Contestație decizie de concediere. Decizia 597/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 597
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 3: Marian Lungu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta intimată - CFR SA, împotriva sentinței civile nr.2853/05.10.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul contestator, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic pentru recurenta intimată - CFR SA și avocat pentru intimatul contestator .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul a fost declarat și motivat în termen legal.
Nemaifiind cereri de formulat se acordă cuvântul părților pentru a pune concluzii asupra recursului de față.
Consilier juridic pentru recurenta intimată - CFR SA, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, și pe fond respingerea acțiunii.
Avocat pentru intimatul contestator, depune la dosar concluzii scrise, pe care le dezvoltă oral, solicitând respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de Tribunalul Dolj cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 2853/05.10.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj s-a admis contestația privind pe contestatorul în contradictoriu cu pârâta "" CFR
A constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 11/2628/22.07.2009 emisă de CFR
A dispus reîncadrarea contestatorului pe postul deținut anterior emiterii deciziei.
A obligat intimata către contestator la plata drepturilor salariale majorate și indexate de care trebuia să beneficieze pe perioada 23.07.2009 și până la reintegrare.
A obligat intimata la 1500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Contestatorul a îndeplinit funcția de tehnician II aprovizionare (și șofer) la LC
Ca urmare a controlului efectuat de Revizoratul General de Control Financiar de Gestiune al Companiei Naționale de Ferate CFR SA, finalizat prin raportul nr. 15/1/324/26.06.2009 s-a stabilit un prejudiciu în sumă de 2.325.599,73 lei, fiind sesizate organ ele de urmărire penală.
În raportul de control, precum și din verificările efectuate au fost constatate diferențe și în activitatea contestatoarei.
Prin nota explicativă din 07.07.2009, contestatorului i-au fost solicitate de către revizorul regional relații privind modul de gestionare și completare a bunurilor de consum pentru combustibil destinat autoutilitarei cu nr. de înmatriculare B-67-, iar prin convocatorul din 03.07.2009 a fost invocată în fața comisiei de cercetare a modului de gestionare și folosire a combustibilului utilizat la utilitara marca cu nr. de înmatriculare B-67- pe parcursul anului 2008, pentru a da relații la 14.07.2009.
Comisia formată din - președinte, inginer și economist -a - membrii numiți în baza deciziei nr. 2/2/725/06.07.2009 a finalizat raportul de cercetare, înregistrat sub nr. 2/2/258/26.06.2009.
Din conținutul deciziei de sancționare disciplinară nr. RU 138/27.07.2009 reiese că intimata nu a indicat pentru abaterile reținute în sarcina contestatoarei prevederile regulamentului intern, contractului colectiv de muncă sau alte dispoziții care încadrează fapta și nici motivele pentru care i-au fost înlăturate apărările.
Potrivit art. 267 alin. 1 din Codul muncii "sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură cu excepția celei prevăzute la art. 264 alin. 1 lit. a nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
(2) În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de angajator să realizeze cercetarea precizîndu-se obiectul, data, ora și locul întrevederii".
Codul muncii nu stabilește termenul de convocare, însă art. 75 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, se precizează că: "Comisia îl va convoca în scris pe salariatul cercetat cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte".
Prin stabilirea acestui termen i se dă salariatului posibilitatea reală și concretă de a se apăra, uzînd de toate mijloacele legale de care dispune.
Împrejurarea că prin convocatorul din 09.07.2009, comisia de disciplină l-a invitat pe contestator pentru cercetarea prealabilă în ziua de 10.078.2009; convocatorul nu este semnat de contestator și intimata nu a făcut dovada comunicării lui, astfel încât instanța apreciază că nu i s-a respectat dreptul la apărare.
Nerespectarea dreptului la apărare din partea angajatorului se sancționează cu nulitatea absolută a măsurii dispuse.
Articolul 268 alin. 2 Codul muncii "Sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau CCM aplicabil, care au fost încălcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disci0plinare prealabile.".
Precizarea prevederilor statutului, regulamentului de ordine interioară, CCM încălcate, are relevanță pentru ca instanța să poată stabili și verifica dacă faptele salariatului constituie abatere disciplinară și dacă se încadrează printre obligațiile (de a face sau de a nu face) impuse acestuia.
