițând recursul intimatei, a schimbat în parte sentința recurată, în sensul că a respins contestația și cu privire la anularea deciziei de concediere, apreciind că, în raport de dispozițiile art. 61 lit. e din Codul muncii, în cazul în care sunt îndeplinite condițiile legale pentru pensionare, iar salariatul nu a solicitat pensionarea, angajatorul este în drept să- concedieze.
S-a reținut, în raport de prevederile art. 385 al.3 din Legea nr. 95/2006 că, medicii care au depășit limita de vârstă prevăzută la al.1 ( în cazul contestatorului limita de vârstă fiind depășită cu peste 4 ani ) pot profesa în continuare în unități sanitare private, iar contestatorul nu a făcut dovada că s-ar afla în una din situațiile prevăzute de art. 385 al.2 din legea menționată, pentru a putea profesa în unitățile sanitare publice până la vârsta de 70 de ani.
Instanța de recurs a apreciat că recurentul-contestator se află în situația prevăzută de art. 385 al.5 din Legea nr. 95/2006, menținerea în activitate contestatorului făcându-se în baza beneficiului acordat de Decretul - Lege 118/1990, deci în baza art. 385 al.5 iar nu din alte motive, precum lipsa de personal, situație în care s-a considerat decizia de concediere ca fiind legală.
S-a considerat că, întrucât contestatorul a formulat o cerere în baza art. 385 al.5 - de menținere în activitate, nu putea invoca alt temei de drept, respectiv art. 385 al.4 din Legea nr. 95/2006, la concediere, instanța nefiind cea care s-ar putea substitui în atribuții unității, cu privire la angajarea și menținerea personalului.
Împotriva deciziei civile pronunțată în recurs a formulat cerere de revizuire contestatorul, susținând că, după pronunțarea deciziei a cărei revizuire se solicită, a descoperit faptul că intimatul Spitalul Nac erut Colegiului Medicilor să facă demersuri pentru aprobarea continuării activității unor medici care îndeplineau condițiile de pensionare pentru limita de vârstă, printre care și el, iar Colegiul Medicilor N trimite Colegiului Medicilor adresa nr. 274 din 13 martie 2007, urmare căreia se emite decizia nr. 45 din 29 martie 2007, prin care se aprobă acordarea avizului anual pentru prelungirea activității medicilor pensionabili.
Consideră revizuientul că, adresa nr. 274 din 13 martie 2007 emisă de Colegiul Medicilor N, constituie un înscris nou în sensul art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă și că, dacă acest act era depus la dosar de intimată și cunoscut de instanța de recurs mai înainte de pronunțarea deciziei, contestația formulată de el ar fi fost admisibilă iar soluția ar fi fost de anulare a dispoziției de concediere nr. 483/7 sept. 2006.
Susține revizuientul că, intimata, cu rea credință, nu a depus la dosar această adresă și că nu i-a fost adusă la cunoștință decizia nr. 45/2007 a Colegiului Medicilor B, fiind nevoit să facă demersuri să intre în posesia deciziei, iar la data de 12 iunie 2007 a formulat cerere ( cu nr. 589 ) la Colegiul Medicilor N, pentru a obține adresa nr. 274/13 martie 2007, însă nu i s-a răspuns până în prezent.
Solicită revizuientul încuviințarea cererii de revizuire, schimbarea deciziei civile nr. 270/2007 în sensul admiterii contestației sale și anularea dispoziției de concediere 483/2006 emisă de intimată, precum și reintegrarea pe postul deținut anterior, cu plata drepturilor salariale cuvenite de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă.
Examinând cauza sub aspectul motivului de revizuire invocat, respectiv descoperirea de înscrisuri doveditoare după darea hotărârii, Curtea de Apel reține următoarele:
Conform art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă - temei de drept invocat de revizuient în cererea formulată, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere ( .) dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților (.).
Revizuientul a invocat un înscris descoperit după darea hotărârii, adresa nr. 274 din 13 martie 2007, emisă de Colegiul Medicilor
Cererea de revizuire este o cale de atac extraordinară ce se exercită numai în anumite cazuri restrictiv determinate de lege.
Astfel, pentru a fi admisibilă cererea de revizuire pe temeiul de drept și situația invocată de revizuient, înscrisul doveditor nou, descoperit după darea hotărârii, trebuie să nu fi putut fi înfățișat în procesul în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții, neinteresând dacă reținerea înscrisului de către partea adversă a fost intenționată sau voluntară.
