Contestație decizie de concediere. Decizia 5992/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi 4196/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.5992/
Ședința Publică din data de 27 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Singh Ioana
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Guranda Georgeta
GREFIER - -
*****************
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulate de către contestatorul împotriva deciziei civile nr.2778/R din data de 28.04.2009, pronunțate de către Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (format vechi nr.7629/2008), în contradictoriu cu intimata - Uniunea Națională a Cooperației de Consum - având ca obiect "contestație decizie concediere".
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns: contestatorul personal, lipsind intimata - Uniunea Națională a Cooperației de Consum.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții, faptul că pentru termenul de azi s-a atașat dosarul de fond nr- (format vechi nr.7629/2008) al Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în care s-a pronunțat decizia civilă nr.2778/R din data de 28.04.2009, atacată cu contestație în anulare și care face obiectul cauzei deduse judecății.
Contestatorul, întrebat fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul contestatorului în susținerea motivelor contestației în anulare.
Contestatorul, având cuvântul, solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată și motivată în scris, și în acest sens să se aibă în vedere faptul că soluția instanței de recurs este rezultatul unor greșeli materiale, de reținut în acest sens este faptul că deși la unul din termene instanța face referire la un al treilea post de consilier juridic prin decizia atacată instanța constată că există doar două posturi de consilier juridic.
Astfel, urmează a se constata faptul că instanța a omis din greșeală să cerceteze unul dintre motivele de modificare sau de casare pronunțându-se în eroare.
De asemenea, mai arată că instanța de recurs nu verifică dacă există concordanță între documentele depuse la dosarul cauzei și înregistrările la.M, în acest sens preluând afirmațiile intimatei în sensul că nu există posturi vacante ce ar putea fi ocupate de către contestator, invocând în decizie organigramele societății înaintea reorganizării, fără a analiza motivul de recurs în sensul concordanței acestora cu deciziile și referatele intimatei.
Față de aceste considerente, față de cele pe larg dezvoltate în cuprinsul motivelor contestației în anulare. Contestatorul concluzionează în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată și motivată în scris.
Depune concluzii scrise.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civ. și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației în anulare de față, instanța reține următoarele:
Prin decizia civilă nr.2778R/28.04.2009 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale s-a respins ca nefondat recursul declarat de împotriva sentinței civile nr.5370/7.08.2008 a Tribunalului București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, prin care s-a respins ca nefondată contestația formulată de contestator împotriva deciziei de concediere nr.47/21.08.2007 emisă de intimata - Uniunea Națională a Cooperației de Consum.
Prin decizia susmenționată, instanța de recurs a reținut următoarele:
Nu pot fi reținute criticile referitoare la faptul că desființarea postului recurentului nu a avut un caracter efectiv, în condițiile în care, așa cum rezultă din organigramele și statele de funcții depuse la dosar, anterioare și ulterioare reorganizării, cele două posturi de consilieri juridici din cadrul Departamentului Juridic, între care și cel ocupat de recurentul, au fost efectiv suprimate din structura organizatorică a angajatorului.
Înscrisurile sus menționate au fost certificate pentru conformitate cu originalul, purtând ștampila și semnătura de la Cabinetul președintelui, și această obiecțiune fiind nefondată.
Potrivit art. 65 din Codul muncii, în forma în vigoare la data concedierii recurentului, "concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia. Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă".
Așadar, condiția impusă pentru legalitatea măsurii, este ca motivul concedierii să fie exterior salariatului, iar desființarea locului de muncă să nu disimuleze realitatea și să aibă un caracter obiectiv.
În speță, aceste condiții au fost dovedite de către intimată, în mod corect reținându-se de către prima instanță că aspectele privind redimensionarea schemei de personal, corelat cu volumul de activitate, în scopul eficientizării activității desfășurate, constituie exclusiv prerogativa angajatorului, care suportă nu numai beneficiile dar și riscurile decurgând dintr-o organizare defectuoasă.
