Contestație decizie de concediere. Decizia 5884/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-(2561/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.5884/
Ședința publică din data de 22 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă SC SRL, împotriva sentinței civile nr. 171 din 12 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 18746/3/LM/2006, în contradictoriu cu intimatul reclamant IULIE, având ca obiect - contestație decizie concediere.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 15.10.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 22.10.2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr. 171/12.01.2009 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Iulie, în contradictoriu cu pârâta SC SRL.
În consecință, s-a constatat nulitatea deciziilor nr. 364/05.05.2004 și nr. 714/22.09.2004 emise de pârâtă.
S-a dispus reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior încetării contractului individual de muncă, cu obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în perioadele 01.05.2004-01.07.2004 și 16.09.2004 până la efectiva reintegrare.
Totodată, pârâta a fost obligată la plata drepturilor salariale aferente perioadei 01-15.09.2004, precum și la plata sumei de 1020 lei cheltuieli de judecată.
S-au respins ca neîntemeiate celelalte pretenții deduse judecății.
Pârâta a declarat recurs, criticând sentința precitată, printre altele, sub următoarele aspecte:
- instanța a respins în mod nelegal mijloace de probă deja încuviințate, încălcând astfel caracterul interlocutoriu al încheierii de admitere a unor dovezi, dar mai ales principiul aflării adevărului și rolului activ al judecătorului prevăzut de art. 129. proc. civ. fapt de natură a atrage nulitatea hotărârii conform art. 105. proc. civ.;
- prin încheierea din 02.10.2006, instanța a încuviințat din oficiu audierea martorilor G și, înscrisuri, interogatoriu și câte un martor pentru fiecare parte;
- la termenul din 24.09.2007, instanța a apreciat că s-a încuviințat audierea doar a martorilor și G, făcând o gravă eroare asupra probei deja încuviințate cu martorul;
- la același termen, deși martorul Gh. era prezent, instanța a refuzat să îl audieze pe motiv că pârâta a fost decăzută din probă, deși martorul fusese încuviințat din oficiu;
- refuzând să administreze proba legal încuviințată cu audierea martorilor G și, fără a motiva în nici un fel această măsură, instanța a prejudiciat pe pârâtă sub aspect procesual;
- soluția pronunțată în aceste condiții este netemeinică, ignorându-se raportul juridic real dedus judecății;
- instanța a luat în considerare doar proba cu expertiză grafoscopică, lăsând la o parte toate celelalte dovezi administrate și reținând existența unui raport de muncă, în condițiile în care expertiza infirmă existența contractului de muncă dintre părți, fapt ce obliga instanța să administreze alte mijloace de probă conform art. 16 alin. 2 din Codul Muncii;
- nu s-a ținut seama de faptul că martorul, propus de contestator, nu s-a prezentat spre a depune mărturie în fața instanței;
- contestatorul a recunoscut apărările pârâtei, prin răspunsurile pe care le-a dat la interogatoriul ce i-a fost luat, răspunsuri din care rezultă că acesta a părăsit locul de muncă - unde nu se prezenta niciodată - și nicidecum că a fost concediat, fiind evidentă inexistența raporturilor de muncă;
- singurul martor audiat, a relatat aspecte care confirmă apărările pârâtei;
- în lipsa unor înscrisuri care să dovedească raportul de muncă, trebuiau administrate și alte dovezi, caz în care proba cu martori era esențială pentru dezlegarea cauzei;
- instanța a refuzat administrarea probelor necesare, pertinente și utile, dar mai mult, pe cele deja încuviințate, ignorând în același timp singurele dovezi administrate și care atestă lipsa oricărui raport de muncă dintre părți.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
În baza art. 312 alin. 1, 3 și 5. proc. civ. făcând aplicațiunea corespunzătoare în speță și a dispozițiilor art. 304/1 proc. civ. ce permit examinarea pricinii sub toate aspectele de către instanța de control judiciar, Curtea va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Așa cum rezultă din analiza actelor și lucrărilor dosarului, la termenul din 13.11.2006 Tribunalul a încuviințat administrarea de către părți a probelor cu înscrisuri, interogatoriu și martori. Sub aspectul dovezii testimoniale, instanța a admis audierea a câte unui martor pentru fiecare dintre părți și, totodată, considerând-o necesară pentru aflarea adevărului în speță și justa soluționare a pricinii, a dispus din oficiu audierea ca martori a numiților G și.
De menționat faptul că încheierea de ședință de la termenul amintit nu se conformează dispozițiilor art. 168 alin. 1 teza I proc. civ. în sensul că în cuprinsul ei nu se arătă faptele ce vor trebui dovedite prin intermediul probelor încuviințate.
