Contestație decizie de concediere. Decizia 4753/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
Format vechi nr.3143/2009
ROMANIA
CURTEA DE APEL B
SECTIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA NR. 4753/
Ședința publică de la 24 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Uță
GREFIER
*********************
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurenta-" TAXI"SRL, prin administrator judiciarîmpotriva sentinței civile nr.1262 din data de 16.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.21622/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect:"contestație împotriva deciziei de concediere".
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 17.06.2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 24 iunie 2009, când a dat următoarea decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1262 din data de 16.02.2009 Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte contestația formulata de contestatoarea în contradictoriu cu intimata - taxi SRL in reorganizare reprezentanta de administrator judiciar; a anulat decizia nr. 620 / 15.05.2008 emisă de intimată; a obligat intimata să reintegreze pe contestatoare în postul anterior deținut precum și la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și actualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea de la concediere și până la reintegrarea efectivă; a respins cererea privind daunele morale și cheltuieli de judecată ca nefondate.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că intre părți a fost încheiat contractul individual de munca nr. 1131/2.08.2001, pe durata nedeterminata, prin care contestatoarea a fost angajata in postul de director.
Prin decizia nr. 620/15.05.2008 intimata a dispus încetarea contractului individual de munca al contestatoarei cf. art. 65 Codul muncii, motivat de reorganizarea activității si desființarea unor posturi.
Potrivit art. 74 alin 1 lit a Codul muncii, decizia de încetare a contractului individual de muncă trebuie să arate motivele care determină concedierea.
Tribunalul a reținut că în cauză nu au fost respectate aceste dispoziții legale întrucât decizia contestată nu precizează decât faptul că a avut loc o reorganizare a activității, nu și cauzele reorganizării, care interesează pentru verificarea temeiniciei măsurii în raport de dispozițiile art. 65 alin 2 Codul muncii.
O astfel de motivare, a susținut instanța de fond, este cu atât mai necesară cu cât art. 77 Codul muncii prevede că angajatorul nu poate invoca în fata instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.
Tribunalul a apreciat că în cauză s-a dovedit că locul de muncă a fost desființat efectiv, dispărând din structura societății însă nu a fost dovedită existența unei cauze reale si serioase.
Simplul fapt ca societatea se află în stare de reorganizare judiciară nu este un motiv pentru a dispune desființarea posturilor în condițiile în care există un plan de reorganizare care precizează că societatea are 120 de salariați, iar modul de salarizare asigură corespondența între salarii și performanțele realizate, iar in aprilie 2008 societatea a făcut alte angajări pe postul de conducător auto.
Tribunalul a reținut că prin întâmpinare, intimata a invocat înregistrarea unor pierderi și după punerea în aplicare a planului de reorganizare, pierderi care nu au fost probate de aceasta. De asemenea, a susținut faptul că reorganizarea se impunea față de cheltuielile de salarizare ridicate, însă desființarea unor posturi nu poate fi justificată în mod real pe necesitatea reducerii cheltuielilor de salarizare, ci pe necesitatea obiectivă de a realiza o noua structură de personal care în cauză nu este dovedită.
Tribunalul a respins celelalte motive invocate de contestatoare reținând că aceasta a primit preavizul anterior concedierii, că lista locurilor de muncă este obligatorie numai în cazurile prev. de art. 64 Codul muncii, iar respectarea unor criterii de prioritate numai in situația concedierilor colective.
Tribunalul a respins și cererea de acordare a daunelor morale cu motivarea că contestatoarea nu a făcut dovada unui anumit prejudiciu moral suferit din cauza concedieri iar existenta acestui prejudiciu nu poate fi presupusă. Starea de tensiune, de disconfort material si psihic sunt inerente măsurii concedierii, a apreciat instanța, astfel că pot fi reparate prin restabilirea legalității. Chiar daca este vorba de un prejudiciu moral, el trebuie să îndeplinească cerința de a fi cert însă în cauză nu s-a făcut dovada unui asemenea prejudiciu cert.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata - Taxi SRL prin administratorul judiciar cu următoarea motivare:
Instanța de fond a reținut, în mod eronat, că decizia nr. 620 /15.05 2008, nu precizează decât faptul ca a avut loc o reorganizare a activității societății, aceasta fiind o formulă generală și nu suficientă. De fapt decizia contestată arată clar că este vorba de desființarea posturilor de directori din societate, aceasta fiind precedată de un plan de masuri al administratorului special din data de 24.03.2008 și de decizia nr.601/01.04.2008 a administratorului judiciar prin care se desființează toate posturile de directori din societate.
Cat privește netemeinicia deciziei instanța de fond consideră că angajatorul nu poate invoca alte motive în decizia de concediere decât menționate în decizie, legându-se de faptul că în întâmpinare, a invocat că intimata a condus activitatea societății până la intrarea în procedura insolvenței.
