Contestație decizie de concediere. Decizia 62/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 62/R-CM
Ședința publică din 18 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Georgiana Nanu JUDECĂTOR 2: Paula Andrada Coțovanu
JUDECĂTOR 3: Ion
Judecător: -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâta SC SA, cu sediul în Pitești, Km.3+810, județul A, împotriva sentinței civile nr.766/CM din 10 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimatul-reclamant, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.150/2009, emisă de Uniunea Națională a Barourilor din România- Baroul Argeș -Cabinet individual, lipsind recurenta-pârâtă SC""SA.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimatul-reclamant, asistat de avocat, precizează că nu are de formulat cereri prealabile sau excepții de invocat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Intimatul-reclamant, asistat de avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de instanța de fond, cu cheltuieli de judecată.
Precizează că întregul material probator administrat în cauză a contrazis susținerea recurentei privind lipsa sa nejustificată de la locul de muncă, motiv ce a fost reținut pentru desfacerea contractului de muncă, cu atât mai mult cu cât, s-a recunoscut la interogatoriu că nu există condică de prezență.
Recurenta nu a putut face dovada celor afirmate prin cererea de chemare în judecată.
Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin sentința civilă nr.766/CM din 10 aprilie 2009, Tribunalul Argeș - Secția civilă a admis contestația formulată de, a anulat decizia nr. 6427 din 28.10.2008 emisă de intimata și a obligat-o pe aceasta să îl reintegreze pe contestator pe postul deținut anterior concedierii și să-i plătească drepturile salariale aferente perioadei 28.10.2008 și până la reintegrarea efectivă, precum și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. Totodată, intimata a fost obligată să plătească contestatorului suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
Contestatorul a fost angajatul intimatei în meseria de conducător auto, în baza contractului individual de muncă nr. - din 16.05.2001 încheiat între părți.
Prin decizia nr. 6427/28.10.2008 emisă de intimată s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatorului, în baza prevederilor art. 61 lit. a) din Codul muncii, începând cu data de 28.10.2008, pentru lipsa nemotivată de la locul de muncă începând cu data de 01.09.2008.
În declarația sa, martorul audiat în cauză, a declarat că a fost angajat al societății intimate în calitate de taximetrist, în perioada noiembrie 2003 - noiembrie 2006, perioadă în care intimata nu deținea condică de prezență. Singura obligație a angajaților era aceea de a depune la sfârșitul lunii o anumită sumă, cu titlu de taxă pentru activitatea de taximetrie desfășurată în luna respectivă.
Conform chitanței nr. - seria - din data de 30.09.2008 emisă de intimată (7), contestatorul a predat angajatorului suma de 1200,73 lei, pentru activitatea de taximetrie desfășurată în cursul lunii septembrie 2008.
Prin decizia contestată s-a reținut că sancțiunea disciplinară i-a fost aplicată contestatorului pentru absențe nemotivate, începând cu 01.09.2008, însă intimata nu a depus la dosar condica de prezență ori alt document scris care să ateste lipsa contestatorului de la locul de muncă în cursul lunii septembrie 2008, deși acesteia îi revenea sarcina probei, potrivit dispozițiilor art.287 din Codul muncii, cu atât mai mult cu cât martorul audiat în cauză a declarat că societatea intimată nu deținea condică de prezență, singura cerință a acesteia fiind aceea ca angajații săi să depună o anumită sumă la sfârșitul lunii pentru activitatea de taximetrie desfășurată în cursul lunii respective, ceea ce contestatorul a dovedit cu chitanța nr. -/30.09.2008.
Prin urmare, tribunalul a reținut că nu a fost săvârșită abaterea disciplinară reținută în sarcina contestatorului prin decizia contestată, motiv pentru care, în temeiul art.78 din Codul munciia fost admisă contestația, conform celor de mai sus.
Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, intimata, în temeiul dispozițiilor art.304 pct.5 și 8 Cod procedură civilă, invocând următoarele motive:
Instanța de fond nu a reținut faptul că, în ceea ce privește întocmirea deciziei de concediere nr.6427/28.10.2008, au fost respectate întocmai prevederile art.268 din Codul muncii, în sensul condițiilor pe care trebuia să le îndeplinească decizia de concediere.
Motivul desfacerii contractului de muncă a fost dat de absentarea nemotivată de la serviciu a contestatorului. Astfel, în data de 9 septembrie 2008 fost întocmit raportul superiorului ierarhic, prin care acesta anunță că, începând cu data de 1 septembrie 2008, conducătorul auto nu s-a mai prezentat la serviciu. S-a ajuns la această concluzie datorită faptului că în toată această perioadă, contestatorul nu a răspuns la solicitările repetate prin stație ale dispecerei și nici nu a depus rapoartele fiscale la sediul societății, zilnic, așa cum era procedura.
Se mai susține că instanța nu a reținut nici faptul că reclamantul a ales să se prezinte tocmai la sfârșitul lunii septembrie cu rapoartele fiscale, și nu zilnic, așa cum era procedura. Din examinarea rapoartelor fiscale prezentate, recurenta a concluzionat faptul că, într-adevăr, contestatorul a absentat în mai multe rânduri în cursul lunii septembrie, iar atunci când a susținut că a fost la serviciu, a constatat și încasări de 20 sau 30 lei pe zi.
Analizând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, Curtea constată, că deși recurenta contestă legalitatea sentinței recurate pentru motivele prevăzute de art.304 pct.5 ( când prin hotărârea dată instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2) și pct.8 Cod procedură civilă (când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia), din dezvoltarea motivelor de recurs reiese că, nemulțumirile recurentei se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă.
Astfel, recurenta susține, în esență, că a respectat prevederile art.267 și art.268 din Codul muncii, privitoare la procedura prealabilă și concomitentă sancționării disciplinare a contestatorului deși, așa cum reiese din considerentele sentinței a cărei legalitate este contestată, instanța de fond nu a avut în vedere la pronunțarea soluției aspecte care să vizeze încălcarea vreuneia din condițiilor de formă sau de fond a deciziei prin care contestatorului i-a fost desfăcut disciplinar contractul individual de muncă pentru absențe nemotivate.
Dimpotrivă, instanța de fond a constatat că, deși recurenta l-a sancționat pe contestator pentru absențe nemotivate de la locul de muncă începând cu data de 01.09.2008, și, potrivit art.287 din Codul muncii, îi revenea sarcina probării stării de fapt care a stat la baza sancționării contestatorului, aceasta nu și-a îndeplinit obligația legală, nedepunând la dosar condica de prezență sau orice alt document scris care să ateste lipsa contestatorului de la locul de muncă.
Contestatorul, în schimb, a depus înscrisuri prin care a făcut dovada predării sumei de bani pe care avea obligația să o depună la sfârșitul lunii septembrie cu titlu de taxă pentru activitatea desfășurată în acea perioadă (fila 7 dosar fond).
Față de cele reținute mai sus, neconstatând motive de ordine publică care, puse în discuția părților, să atragă anularea sentinței recurate, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, raportat la art.291 Codul muncii, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr.766/CM/10 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă o va obliga pe recurentă la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată către intimat, reprezentând onorariu apărător ales, potrivit chitanței nr.103/30.11.2009 (fila 15 dosar recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta, cu sediul în Pitești, DN 7. km.3+810. județul A, împotriva sentinței civile nr.766/CM/10 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul, domiciliat în Pitești, str.-, -.4,.B,.9, județul
Obligă pe recurenta-pârâtă să plătească intimatului-reclamant suma de 300 lei cheltuieli de jduecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 ianuarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. /27.01.2010
/GM/4 ex.
Jud. fond:
Președinte:Georgiana NanuJudecători:Georgiana Nanu, Paula Andrada Coțovanu, Ion
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 1901/2009. Curtea... | Conflict de muncă. Sentința 58/2009. Curtea de Apel Timisoara → |
|---|