De asemenea, numai prin indicarea în decizia de sancționare a motivelor pentru care s-au înlăturat apărările formulate de salariatul învinuit se asigură în mod real și efectiv dreptul lui la apărare.
Instanța constatat că sancțiunea aplicată este nelegală, deoarece decizia de sancționare nu conține temeiurile de drept pentru care poate fi calificată fapta "abatere disciplinară" și motivele pentru care au fost înlăturate apărările contestatoarei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimată - CFR SA, criticând-o ca nelegală și netemeinică, arătând că în mod greșit s-a admis contestația.
A arătat că intimatul contestator, a fost convocat pentru cercetarea disciplinară la 07.07.2009 și 10.07.2009 și că acesta a formulat apărări în legătură cu faptele imputate ca abateri disciplinare, acte care au fost depuse în dosarul instanței de fond, și că în practica judiciară s-a statuat ca lipsa din decizia de sancționare a elementelor prevăzute de art. 268 alin. 2 din Codul muncii se consideră suplinită dacă decizia trimite la acte externe, identificare prin număr, data, și comunicate salariatului odată cu decizia de concediere sau anterior acesteia.
Astfel că în decizia de sancționare a fost inserat faptul că aceasta se aplică în temeiul dispozițiilor din Codul muncii, Regulamentul intern al - CFR SA, și " având în vedere actul de control nr. 1/2594/21.07.2009 ", acesta fiind actul extern care a stat la baza emiterii deciziei de sancționare.
- CFR SA, a efectuat cercetarea în conformitate cu prevederile codului muncii, astfel încât nu i-a fost încălcat contestatorului dreptul la apărare șui s-a efectuat o examinare efectivă a argumentelor prezentate de contestator în faza cercetării disciplinare împreună cu sindicatul. Apărările au fost luate în considerare de către conducerea societății și analizate în perioada 21.07.2009 ( data emiterii actului de control) - 03.08.2009 când a fost emis și aprobat Raportul nr. 1/2721/29.07.2009 cu măsutrile dispuse în urma actului de control nr. 1/2594/21.07.2009.
Așa cum s-a constatat din actele depuse la dosar, salariatul a fost cercetat în conformitate cu prevederile art. 263 - 268 din Codul muncii, a fost ascultat și contestatorul a formulat apărări în legătură cu faptele imputate, ceea ce s-a reținut și în nota de relații.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor invocate și apărărilor formulate, în raport de disp. art. 3041și art. 304 pct. 8 și 9 pr. civilă, recursul este nefondat, din următoarele considerente:
Instanța de fond, într-o analiză judicioasă a cauzei a reținut, în mod corect că, în speță, sunt incidente prevederile art. 267 alin 1 din muncii, dreptul la apărare al contestatorului fiind încălcat flagrant. Astfel, intimata -recurentă în prezent- nu a făcut nici o dovadă a convocării contestatorului cu respectarea prevederilor art. 267 alin 2. muncii și art. 75 alin 3 din CCM Unic la nivel național pe anii 2007-2010.
De asemenea, la întocmirea deciziei nu au fost trecute motivele pentru care s-au înlăturat apărările formulate de către salariat în timpul cercetării disciplinare așa cum prevede art. 268 alin.2 din muncii.
Curtea, constată că instanța de fond a reținut două motive de nulitate, deși acestea se exclud reciproc: astfel dacă s-ar fi făcut corect convocarea contestatorului decizia ar fi fost lovită de nulitate dat fiind faptul că apărările acestuia nu se regăsesc în conținutul său.
Deși reținerea primului motiv de nulitate făcea de prisos analizarea celui de-al doilea, Curtea apreciază că instanța de fond a soluționat corect cauza prin pronunțarea soluției de admitere a contestației, astfel că, nefiind întemeiate criticile recurentei, în temeiul art. 312 alin 1. pr. civilă, recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
IDE
Respinge recursul declarat de recurenta intimată - CFR SA, împotriva sentinței civile nr.2853/05.10.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul contestator .
Obligă recurenta către intimat la plata sumei de 700 lei, cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Ianuarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud. -
Tehnored. 2 ex./
Red./
Președinte:Florica DiaconescuJudecători:Florica Diaconescu, Cristina Raicea, Marian Lungu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 7213/2009. Curtea... | Contestație decizie de pensionare. Decizia 70/2009. Curtea de... → |
|---|
