Contestație decizie de concediere. Decizia 150/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 150
Ședința publică de la 09 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Trutescu
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de Regionala de Transport Feroviar de Călători I - Stația CFR I împotriva sentinței civile nr. 1688 din 28.10.2009 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru intimatul, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen și că s-a solicitat judecata în lipsă.
Avocat pentru intimatul arată că nu are de depus alte înscrisuri la dosar.
Instanța, având în vedere că întâmpinarea a fost comunicată recurentei la termenul anterior, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru intimatul solicită respingerea recursului. Arată că prin hotărârea instanței de fond s-a admis contestația împotriva deciziei de concediere și că prin motivele de recurs se invocă aceleași aspecte ca și la fond. Consideră că aceste critici sunt nefondate și nu sunt sprijinite de nici un mijloc de probă. Precizează că a semnat această decizie deoarece era mai ușor să fie reintegrat pe fostul lui loc de muncă. Mai arată că pentru ca unitatea să ia asemenea măsură trebuia făcută o cercetare de către organele control, ceea ce nu s-a făcut. Nu există nici o sesizare din partea unui călător și nici un raport că ar fi primit foloase necuvenite. Cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar chitanța nr.- din 10.01.2010 în valoare de 1000 lei reprezentând onorariu avocat.
Declarând dezbaterile închise.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 1688 din 28 octombrie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Iașia hotărât:
A admis contestația formulată de către contestatorul, domiciliat în sat și com., jud. I în contradictoriu cu intimata Călători SA B, Regionala de Transport Feroviar de Călători I cu sediul în I,-, jud.
A anulat decizia nr. 601/5/39 din data de 18.05.2009 emisă de intimată.
A obligat intimata la plata către contestator a sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin contestația înregistrată la Tribunalul Iași sub nr. 4104/99/30.06.2009, contestatorul a chemat în judecată pe intimata Călători SA B, Regionala de Transport Feroviar de Călători I, solicitând anularea deciziei nr. 601/5/39/18.05.2009.
În motivarea contestației sale, contestatorul a susținut că faptele imputate nu sunt reale și nici susținute de vreun mijloc de probă. Nu a fost verificat de către organele de control și supracontrol abilitate de și nu i-a fost verificată gestiunea, verificare în urma căreia să fi fost depistat cu sume în plus sau în minus.
Intimata Călători SA B, Regionala de Transport Feroviar de Călători Iaf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației.
În motivarea poziției sale procesuale, intimata a susținut că salariatul a semnat decizia cu mențiunea că este de acord cu funcția de informator la Stația Mai susține intimata că în timpul deservirii trenului 6464 din data de 18.03.2009 pe ruta - I, contestatorul nu a tratat călătorii fără legitimație de călătorie în conformitate cu prevederile legislației în vigoare și cu regulamentele de funcționare ale societății, îndemnând călătorii să dea o anumită sumă de bani, pe care să o însușească, în schimbul facilității de a călători fraudulos. În acest sens, există un material filmat cu camera ascunsă de către o echipă de jurnaliști. În urma difuzării acestui material pe un post de televiziune, s-a dispus analizarea materialului probator și sancționarea salariaților vinovați.
Considerentele de fapt și de drept pe care s-a întemeiat hotărârea instanței de fond au fost următoarele:
Contestatorul a fost salariatul intimatei pe postul de șef tren. Prin decizia nr. 601/5/39/18.05.2009 emisă de intimată s-a dispus concedierea contestatorului în temeiul disp. art. 61 lit. d Codul muncii, fiindu-i propus ca loc de muncă compatibil cu pregătirea profesională a acestuia postul de informator călători la Stația S-a reținut prin această decizie că la data de 18.03.2009, la deservirea trenului 6461/6464 pe distanța I - - I, contestatorul nu a tratat regulamentar călătorii depistați fără legitimații de călătorii, primind foloase necuvenite, nu a purtat ecuson de identificare și a avut o comportare necorespunzătoare față de călători. De asemenea, s-a reținut prin această decizie că salariatul a încălcat prevederile fișei postului (cap. 5, pct. 56.16, 5.20, 5.31, 5.32, 5.36) și prevederile nr. 360/1976, cap. II, secțiunea I, art. 11, cap. III, art. 20, ultimul aliniat.
Tribunalul a reținut că potrivit disp. art. 61 lit. d Codul muncii, angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului în situația în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat. profesională trebuie înțeleasă ca o necunoaștere sau o stăpânire insuficientă a regulilor specifice unei funcții sau meserii, astfel încât angajatorul trebuie să probeze fapte obiective și repetate de natură să evidențieze carențe profesionale, făcându-se delimitarea în acest mod de neîndeplinirea accidentală, dar culpabilă, a obligațiilor de serviciu (situație în care poate interveni concedierea disciplinară). profesională trebuie deosebită de abaterile disciplinare, criteriul de diferențiere constituindu-l vinovăția sau culpa.