Această decizie, a arătat recurentul, trebuie să țină seama și de legea speciala nr. 85 / 2006 deoarece societatea la care era angajată intimata este în procedura insolvenței. La data când această procedură s-a deschis pentru angajator, intimata-contestatoare ocupa funcția de director (manager) în societate și exercita efectiv atribuții de administrator. Prin deschiderea procedurii, administrarea societății a revenit administratorului judiciar conform legii și firesc postul de director general (manager) nu mai avea ce caută în schema societății.
A mai susținut recurentul că planul de reorganizare nu prevede un număr minim de angajați și în niciun caz nu poate limita atribuțiile administratorului judiciar de a angaja sau concedia personalul societății debitoare. În planul de reorganizare confirmat de judecătorul sindic se face referire la un nr. de 120 de angajați la capitolul Societății pct 1.4, diagnoza resurselor umane, împrejurare ce nu constituie o obligație de a menține numărul angajaților, cu atât mai mult cu cât în acel document se specifică faptul că structura de organizare a societății se modifică permanent, ca urmare a evoluției sau restrângerii activității, urmărindu-se continuu dimensionarea corespunzătoare a personalului.
Recurentul a arătat că administratorul societății are în subordine și coordonare nemijlocită personalul societăți. El reprezintă si angajează societatea în relațiile cu terții, coordonează activitatea generală și are un rol determinant în luarea deciziilor.
Mai mult decât atât, a susținut recurentul, instanța de fond reține în mod greșit faptul că în anul 2008 societatea a făcut angajări pe postul de conducător auto, neținând cont de faptul ca intimata-contestatoare nu era angajată pe acest post ci era director general.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și cu aplicarea dispozițiilor art. 3041Cod proc. civilă Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a fost învestită cu analiza legalității și temeiniciei deciziei de concediere a contestatoarei, din funcția de director al unei societăți având ca obiect de activitate transportul în regim de taxi, aflată în proces de reorganizare judiciară.
Instanța a apreciat că din decizie rezultă că locul de muncă a fost efectiv desființat, nu însă și faptul că această desființare are o cauză reală și serioasă.
Curtea apreciază că o astfel de constatare nu corespunde realității, în condițiile în care, din actele depuse la dosar, rezultă faptul că, din necesitatea reducerii cheltuielilor de personal, posturile de conducere din societate (director administrativ, executiv, marketing) au fost desființate, atribuțiile de management fiind preluate administratorul judiciar și de administratorul special.
Mențiunile din cadrul deciziei de concediere care fac trimitere la măsurile administratorului judiciar de desființare a posturilor relevă existența unei cauze reale și serioase a concedierii, astfel că nu se poate aprecia că recurentul ar fi invocat în întâmpinare alte motive de fapt ce nu au fost avute în vedere la emiterea deciziei.
Faptul că la judecata în fond a cauzei au fost depuse înscrisuri doveditoare ale situației de fapt nu determină concluzia că angajatorul ar fi completat situația de fapt cu dovedirea altor motive ce au determinat emiterea deciziei de concediere.
În privința temeiniciei măsurii contestate, dat fiind situația financiară precară și planul de reorganizare în care au fost stabilite modalitățile de plată a creanțelor prin continuarea activității de taximetrie, Curtea apreciază că decizia administratorului judiciar de modificare a structurii personalului prin creșterea numărului de șoferi care să exploateze parcul auto pentru a acumula venituri în bugetul societăți și prin preluarea atribuțiilor de conducere, cu consecința desființării posturilor de directori, cu astfel de atribuții, este legală și temeinică, reorganizarea având o cauză reală și serioasă.
Instanța de recurs mai reține și faptul că administratorul judiciar este pe deplin îndreptățit să procedeze la reorganizarea locurilor de muncă prin desființarea celor care, în opinia sa nu sunt de natură a determina redresarea financiară astfel că măsura dispusă în cauză se încadrează în competențele pe care legea și planul de reorganizare aprobat de judecătorul sindic i le conferă.
Prin urmare Curtea reține că decizia contestată îndeplinește condițiile de formă și de fond prevăzute de lege, adoptarea ei reprezentând o măsură legală și temeinică.
Față de aceste considerente, Curtea va admite recursul în baza art.304 pct.9 și art.3041Cod pr.civilă, va modifica sentința recurată în sensul că va respinge contestația împotriva deciziei de concediere ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-" TAXI"SRL, prin administrator judiciarîmpotriva sentinței civile nr.1262 din data de 16.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.21622/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata .
Modifică sentința recurată, în sensul că:
Respinge contestația, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
-
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
24.08.2009
Jud. fond.:
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu Simona, Uță
| ← Contestație decizie suspendare contract de muncă. Decizia... | Contestație decizie de concediere. Decizia 5884/2009. Curtea... → |
|---|