În cauză, înscrisul invocat de revizuient ca fiind act descoperit după darea hotărârii este o adresă emisă de Colegiul Medicilor N din 13 martie 2007, adresă ce putea fi procurată de revizuient, prin solicitarea acesteia de la intimată, așa cum de altfel a făcut revizuientul la data de 12 iunie 2007 și cum chiar el menționează în cererea de revizuire. Situație în care putea fi prezentată în instanță anterior pronunțării deciziei a cărei revizuire se solicită și ce a fost pronunțată la data de 21 martie 2007.
Se va aprecia că, întrucât actul invocat de revizuient fost emis de Colegiul Medicilor N, revizuientul nu s-a aflat în imposibilitatea de a-l prezenta la judecarea cauzei, putând solicita eliberarea acestuia pentru a-l prezenta în instanță.
De asemenea, revizuientul nu a dovedit că înscrisul a fost "reținut" de partea potrivnică cu rea credință, în sensul că, deși l-ar fi solicitat în cursul procesului, intimata ar fi refuzat să-l comunice.
În cauză, revizuientul nu a dovedit nici faptul că nu a prezentat înscrisul dintr-o împrejurare mai presus de voința sa.
Simplul fapt că partea a descoperit anumite înscrisuri probatorii, nu este de natură să justifice admiterea cererii de revizuire, dacă nu se face dovada unei împrejurări de forță majoră, care să-l fi împiedicat să le procure în timpul procesului.
De aceea se va aprecia că în cauză nu este îndeplinită condiția prevăzută de lege, înscrisul invocat de revizuient putând fi procurat și depus la dosar prin diligența părții interesate, respectiv a revizuientului.
În considerarea celor menționate anterior, Curtea de Apel, în baza art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă va respinge cererea de revizuire ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuientul împotriva deciziei civile nr. 270/21.03.2007 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ PN, ca nefondată. Cu opinia separată a judecător în sensul admiterii cererii de revizuire.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 23 iulie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
Pt. CO
PREȘEDINTE INSTANTĂ, Pt. plecată CO
PREȘEDINTE INSTANTA,
Red.sent./
Red.rec.
Red.revizuire
Tehnored. /2 ex.
24.07./24.07.
CU OPINIA SEPARATĂ
A JUDECĂTOR - -
Prin cererea înregistrată cu nr- pe rolul Curții de APEL BACĂU, revizuientul a solicitat revizuirea deciziei civile nr.270/21.03.2007, pronunțată de această instanță în dosarul nr-, solicitând:
- încuviințarea cererii de revizuire;
- schimbarea în tot a deciziei civile anterior menționate, în sensul respingerii recursului intimatului Spitalul Județean de Urgență P N, admiterea contestației formulate împotriva dispoziției de concediere nr.483/07.09.2006 emisă de intimat, reintegrarea pe postul deținut anterior concedierii, obligarea intimatului la plata drepturilor salariale cuvenite începând cu data concedierii până la reintegrarea efectivă, precum și a cheltuielilor de judecată.
În drept cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.5 Cod pr.civilă, înscrisul nou invocat de revizuient reprezentând adresa nr.274/13.03.2007 a Colegiului Medicilor N emisă urmare a solicitării intimatului Spitalul de Urgență N și înaintată Colegiului Medicilor
A invocat revizuientul faptul că, după pronunțarea deciziei nr.270/21.03.2007 a Curții de APEL BACĂU, decizie atacată în speță, a aflat că intimatul Spitalul Județean de Urgență P N, anterior acestei hotărâri, a solicitat Colegiului Medicilor B, cu adresa nr.274/13.03.2007 ( 23 dosar revizuire) avizul pentru prelungirea activității după împlinirea vârstei de pensionare pentru un număr de 17 medici, printre care și revizuientul.
A mai invocat, totodată, revizuientul faptul că, urmare acestei adrese, Colegiul Medicilor B, în temeiul art.385, 436 din Lg.nr.95/2006, a emis decizia nr.45/29.03.2007 prin care se aprobă acordarea avizului anual pentru prelungirea activității medicilor pensionabili, nominalizați în adresă, între aceștia regăsindu-se și dânsul( poziția 12).
În contextul anterior arătat, apreciază revizuientul că adresa nr.274/13.03.2007 constituie un înscris nou, în sensul art.322 pct.5, întrucât, dacă acest act ar fi fost depus la dosar de către partea adversă și ar fi fost cunoscut de instanța de recurs, soluția pronunțată ar fi fost aceea de menținere a sentinței prin care contestația a fost admisă,și nu aceea de modificare a acesteia și respingerii contestației.