Referatul depus de intimată la dosar (fila 84 dosar fond), privind motivele care au stat la baza reorganizării activității prin desființare de posturi, Decizia nr.9/2007, prin care Colegiul Național a aprobat noua organigramă și reducerea de personal de la 29 la 17 salariați, aprecierea angajatorului legată de faptul că externalizarea serviciului de consultanță juridică ar răspunde mai bine și cu un cost mai eficient problemelor, relevă faptul că măsura desființării postului recurentului s-a datorat unor aprecieri obiective ale intimatei legate de organizarea activității și nu a urmărit înlăturarea recurentului-contestator din cadrul.
Nu a rezultat din probatoriul administrat existența unui post vacant, compatibil cu pregătirea profesională a recurentului, care putea fi oferit acestuia, iar în ceea ce o privește pe numita, Curtea constă că aceasta ocupa funcția de consilier juridic cu atestat de inspector resurse umane, în cadrul Departamentului Resurse umane, atât înainte cât și după reorganizare.
Prin urmare, nu se poate susține că această persoană a fost angajată pe postul său și că intimata avea obligația, rezultând din art.191 din Legea 53/2003, de a-i oferi un curs de scurta durata pentru postul de inspector personal, lipsite de relevanță, în raport de cele anterior reținute și de obiectul cauzei, fiind și susținerile recurentului, referitoare la prevederile de incompatibilitate din art.10 din Legea consilierilor juridici 514/2003 și clasificarea ocupațiilor din România ().
Cât privește externalizarea serviciului de consultanță juridică, Curtea apreciază că o astfel de măsură, parte componentă a procesului de reorganizare, nu are, prin ea însăși, nimic ilicit.
De asemenea, în mod corect nu au fost primite de către prima instanță obiecțiunile asupra legalități convocării Colegiului, având în vedere împrejurarea că instanța nu a fost învestită cu soluționarea unei contestații privind Decizia Colegiului nr.9/2007, obiectul pricinii de față constituindu-l un litigiu de muncă.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare recurentul-contestator, arătând în esență că hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale pentru următoarele motive:
În Decizia 37 din 26.07.2007, punctul -V- (dosarul Tribunal pagina 48 ultimul alineat, punct V) afirmă "din 30 de posturi, ramân un număr de 17 posturi, din care 6 sunt vacante, urmând sa se disponibilizeze 7 persoane", pentru ca organigrama atașata de intimata si datata 18.06.2007, deci cu trei zile inaintea Deciziei de reorganizare (21.06.2007), sa insumeze 42 de posturi (dosarul Tribunal pagina 44), iar organigrama cu titulatura "organigrama pana la ședința Colegiului din iunie 2007" (pagina 62 din dosarul Curții de Apel), sa enumere de 44 de posturi.
Apreciind cele enumerate mai sus, contestatorul a considerat ca instanța s-a pronunțat pe o eroare materiala invocând in Decizia nr.2778R ca intimata reduce personalul de la 29 la 17 salariați.
O asemenea concluzie este de natura a schimba radical percepția asupra spetei, datorita faptului ca intimata, prin inscrisurile depuse la dosar arata ca suprima 6 posturi neocupate si concediază 7 angajați. Astfel, după reorganizare,intimata ar trebui să aibă postutile dinaintea reorganizării minus cele 13 posturi. În același timp tot intimata a arătat că după reorganizare, in structura este compusa din 17 salariati. Având in vedere ca înaintea reorganizării cu numai trei zile organigrama conținea 42 de posturi, rezulta ca intimata avea 12 posturi vacante in momentul concedierii contestatorului.O asemenea situație evidențiază in mod cert reaua credința a intimatei cat si faptul ca in mod vădit a dorit concedierea contestatorului si nu reorganizarea instituției.