Prin cereri depuse la dosar, reclamantul a indicat ca martor pe numitul (fila 108 dosar primă instanță), iar pârâta a precizat că dorește să fie audiată numita. În plus, pârâta a menționat și adresa la care urma a fi citat martorul G (a se vedea fila 53 dosar fond).
Ulterior, respectiv la termenul din 02.08.2007, instanța de fond a revenit asupra dovezii dispusă din oficiu cu audierea martorilor G și. În conținutul încheierii se precizează că la termenul din 14.05.2007 s-a dispus decăderea pârâtei din dreptul de a administra această probă, deoarece nu și-ar fi îndeplinit obligația de a indica martorul a cărui audiere a solicitat- De asemenea, se evidențiază faptul că se va proceda la verificarea caietului grefierului de ședință și dacă se va constata că din eroare s-a menționat decăderea din proba testimonială, se vor audia martorii.
În continuare, în ședința de judecată din 05.11.2007 s-a respins ca rămasă fără obiect cererea de îndreptare a erorii materiale ce viza încheierea din 14.05.2007, cu motivarea că această cerere se referea doar la martorul, ce fusese deja audiat.
Examinarea tuturor aspectelor prezentate anterior demonstrează faptul că în mod nelegal Tribunalul a revenit asupra dovezii cu martori dispusă din oficiu și a aplicat sancțiunea decăderii pârâtei din dreptul de audiere a martorilor. Măsurile luate de instanța de fond din această perspectivă sunt greșite, contradictorii ori nemotivate și au avut ca efect pronunțarea unei hotărâri lovite de nulitate absolută în condițiile prevăzute de art. 105 alin. 2 și 106 alin. 1. proc. civ. fiind vorba de acte procedurale întocmite cu neobservarea dispozițiilor legale (art. 168. proc. civ.) și a formelor cerute de lege (respectiv a principiului fundamental al respectării dreptului la apărare), care au dus la producerea unei vătămări ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin desființarea sentinței recurate.
Astfel, Tribunalul nu putea reveni asupra dovezii cu martori dispusă din oficiu și nu putea aplica sancțiunea decăderii recurentei-pârâte din dreptul de administrare a acestei probe. După cum s-a relevat mai sus, încheierea de încuviințare a dovezilor nu arată faptele ce urmau a fi dovedite prin intermediul probelor respective, neconformându-se dispozițiilor art. 168 alin. 1 teza I proc. civ. ceea ce în nici un caz nu poate fi reproșat recurentei-pârâte. Prima instanță a justificat această măsură prin faptul că martorii admiși din oficiu urmau a fi audiați pe chestiunea excepției tardivității acțiunii, însă nu există niciun temei în acest sens, câtă vreme în încheierea de încuviințare a dovezilor nu s-au precizat faptele ce urmau a fi dovedite, așa cum cere art. 168. proc. civ.
Mai mult, instanța de fond nu putea aplica sancțiunea decăderii în cazul pârâtei deoarece aceasta și-a îndeplinit obligația de indicare a adresei la care urma a fi citat martorul propriu și, în plus, a precizat și domiciliul unuia dintre martorii admiși din oficiu, sens în care sunt mențiunile din cuprinsul cererii de la fila 53 dosar fond.
De asemenea, în mod eronat în ședința de judecată din 05.11.2007 a fost respinsă ca rămasă fără obiect cererea de îndreptare a erorii materiale formulată cu privire la încheierea 14.05.2007, ținând seama de faptul că martorii încuviințați a fi audiați din oficiu erau G și, iar nu.
În speță, este de maximă importanță pentru justa rezolvare a speței audierea susnumiților martori, precum și a numitului propus de intimatul-reclamant, întrucât există premise spre a se putea concluziona, eventual, că între părți nu au existat raporturi juridice de muncă (apărare constantă a recurentei-pârâte), în contextul în care autorul acțiunii a recunoscut la interogatoriu că "nu a semnat contractul de muncă", iar prin raportul de expertiză grafoscopică întocmit în cauză s-a constatat, printre altele, că semnătura de pe contractul individual de muncă nu aparține intimatului-reclamant.
Toate cele ce preced și faptul că dovada cu martori nu poate fi administrată în recurs (căci s-ar contraveni dispozițiilor art. 305. proc. civ.), impun admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea pricinii spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă SC SRL, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Iulie, împotriva sentinței civile nr. 171/12.01.2009 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 22.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
TEHNORED//2 ex./16.11.2009.
Jud. fond:,
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 4753/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 7/2009. Curtea de... → |
|---|