Or, în speță, se reține de către Tribunal că intimata nu a făcut dovada existenței unor împrejurări care demonstrează necorespunderea profesională a salariatului. Faptele reținute în decizia contestată reprezintă încălcări ale sarcinilor de serviciu, respectiv nerespectarea unor atribuții sau sarcini de serviciu, având caracterul unor abateri disciplinare.
În plus, se mai reține de către instanță și faptul că potrivit disp. art. 63 alin. 2 Codul muncii, concedierea salariatului pentru motive de necorespundere profesională se poate dispune numai după evaluarea prealabilă a acestuia, conform procedurii de evaluare stabilită prin contractul colectiv de muncă aplicabil, încheiat la nivel național, la nivel de ramură de activitate sau de grup de unități, precum și prin regulamentul intern. În art. 77 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010 este reglementată procedura evaluării prealabile a salariatului pentru necorespundere profesională.
Or, în speță, intimata, căreia îi revenea sarcina probei conform disp. art. 287 Codul muncii, nu a făcut dovada respectării prevederilor art. 63 alin. 2 Codul muncii și ale art. 77 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național.
În consecință, Tribunalul a constatat că decizia nr.601/5/36 din data de 12.05.2009 emisă de intimată este nelegală și netemeinică.
Împotriva acestei sentințe declarat recurs, în termen și motivat, intimata CFR Călători SA B, Regionala de Transport Feroviar de Călători I, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în esență, sub următoarele aspecte:
Prima critică adusă sentinței recurate se referă la faptul că instanța de fond nu a reținut că a fost modificat contractul de muncă al contestatorului cu consimțământul prealabil al salariatului, prin trecerea temporară într-un alt loc de muncă. Contestatorul a fost de acord cu această decizie, semnând-o fără obiecțiuni.
O altă critică a recurentei se referă la faptul că din materialul probator pus la dispoziție de către echipa de jurnaliști rezultă încălcarea de către contestatorul a prevederilor legale și a atribuțiilor din fișa postului, astfel că decizia contestată este legală și temeinică.
În drept, nu este indicat niciunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
În susținerea poziției sale procesuale, intimatul afirmă că faptele reținute în sarcina sa prin decizia contestată nu sunt adevărate și nu sunt probate. Nu s-a realizat o verificare din partea organelor de control și supracontrol care să fi depistat nereguli comerciale. Nu s-au dovedit împrejurări care să demonstreze necorespunderea sa profesională și nu a fost supus evaluării prealabile conform procedurii stabilite prin contractul colectiv de muncă.
Susține intimatul că a semnat decizia pentru a nu-și pierde definitiv serviciul, considerând că poate reveni ulterior mai ușor de la funcția de informator la cea de șef de tren.
Nu au fost administrate înscrisuri noi în faza recursului.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, în raport de criticile formulate prin cererea de recurs, cât și din oficiu potrivit disp. art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
ÎN FAPT
Împrejurările de fapt, reținute în mod corect de către instanța de fond, relevă că intimatul-contestator a fost salariatul recurentei pe postul de șef tren la Stația I și că prin decizia nr. 601/5/39 din 18.05.2009 a fost concediat în temeiul art. 61 lit. "d" Codul muncii.
S-a reținut prin decizia de concediere, ca motivare în fapt, că la data de 18.03.2009, la deservirea trenului 6461/6464, pe distanța I--I, contestatorul nu a tratat regulamentar călătorii fără legitimație de călătorie, primind foloase necuvenite, nu a purtat ecuson de identificare și a avut o comportare necorespunzătoare față de călători.Ca motivare în drept a fost reținută încălcarea prevederilor anexa 7, litera "m", pct. 2, lit. a,b și c, precum și a atribuțiilor din fișa postului (cap. 5 pct.56.16, 5.20, 5.31, 5.32, 5.36) coroborate cu prevederile nr.360/1976, cap. II, secțiunea I, art. 11, cap. III, art. 20 ultimul alineat.
Prin decizia de concediere i s-a propus contestatorului, în baza disp. art. 64 alin. 1 Codul muncii, un loc de muncă compatibil cu pregătirea sa profesională, respectiv cel de informator călători la Stația Contestatorul și-a manifestat consimțământul cu privire la noul loc de muncă oferit, astfel cum rezultă din mențiunea înscrisă, sub semnătură, pe act "sunt de acord cu postul oferit".
Actul adițional din 29.05.2009 la contractul individual de muncă, privind schimbarea locului de muncă, a funcției și salariului conform art. 64 alin. 1 Codul muncii, este semnat doar de către angajator.
ÎN DREPT
Potrivit disp. art. 61 lit. Codul muncii, angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului"în cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat".