Procesul-verbal al ședinței din 30 octombrie 2007, deci al primei ședințe de Colegiu a intimatei de dupa concedierea contestatorului, in ultima pagina a acestui proces-verbal, intimata hotărăște cu unanimitate de voturi, majorarea tuturor salariilor cu 30% si angajarea a trei consilieri: economic, juridic si relații internaționale. La problema creării unui nou post de consilier juridic, instanța săvârșește eroarea prin omisiune, neraspunzand in niciun fel in Decizia nr. 2778R. nesocotind o proba ce o consider determinanta in aceasta speța, (pagina 41 din dosarul Curții de Apel).
Ca aspect important, arată contestatorul că prin deciziile 37 si 38 Emise de, consilierii juridici si, sunt anunțați ca in urma desființării oficiului juridic sunt concediați. In contextul desființării aceluiași oficiu juridic, depunând de aceleași probe, la aceiași instanța, respectiv Curtea de Apel, in dosarul - (prezentul dosar) se respinge cererea ca nefondata, iar in dosarul - se constata nelegalitatea deciziei de concediere si se admite cererea.
In decizia 712 R din dosarul -(contestatoare fiind fosta mea colega), Instanța precizează: "din împuternicirea depusa la dosar (2100/2008), prin care împuternicește pe - consilier juridic - sa reprezinte interesele unității la Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de munca, in dosarul nr- rezulta ca desființarea locului de munca nu a fost efectiva, ci doar teoretica fapt confirmat si de rezoluțiile Președintelui in sensul ca documentele cu caracter juridic vor fi comunicate exclusiv doamnei;
În același sens este si conținutul procesului-verbal al ședinței Colegiului din 30.10.2007, unde Ia punctul 20 al ordinii de zi se face vorbire despre angajarea a trei consilieri, din care unul juridic; de menționat faptul ca propunerea a fost adoptata in unanimitate; desființarea locului de munca nu a fost reala si serioasa; [.]
Desi invoca motive economice, respectiv cheltuieli prea mari cu angajații, organele de conducere ale au aprobat in ședința Colegiului din 30.10.2007 "majorarea salariilor cu 30%, incepand cu luna ianuarie 2008";
Precizează contestatorul ca toate probele sunt identice in cele doua dosare, diferit fiind doar modul de apreciere al probelor.Consideră ca cele doua erori materiale, produse prin omisiune respectiv calcul eronat au dus la soluționarea diferita in doua cazuri identice.
În drept,contestatorul a invocat disp. art.318 Cod procedură civilă.
Intimata Uniunea Națională a Cooperativei de Consum a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare,punctand în esență următoarele aspecte:
Problema deciziei nr.37/26.07.2007, problema procesului-verbal din 30.10.2007,invocarea deciziei nr.712/R din dosarul nr. -, problema întâmpinării, a amânării pronunțării și a termenului de depunere a notelor scrise.
Este evident că primele două motive invocate de către contestator vizează două probe administrate pe parcursul soluționării cauzei și asupra cărora se solicită o nouă apreciere, o nouă judecată.
Or, astfel cum s-a explicitat atât în doctrină cât și în jurisprudență greșeala materială, vizează greșeli materiale cu caracter procedural. De asemenea greșeala trebuie să fie evidentă, în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs, pentru verificarea căreia să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.
Pe calea contestației în anulare se poate obține anularea unei hotărâri numai pentru motivele expres prevăzute de lege și nu prin invocarea unei presupuse greșeli de judecată.
De asemenea, contestatorul se află în confuzie și în ceea ce privește presupusa omisiune a analizării unor aspecte de către instanța de recurs, recte procesul-verbal din 30.10.2007.
După cum s-a apreciat în jurisprudență, "instanța de recurs nu este obligată să răspundă tuturor argumentelor de fapt și de drept care susțin motivul de casare/modificare, ci poate să le analizeze global, printr-un raționament juridic de sinteză, ori să analizeze un singur aspect considerat esențial, astfel că omisiunea de a cerceta un anumit argument sau o afirmație a recurentului nu deschide calea contestației în anulare prevăzută de art.318 pr.civ".
