Contestație decizie de concediere. Decizia 5971/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5971
Ședința publică de la 03 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - -
JUDECĂTOR 1: Camelia Șelea
JUDECĂTOR 2: Marin Panduru
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de contestatoarea, împotriva sentinței civile nr. 2190/08.04.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în contradictoriu cu intimata ȘCOALA GENERALĂ, având ca obiect "contestație decizie de concediere".
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurenta contestatoare personal și asistată de avocat și intimata ȘCOALA GENERALĂ, prin directorul acesteia G, fără delegație de reprezentare.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, se acordă cuvântul părților asupra recursului.
Avocat, pentru recurenta contestatoare, solicită admiterea recursului, conform motivelor formulate și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii.
Directorul unității intimatei, G, depune concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr.1187/31.01.2008, Tribunalul Gorja respins contestația formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimata Școala Generală, ca nefondată.
Împotriva sentinței a declarat recurs contestatoarea considerând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
Prin decizia nr. 5179/24.06.2008 Curtea de APEL CRAIOVAa admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului Gorj sub nr-.
Tribunalul Gorj prin sentința nr. 2190 de la 08.04.2009 a admis contestația formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimata Școala Generală, a anulat decizia nr.2/2007 emisă de intimată.
A obligat intimata să emită o nouă decizie în care să se menționeze temeiul de drept al încetării contractului individual de muncă al contestatoarei, raportat la dispozițiile art. 55 din Codul Muncii.
A obligat intimata să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al contestatoarei.
S-a luat act de renunțarea la capătul de cerere privind reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior emiterii deciziei nr.2/2007.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Contestatoarea a fost salariata unității intimate Școala Generală, pe postul de îngrijitor până la data de 15.09.2007, când i s-a desfăcut contractul individual de muncă prin dispoziția nr.2/2007, în baza art.65 alin 1 Codul Muncii.
Conform dispozițiilor art 74 alin 1 din Codul Muncii, decizia de concediere emisă în baza art 65 alin 1 din Codul Muncii (concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului) trebuie să conțină în mod obligatoriu motivele care determină concedierea, durata preavizului, criteriile de stabilire a ordinii de prioritate în cazul concedierilor colective, lista locurilor de muncă disponibile în unitate.
Art. 62 alin.2 din Codul Muncii prevede generic că decizia se emite în scris și, sub sancțiunea nulității absolute, trebuie să fie motivată în fapt și în drept și să cuprindă precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată și la instanța judecătorească la care se contestă.
Lecturând decizia 2/2007 contestată în cauza de față, instanța a constatat că aceasta nu este motivată în drept și nu cuprinde nici precizări referitoare la termenul în care putea fi contestată sau instanța competentă a soluționa eventuala contestație, mențiuni a căror lipsă atrage nulitatea absolută.
Este adevărat că măsura dispusă de intimată, respectiv încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei, a fost necesară ca urmare a reducerii posturilor de natura celui ocupat de contestatoare, având la bază decizia 070/2007 a Inspectoratului Școlar General prin care s-a dispus comasarea mai multor unități școlare de pe raza comunei, în vederea unei mai bune funcționări.
Însă, decizia de concediere nu a fost emisă în concordanță cu dispozițiile legale imperative, de strictă interpretare amintite mai sus astfel că,contestatoarea nu a putut beneficia de indemnizație de șomaj pe motiv că decizia de încetare a contractului său de muncă a fost dată în 08.10.2007, postul de îngrijitor ocupat de aceasta a fost desființat începând cu 18.09.2007 (cum se precizează în decizie) iar încetarea activității este operată în carnetul de muncă începând cu data de 15.09.2007( pag.28 din dosar).
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs contestatoarea criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat că instanța de fond a interpretat și a aplicat greșit prevederile legale incidente în cauză (motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct.9 Cod pr.civilă).
A mai arătat recurenta că instanța de fond a considerat că renunțarea (impusă) la capătul de cerere privind reintegrarea atrage, automat și renunțarea la plata drepturilor salariale cuvenite, pentru perioada în care, din culpa exclusivă a intimatei, nu a putut beneficia de indemnizația de șomaj, decât în cazul în care îi sunt achitate drepturile salariale, reținându-se contribuțiile pentru șomaj aferente acestora.
Un alt motiv de critică a fost acela că instanța nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind plata drepturilor salariale cuvenite de la data concedierii.
Analizând recursul formulat se constată că este fondat pentru următoarele considerente;
Prin contestația inițială contestatoare a solicitat anularea deciziei nr.2/2007, reintegrarea la locul de muncă și plata drepturilor salariale pe perioada desfacerii contractului de muncă și până la reintegrare.
Instanța de fond a dispus anularea deciziei și obligarea intimatei să emită o nouă decizie raportat la dispozițiile art. 55 din Codul Muncii fără a se pronunța în nici un fel cu privire la cererea privind drepturile salariale formulată de contestatoare.
Procedând în acest mod instanța a pronunțat o sentință fără a analiza în totalitate fondul cauzei astfel că în baza art. 304 pct 9 Cod pr. civilă și 312 alin 3 Cod pr. civilă se impune admiterea recursului. Casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare instanța se va pronunța și asupra acestui capăt de cerere, și de asemenea va avea în vedere și faptul că deși instanța de fond în considerente face vorbire de prevederile art. 65 alin 1 din Codul Muncii ca motiv al concedierii contestatoarei, în dispozitiv obligă intimata să emită o decizie raportat la dispozițiile art. 55 din același cod, fără a face vreo mențiune referitoare la art. 65 alin 1 din Codul Muncii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatoarea, împotriva sentinței civile nr. 2190/08.04.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în contradictoriu cu intimata ȘCOALA GENERALĂ.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 2009.
PREȘEDINTE: Camelia Șelea - - | JUDECĂTOR 2: Marin Panduru - - | JUDECĂTOR 3: Ioana Moțățăianu - - |
Grefier, - - |
12.11.2009
Red.jud.-
3 ex/AS
Președinte:Camelia ȘeleaJudecători:Camelia Șelea, Marin Panduru, Ioana Moțățăianu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1464/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 666/2009. Curtea de... → |
|---|