Concedierea pentru necorespunderea profesională poate fi dispusă, potrivit disp. art. 63 alin. 2 Codul muncii"numai după evaluarea prealabilă a salariatului, conform procedurii de evaluare stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil, încheiat la nivel național, la nivel de ramură de activitate sau de grup de unități, precum și prin regulamentul intern".
În mod judicios prima instanță a reținut regimul juridic distinct aplicabil instituțiilor concedierii disciplinare și respectiv concedierii pentru necorespundere profesională, diferențierea fiind dată, în principal, de criteriul vinovăției salariatului.
Într-adevăr, concedierea disciplinară a salariatului, dispusă urmare a efectuăriicercetării disciplinare prealabile(potrivit disp. art. 61 lit. a, art. 63 alin. 1 și art. 267 Codul muncii ) presupune întrunirea elementelor constitutive ale răspunderii disciplinare, inclusiv vinovăția salariatului în oricare din formele sale, în timp ceconcedierea pentru necorespundere profesională,dispusă urmare a efectuăriievaluării prealabile, exclude culpa salariatului.
Curtea admite că, în practică, se pot întâlni deseori situații în care, cu ocazia evaluării prealabile, să se constate faptul că necorespunderea profesională se datorează culpei salariatului. Însă, într-o atare situație, angajatorul este cel care, în funcție de dovezile pe care le are, va decide ce măsură va dispune: sancționarea disciplinară sau concedierea pentru necorespundere profesională.
În cauza de față, recurenta a decis concedierea pentru necorespundere profesională, apreciind că faptele descrise în act conturează o conduită care se înscrie în noțiunea de necorespundere profesională.
Prin urmare, recurenta avea obligația să efectueze evaluarea prealabilă a salariatului, potrivit disp. art. 63 alin. 2 Codul muncii și art. 77 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010. Sarcina de a face dovada respectării acestei proceduri reglementate prin norme imperative, îi revine recurentei angajatoare, conform disp. art. 287 Codul muncii.
Întrucât nu a fost făcută în proces dovada efectuării evaluării prealabile, iar potrivit disp. art. 76 Codul muncii"Concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută",Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a reținut că decizia nr. 601/5/39/18.05.2009 este nelegală, dispunând anularea acesteia.
Curtea consideră că nu are relevanță critica recurentei referitoare la aprecierea greșită făcută de către instanța de fond asupra existenței și gravității faptelor reținute în sarcina contestatorului, de vreme ce respectivele fapte au fundamentat decizia de concediere dispusă pe motive de necorespundere profesională, cu omisiunea parcurgerii procedurii evaluării prealabile, reglementată de lege sub pedeapsă de nulitate absolută.
Celelalte critici aduse sentinței recurate, pe motiv că prima instanță nu ar fi dat eficiență modificării survenite în privința contractului de muncă al contestatorului, cu consimțământul expres al acestuia, sunt, de asemenea, nefondate, din următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 64 alin. 1 Codul muncii"În cazul în care concedierea se dispune pentru motivele prevăzute la art. 61 lit. c și d, precum și în cazul în care contractul individual de muncă a încetat de drept în temeiul art. 56 lit. f, angajatorul are obligația de a-i propune salariatului alte locuri de muncă vacante în unitate, compatibile cu pregătirea profesională sau, după caz, cu capacitatea de muncă stabilită de medicul de medicină a muncii".
Rațiunea textului de lege este, în mod evident, aceea de a proteja salariații ce urmează să fie concediați pentru cele trei motive, incluzând și pe cel de necorespundere profesională. Dacă există un loc de muncă vacant și salariatul îl acceptă - cum este și speța de față, în care contestatorul a acceptat expres postul de informator călători la Stația I, oferit de către recurentă drept loc de muncă compatibil cu pregătirea profesională - concedierea nu se mai produce, având loc doar modificarea contractului individual de muncă, prin schimbarea felului muncii.
Împrejurarea că, în cauza de față, s-a dat eficiență normei juridice sus-enunțate de protecție a salariatului, nu poate avea semnificația juridică a unei confirmări care să acopere nulitatea absolută reținută mai sus, interpretarea sistematică a normelor juridice cuprinse în art. 63 alin. 2 și art. 64 alin. 1 și 3 Codul muncii fiind neechivocă sub aspectul luat în discuție.
Pentru toate considerentele expuse, potrivit disp. art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat și va menține sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de C B - Regionala I, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr.1688/28.10.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o mențiune.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09 februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehnored./
2 ex. - 22.02.2010
Tribunalul Iași -
Președinte:Cristina TrutescuJudecători:Cristina Trutescu, Carmen Bancu, Nelida Cristina
| ← Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.... | Contestație decizie de concediere. Decizia 5992/2010. Curtea... → |
|---|