Este unanim acceptat că pe calea contestației în anulare - o cale de atac extraordinară, de retractare și nedevolutivă - nu se poate obține, în nici o situație, reanalizarea materialului probator cu consecința reaprecierii acestuia, chiar și în ipoteza în care cu ocazia judecării recursului s-ar fi comis o greșeală de judecată, ceea ce nu este cazul în cauza de fată.
In ceea ce privește decizia nr.712/R din dosarul nr. -, invederează intimata că acesta hotărâre nu poate fi invocată în soluționarea prezentei cauze, ținând cont fie și numai de principiul relativității și opozabilității hotărârilor judecătorești.
Referitor la problema întâmpinării, trebuie precizat faptul că în conformitate cu dispozițiile incidente în materia conflictelor de muncă, angajatorul poate depune dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare. De asemenea, referitor la a amânarea pronunțării și a termenului de depunere a notelor scrise, art.260 pr.civ. prevede faptul că instanța poate amâna pronunțarea pentru un termen care nu poate fi mai mare de 7 zile, iar art.146 proc.civ. dispune că părțile pot fi îndatorate să depună concluzii scrise sau prescurtări scrise a susținerilor lor verbale, acestea putând fi depuse de către părți și fără a fi obligate.
Ca atare, nu se poate susține faptul că s-a produs o iregularitate cu prilejul soluționării recursului.
În concluzie, în temeiul tuturor celor expuse se poate constata că nici unul dintre motivele contestației în anulare nu întrunește exigențele exprese ale legii, constituind tot atâtea motive de respingere.
Analizând atele și lucrările dosarului, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale constată că față de disp. art.318 Cod procedură civilă, contestația în anulare formulată este nefondată pentru următoarele considerente:
Cazul de contestație în anulare specială întemeiat pe greșeala materială a instanței de recurs, vizeaza pronunțarea unei soluții greșite în recurs datorită unor erori formale, legate de procedură și nu de judecata fondului dedus judecății sau aprecierea probelor.
Examinând criticile formulate de contestator în susținerea căii de atac extraordinare formulate, din această perspectivă, rezultă fără putere de tăgadă că, practic acesta repune în discuție reaprecierea probelor și stabilirea unei noi situații de fapte, deși aceasta a fost definitiv și irevocabil stabilită de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, care au judecat fondul și respectiv recursul din dosarul de fond, reținând că desființarea locului de muncă al contestatorului (în sensul art.65 Codul muncii ) a avut o cauză reală și serioasă și a avut caracter efectiv, metoda aleasă de angajator fiind aceea a externalizării serviciului de consultanță juridică în scopul reducerii cheltuielilor și a eficientizării activității.
Repunând în discuție, în cadrul contestației în anulare, numărul de posturi care au rămas după reorganizarea activității de angajator, câte posturi vacante existau și toate celelalte aspecte invocate de contestator, acesta nu face altceva decât să critice modul în care a fost judecată cauza în fond și în recurs de instanțele competente, intenționând de fapt să provoace o nouă judecată a fondului litigiului.
Față de caracterul nedevolutiv al contestației în anulare, care în concepția legiuitorului este o cale de atac de retractare extraordinară ce poate fi folosită strict pentru motivele expres si limitativ prevăzute de lege, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale apreciază că, în prezenta cauză, contestația în anulare este nefondată, urmând aor espinge ca atare.
.//.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul-recurent-reclamant împotriva deciziei civile nr.2778/R/28.04.2009, pronunțată de către Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (format vechi nr.7629/2008), în contradictoriu cu intimata - UNIUNEA NAȚIONALĂ A COOPERAȚIEI DE CONSUM.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.:
Dact.:
2 ex.
2.12.2009
Jud.B:
Jud.:.
Președinte:Singh IoanaJudecători:Singh Ioana, Petre Magdalena, Guranda Georgeta
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 150/2010. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1902/2009. Curtea... → |
|---|
