Contestație decizie de concediere. Decizia 6055/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6055
Ședința publică de la 06 2009
Complet constituit din:
Președinte: - -
JUDECĂTOR 1: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 820/05.03.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă - SRL C, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pentru recurentul-reclamant avocat ales, cu împuternicire la dosar, și pentru unitatea pârâtă - avocat ales, cu împuternicire la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că acest termen a fost acordat pentru pregătirea apărării.
Avocat pentru recurentul-reclamant solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv ștatele de plată și foaia de parcurs, prin care să dovedească faptul că intimata avea restanțe salariale față de clientul său, iar acesta nu a primit acea sumă de bani.
Avocat pentru intimata-pârâtă solicită respingerea probei cu înscrisuri, întrucât obiectul prezentei pricini este constatarea nulității deciziei de concediere și nu drepturi bănești.
Curtea, având în vedere că în cererea de recurs nu se cere proba cu înscrisuri, iar ștatele de plată nu pot dovedi că nu s-a respectat termenul de preaviz, respinge proba cu înscrisuri solicitată de apărătorul recurentului-reclamant. După care, nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul pe fondul recursului.
Recurentul-reclamant prin apărător pune concluzii de admitere a recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării probatoriului, întrucât tribunalul a reținut o greșită stare de fapt.
Intimata pârâtă prin avocat solicită respingerea recursului și menținerea drept temeinică și legală a sentinței atacate, deoarece probele au fost analizate cu mare atenție, prima instanță fiind mai mult decât îngăduitoare cu recurentul de azi acordându-i chiar 6 termene pentru administrare probatoriu. Nu cere cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 820 din 05 martie 2009 a respins contestația formulată de contestator în contradictoriu cu intimat - SRL
A admis cererea reconvențională.
A fost obligat pârâtul contestator la plata către reclamanta intimată a sumei de 15.000 lei și contravalorii cantității de 1800 kg reprezentând prejudiciu.
Pentru a se pronuința astfel, instanța a reținut următoarele:
Contestatorul a fost angajatul intimatei în postul de conducător auto până în data de 11.02.2008 când prin decizia nr. 17/19.02.2008, intimata desfăcut disciplinar contractul individual de muncă al contestatorului având în vedere lipsa nejustificată a acestuia de la locul de muncă începând cu data de 18.01.2008.
În ceea ce privește nulitatea absolută a deciziei de concediere invocată de contestator, instanța, observând procesul verbal al comisiei de disciplină din data de 11.02.2008 constatat că cercetarea disciplinară prealabilă a fost efectuată de către societatea intimată - SRL, iar nu de către o altă societate, respectiv - - SRL cum în mod greșit susține contestatorul.
Pe fondul contestației instanța a constatat că începând cu data de 21.01.2008 și până la data încetării contestatorul a lipsit nemotivat de la locul de muncă și procedând în acest mod contestatorul a încălcat dispozițiile cuprinse în art. 11, lit. a din Regulamentul Intern al intimatei.
Instanța a înlăturat susținerea contestatorului potrivit căreia absențele ar putea fi motivate având în vedere că în data de 01.02.2008 și- înaintat demisia din postul de conducător auto, întrucât pe de o parte nu a făcut dovada că această demisie a ajuns la cunoștința conducerii intimatei și nici că a fost înregistrată în registrul de evidență al actelor, iar pe de altă parte contestatorul nu a respectat termenul de preaviz la înaintarea demisiei astfel cum impune art. 79, al. 1 și 4 din Codul Muncii, astfel încât intimata nu a putut lua act de această demisie.
Prin urmare, instanța a apreciat că decizia de concediere contestată în cauză este legală și temeinică și respins contestația formulată împotriva acestei decizii.
Cu privire la cererea reconvențională formulată de intimată, instanța reținut că în data de 18.01.2008, contestatorul a ridicat din casieria unității suma de 15.000 lei conform dispoziției de plată nr. 289/18.01.2008 în vederea achiziționării de cereale, iar ulterior intimata a dovedit că petentul nu a mai achiziționat nici o cantitate de (fila 45, 46 și 57 dosar ) și nici nu a restituit suma de bani ridicată în acest scop.
De asemenea, instanța a constatat potrivit propriei declarații a petentului că i s-a constatat lipsa unei cantități de 1800 Kg, lipsă pe care și-a însușit-o în totalitate și a fost de acord cu plata contravalorii acestei lipse în gestiune.
Potrivit dispozițiilor art.270 din Codul Muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale răspunderii patrimoniale și în raport de dispozițiile art. 270 din Codul Muncii, a admis cererea reconvențională a intimatei reclamante și obligat pârâtul contestator la plata contravalorii prejudiciului cauzat unității, constând in suma de 15.000 lei reprezentând avans nejustificat și contravaloarea cantității de 1800 Kg constată lipsă.
Împotriva sentinței declarat recurs contestatorul criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului a susținut că instanța de fond s-a mărginit la o analiză superficială a probelor administrate,astfel că în ceea ce privește data de la care intimata a susținut că a absentat de la serviciu,arătând faptul că a fost nevoit să nu se mai prezinte la serviciu datorită presiunilor fizice și psihice exercitate asupra sa de administratorul societății.
A mai arătat că în data de 17 01 2008,în timp ce oprise în localitatea pentru a se odihni,a fost contactat de administratorul societății,care l-a obligat să cedeze locul altui șofer și să se întoarcă la A unde la data de 18 01 2008 fost agresat și forțat de reprezentantul societății să dea o declarație cu un conținut neconform cu realitatea și să semneze,în alb" o dispoziție de plată. Deși inițial i s-a spus că va fi trecută suma de 1500 lei,respectiv contravaloarea combustibilului,ulterior pe parcursul procesului,a observat că a fost trecută suma de 15 000 lei,consemnată în cifre și nu în litere.