A mai precizat revizuientul faptul că decizia nr.45/29.03.2007 a Colegiului Medicilor B, nu i-a fost adusă la cunoștință, astfel cum s-a procedat în cazul celorlalți medici cărora li s-a acordat avizul respectiv, prin luare de semnătură, iar înscrisul invocat ca act nou, a fost obținut urmare a nenumăratelor demersuri adresate Colegiului Medicilor
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, efectuată prin prisma motivelor și înscrisul invocat, apreciez că, în cauză, se impunea admiterea cererii de revizuire pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.322 pct.5 Cod procedură civilă Teza a-I-a, revizuirea unei hotărâri rămase definitive la instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când se evocă fondul se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Exercitarea revizuirii pentru acest motiv implică îndeplinirea unor condiții cumulative, respectiv:
- evocarea fondului cauzei prin hotărârea pronunțată în recurs;
- descoperirea unor înscrisuri noi după pronunțarea hotărârii atacate pe calea revizuirii, înscrisuri existente la data judecății, dar care nuauputut fi prezentate de parte datorită împrejurărilor la care se referă expres art.322 pct.5 Cod pr.civilă;
- imposibilitatea prezentării înscrisului în instanța care a pronunțat hotărârea atacată, fie datorită faptului că acesta a fost deținut de partea potrivnică, fie datorită unei împrejurări mai presus de voința părții;
- înscrisul invocat ca temei al revizuirii să fie prezentat de partea care exercită această cale de atac, care să-și facă dovada imposibilității lui în fața instanței a hotărârii care se atacă;
- înscrisul descoperit și invocat ca temei al revizuirii să aibe un caracter determinant în soluționarea pricinii, respectiv să fie de a conduce la o altă soluție decât cea pronunțată.
În speță, apreciez că toate cerințele cerute a fi îndeplinite cumulativ de textul art.322 pct.5 Cod pr.civilă sunt îndeplinite.
Astfel, prin decizia nr.270/21.03.2007, pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL BACĂU, instanța de recurs, a evocat fondul cauzei, în contextul în care, a admis recursul intimatului Spitalul Județean de Urgență N, a modificat în parte sentința recurată, în sensul că a respins contestația formulată de revizuient împotriva deciziei nr.483/07.09.2006 de concediere a sa, contestație admisă inițial de prima instanță.
Adresa nr.274/13.03.2007 emisă de Colegiul Medicilor N la solicitarea intimatului Spitalul Județean de Urgență P N, invocată ca temei al revizuirii reprezintă un înscris nou în sensul textului art.322 pct.5 Cod pr.civilă.
Astfel, prin această adresă emisă de Colegiul Medicilor N la cererea intimatului Spitalul Județean de Urgență P N, cerere în contradicție evidentă cu dispozițiile și argumentația deciziei de concediere a revizuientului, solicită Colegiului Medicilor B avizul pentru prelungirea activității după vârsta de pensionare pentru un număr de 17 medici, printre aceștia fiind nominalizat și revizuientul
Înscrisul invocat ca temei al revizuirii nu a fost analizat de instanțele care au soluționat litigiul, implicit, de instanța de recurs care, prin decizia pronunțată, așa cum s-a arătat anterior, a evocat fondul cauzei.
Se reține astfel, că, înscrisul a fost emis la data de 13.03.2007, anterior pronunțării hotărârii instanței de recurs din data de 21.03.2007; în acest context cerința textului art.322 pct.5 cu privire la existența înscrisului la data judecății este îndeplinită ( în acest sens și decizia nr.1367/1992 a J, decizia nr. 1889/1979 a fostului Tribunal Suprem).
A admite ipoteza că acest înscris nou ar fi trebuit să existe la data pronunțării hotărârii primei instanțe, ar însemna, pe de o parte, a opera o distincție pe care textul normativ în discuție nu o instituie, iar pe de altă parte, a lipsi de eficiență juridică dispozițiile art.305 Cod procedură civilă, conform cărora, în instanța de recurs nu se pot produce probe noi,cu excepțiaînscrisurilor.
Totodată, admiterea ca înscris nou existent la data soluționării pe fond a cauzei de către instanța de recurs se circumscrie dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă potrivit cărora, recursul declarat împotriva unei hotărâri, care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel ( situația speței de față) nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art.304 Cod pr.civilă, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.