Recurentul a mai arătat că nu s-a făcut nici un fel de dovadă că această sumă i-a fost dată,în condițiile în care nu există la dosar dovada din partea serviciului de contabilitate al societății că ar fi ridicat și semnat pentru acești bani.
A mai susținut că există neconcordanțe și în ceea ce privește pretinsa cantitate de lipsă,neexistând nici în acest sens probe concludente deoarece avizul de însoțire a mărfii nu a fost completat și semnat de el și astfel nu poate fi răspunzător de cantitatea de trecută în acesta, că nu există la dosar bon de cântărire a grâului la încărcare,în raport de care să se stabilească eventuala lipsă la descărcarea mărfii.
Recurentul a mai susținut că nici nu a fost lăsat să asiste la cântărirea și descărcarea mărfii.
Recurentul a mai arătat că,pentru aflarea adevărului, instanța trebuia să audieze cei trei martori menționați în declarația de la fila 39.
În drept a invocat dispozițiile art.304 ind.1 Cod procedură civilă.
Recurentul a depus la dosar certificatul medico-legal nr.142/A2/22 01 2008.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate,a actelor și lucrărilor dosarului,precum și în raport de dispozițiile art.304 ind.1 Cod procedură civilă,Curtea constată și reține următoarele:
Primul motiv de recurs privind faptul că instanța de fond a făcut o analiză superficială a probelor administrate în cauză este nefondat,instanța reținând că de la de data de 18 01 2008 recurentul nu s-a mai prezentat la serviciu,aspect care a fost recunoscut de altfel și de acesta,arătând și probele care a condus la această concluzie respectiv foile colective de prezență aferente lunilor ianuarie și februarie 2008.
Susținerea recurentului că nu s-a prezentat la serviciu începând cu data de 18 01 2008 datorită faptului că a fost agresat fizic și psihic de administratorul societății nu a fost dovedită prin nici un mijloc de probă,certificatul medico-legal(nedepus la instanța de fond) face dovada că a suferit leziuni dar nu face dovada asupra împrejurărilor în care s-au produs aceste leziuni și persoanelor care i le-au produs.
Nici cu privire la cele întâmplate la data de 17 01 2008 în localitatea, recurentul contestator nu a propus nicio probă în fața instanței de fond,deși conform art.129 alin.1 Cod procedură civilă părțile au obligația să-și probeze pretențiile și apărările.
Curtea constată că recurentul critică starea de fapt reținută de instanța de fond dar fără să propună vreo probă concludentă care să conducă la reținerea unei alte stări de fapt.
În consecință instanța de fond a reținut starea de fapt care a rezultat din probele administrate în cauză respectiv înscrisuri,interogatoriu părților și declarații de martori.
Cu privire la faptul că la dosar nu există dovadă certă că a primit suma de 15 000 lei,Curtea reține că dispoziția de plată nr.289/18 01 2008(fila 40,dosar fond),pe care se află semnătura sa, nr. și seria actului său de identitate,semnătura casierului și ștampila societății face dovada deplină asupra acestui aspect iar instanța de fond în mod corect a apreciat că nu mai era necesară nicio altă probă.
Motiv de recurs referitor la neconcordanțele privind cantitatea de este nefondat deoarece avizul de însoțire a mărfii nr.850/16 01 2008 face dovada că această cantitate de a fost predată contestatorului,la rubrica,numele delegatului" fiind menționat numele său și datele de identificare,numărul de înmatriculare al autoturismului cu care s-a transportat marfa,elementele de identificare ale societății de la care a fost preluată marfa.
Dovada lipsei unei cantități de s-a făcut cu declarația recurentului (fila 39,dosar fond) în care acesta descrie amănunțit cum a vândut o cantitate de pentru ca în final să menționeze cantitatea lipsă respectiv 1800 kg de.
În ceea ce privește faptul că instanța de fond nu a dispus audierea celor trei martori menționați pe această declarație,Curtea constată că recurentul formulat cerere pentru administrarea probei cu doi martori la data de 16 10 2008 fără să indice numele și adresa acestora,instanța, la termenul din data de 27 11 2008 și la termenul din data de 15 01 2009,i-a pus în vedere contestatorului să depună lista cu numele și adresa celor doi martori încuviințați pentru a fi citați,obligație pe care nu și-a îndeplinit-o astfel că în mod corect a soluționat cauza în baza probelor administrate.
Conform art.129 alin.1 Cod procedură civilă părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. 1, precum și să-și probeze pretențiile și apărările.
În concluzie,Curtea apreciază că, în concordanță cu dispozițiile art. 129. proc. civ.în cauză, judecătorii au stăruit în stabilirea situației de fapt, prin administrarea probelor pe care le-au considerat necesare și care au fost propuse de părți, motivând concludent hotărârea, conform art. 261 proc. civ.
Față de aceste aspecte,Curtea constată că sentința este temeinică și legală și urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIV,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 820/05.03.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă - SRL C, având ca obiect contestație decizie de concediere.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06 2009.
PREȘEDINTE: Corneliu Maria - - | JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă - - | JUDECĂTOR 3: Manuela Preda - -- |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex/07 12 2009
fond:
Președinte:Corneliu MariaJudecători:Corneliu Maria, Mihaela Mitrancă, Manuela Preda
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 5140/2009. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 165/2009. Curtea... → |
|---|