De altfel, însăși jurisprudența a acceptat ideea ca un înscris să fie considerat ca act nou în sensul art.322pct.5 Cod pr.civilă, dacă acesta poartă o dată ulterioară pronunțării hotărârii a cărei revizuire se solicită, sub condiția ca el să se refere la situații atestate de alte înscrisuri preexistente( în speță, adresa nr.2621/02.02.2007 emisă de intimat și rezoluția conducerii - 12 dosar recurs) în acest sens fiind și decizia civilă nr.470/15.03.1990 a Curții de Casație și Justiție.
În ce privește condiția imposibilității prezentării înscrisului în instanța care a pronunțat hotărârea atacată, fie datorită faptului că acesta a fost deținut de partea potrivnică, fie datorită unei împrejurări mai presus de voința părților se apreciază că, în cauză, și această condiție a fost îndeplinită întrucât:
- adresa nr.274/13.03.2007, invocată ca înscris nou, a fost cunoscută de intimatul Spitalul Județean de Urgență N, fiind eliberată la solicitarea sa;
- corespondența administrativă a unei instituții și între instituții are un circuit închis, nefiind destinată publicității;
- în împrejurările situației conflictuale dintre părți, generate de concedierea pentru împlinirea vârstei de pensionare și conduita procesuală a intimatului care, pe parcursul ciclului procesual, s-a opus constant acțiunii formulate, revizuientul s-a aflat în imposibilitatea obiectivă de a prezuma, faptul că, prin adresa invocată ca înscris nou, s-a cerut avizul pentru prelungirea și a activității sale alături de alți 16 medici aflați într-o situație similară și care au fost menținuți în activitate; în acest context, nu se poate reține vreo culpă în sarcina revizuientului de a nu se fi adresat instituției pentru eliberarea unei copii a adresei invocate ca înscris nou.
Totodată, este de reținut, în raport de argumentarea anterioară, faptul că, revizuientului nu i-a fost comunicată de către intimat nici măcar decizia nr.45/29.03.2007 a Colegiului Medicilor B, privind avizul favorabil pentru prelungirea activității după vârsta de pensionare, decizie emisă în baza adresei nr.274/13.03.2007, astfel cum s-a procedat în cazul celorlalți medici vizați, cărora comunicarea s-a făcut pe bază de tabel, prin luare de semnătură.
De altfel, revizuientul a intrat în posesia atât a deciziei, cât și a adresei nr.274/13.03.2007, urmare a nenumăratelor demersuri efectuate la Colegiul Medicilor N, demersuri determinate tocmai de modalitatea de comunicare a deciziei nr.45/29.03.2007 a Colegiului Medicilor
Referitor la condiția caracterului determinant al înscrisului nou invocat și forța sa probantă, se apreciază că și această condiție impusă de textul normativ analizat, este realizată deoarece înscrisul prin care s-a cerut de către intimat acordarea avizului pentru menținerea în activitate după împlinirea vârstei de pensionare și pentru revizuient, vine în totală contradicție cu decizia de concediere atacată, argumentația acesteia și susținerile intimatului pe tot parcursul derulării procesului.
Mai mult, caracterul determinant al înscrisului nou invocat, este cu atât mai evident cu cât, în baza acestuia a fost emisă decizia nr.45/21.03.2007 a Colegiului Medicilor B prin care se acordă revizuientului și altor medici din cadrul Spitalului Județean de Urgență P N, avizul pentru continuarea activității.
Având în vedere cele anterior analizate, apreciez că în cauză, înscrisul prezentat de revizuient îndeplinește condițiile textului art.322 pct.5 Cod procedură civilă.
Pe cale de consecință, în speță, în baza acestuia, se impunea pronunțarea unei încheieri de admitere în principiu a cererii de revizuire și rejudecarea recursului; admiterea administrării ca probă, a deciziei nr.45/21.03.2007 a Colegiului Medicilor B, emisă tocmai în baza înscrisului nou invocat de revizuient, coroborat eventual cu alte înscrisuri, suspuse dezbaterilor contradictorii a părților, o astfel de soluție fiind în concordanță cu doctrina și jurisprudența în materia cererilor de revizuire întemeiate pe dispozițiile art.322 pct.4 și pct.5 Cod procedură civilă.
JUDECĂTOR,
red.op.sep.LC/ 30.07
tehnored.BC/ 2 ex/ 30.07
Președinte:Camelia ViziteuJudecători:Camelia Viziteu, Liliana Ciobanu, Daniela Părău
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 325/2010. Curtea de... | Contestație decizie de pensionare. Decizia 231/2009. Curtea de... → |
|---|
