Contestație decizie de concediere. Decizia 620/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 620/R-CM
Ședința publică din 14 Octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță judecător
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
JUDECĂTOR 3: Paulina
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, contestația în anulare formulată de contestatoarea MEDIA PRESS - SUCURSALA, împotriva deciziei nr.150/R-CM din 26 februarie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns avocat pentru contestatoarea Media Press -Sucursala P, în baza împuternicirii avocațiale nr.65774/2008 emisă de Cabinet individual-Baroul B și intimata asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.1311/2008, emisă de Cabinet individual-Baroul
Procedura este legal îndeplinită.
Contestația în anulare este scutită de plata taxei de timbru.
Apărătoarea intimatei depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.
Apărătorul contestatoarei, având cuvântul, susține oral contestația în anulare așa cum este formulată în scris, solicitând admiterea ei în consecință, cu cheltuieli de judecată ocazionate de proces.
Arată că intimatei i s-a desfăcut contractul de muncă din eroare, aceasta neavând calitate de salariat în anul 2005. De fapt, contractul de muncă a fost suspendat pe perioada cercetărilor penale, care s-au finalizat în data de 25 septembrie 2006 prin scoaterea de sub urmărire penală.
Apărătoarea intimatei, având cuvântul, solicită respingerea contestației în anulare pentru motivele invocate în concluziile scrise depuse la dosar și menținerea ca legală și temeinică a deciziei contestate, cu cheltuieli de judecată ocazionate de proces.
Susține că nu se află în posesia vreunui contract în care să fie menționată perioada nedeterminată sau determinată.Intimatei i-a fost suspendat contractul de muncă până la 14 februarie 2007, dată până la care a avut calitate de angajat, figurând și cu absențe nemotivate.
Apărătorul contestatoarei precizează că suspendarea contractului individual de muncă a intervenit până la 1 februarie 2005.
CURTEA
Prin contestația înregistrată la data de 19.03.2007, pe rolul Tribunalului Argeș, contestatoarea a solicitat anularea dispoziției nr.7 din 15.02.2007 emisă de intimata "MEDIA PRESS " Sucursala P, reintegrarea în funcția de vânzător-gestionar, obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariul și cu celelalte drepturi reactualizate de care a fost lipsită pe perioada suspendării contractului de muncă, a salariilor restante de la data desfacerii aceluiași contract până la reintegrarea în funcție, cu virarea tuturor contribuțiilor datorate bugetului de stat și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
Contestatoarea a susținut că a lucrat la intimată pe postul de vânzător-gestionar din mai 2004 până la data de 30.11.2004, la care contractul de muncă a fost suspendat ca urmare a plângerii penale formulate împotriva sa pentru infracțiunea prevăzută de art.2151Cod penal.
Deși s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală prin rezoluția parchetului, intimata a concediat-o în baza art.61 lit.a din Codul muncii, abaterea reținută fiind lipsă în gestiune.
Mai mult, în carnetul de muncă au fost menționate 583 de zile ca fiind absențe nemotivate în perioada 30.11.2004-15.02.2007, deși contractul său de muncă fusese suspendat.
Intimata a formulat cerere reconvențională împotriva contestatoarei solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 38.729,42 lei, reprezentând prejudiciul cauzat societății în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii a susținut că s-a stabilit o lipsă în gestiune de 24.422,29 lei cu prilejul operațiunilor de inventariere desfășurate în data de 24.08.2004 în prezența contestatoarei-pârâte. Urmare a celor constatate s-a dispus efectuarea unui nou inventar în data de 19.11.2004, prilej cu care s-a constatat că lipsa în gestiune era de 38.729,42 lei.
Prin sentința civilă nr.757/CM/14 noiembrie 2007 a fost respinsă contestația formulată de contestatoare și a fost admisă cererea reconvențională formulată de intimata-reclamantă Media Press A fost obligată contestatoarea să plătească intimatei suma de 38.729,42 lei reprezentând prejudiciul cauzat unității. A fost respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că din data de 1.05.2004 contestatoarea a devenit salariatul intimatei, îndeplinind funcția de vânzător-gestionar, acest fapt reieșind din copia carnetului de muncă al contestatoarei de la fila 7.
La data de 10.11.2004 reprezentantul legal al intimatei a formulat o plângere penală împotriva contestatoarei pentru un prejudiciu în sumă de 133.560.708 lei ROL, sumă pe care și-ar fi însușit-o în mod necuvenit.
În baza acestei plângeri penale, intimata a comunicat Inspectoratului Teritorial d e Muncă A că a fost suspendat contractul individual de muncă al contestatoarei începând cu data de 9.11.2004.
Ulterior, prin rezoluția din data de 25.09.2006 pronunțată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești în dosarul nr.4734/P/2004, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a contestatoarei sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 2151Cod penal, motivat de faptul că nu au existat probe suficiente pentru dovedirea vinovăției acesteia.
La data de 15.02.2007 intimata a emis decizia nr.7 prin care s-a dispus ca, începând cu data de 15.02.2007, să înceteze contractul individual de muncă al contestatoarei, în temeiul art.61 lit. a din Codul muncii.
Având în vedere declarațiile de martori și referatul încheiat la data de 31.01.2007, tribunalul a apreciat că în momentul în care contestatoarea a fost de acord ca în spațiul pe care îl avea în pază și pentru care răspundea să aibă acces și alte persoane, și-a asumat riscul de a avea lipsuri în gestiune. Mai mult, la inventarierea efectuată după acest moment, contestatoarea nu numai că nu a participat, dar se știa despre aceasta că ar fi plecată în Belgia.
În aceste condiții, s-a concluzionat că în mod corect i s-a reținut contestatoarei ca abatere disciplinară lipsa în gestiune, drept pentru care contestația acesteia a fost apreciată ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea reconvențională, tribunalul a reținut că pentru instituirea răspunderii patrimoniale a salariatului se impune a se verifica îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 270 alin.1 Codul muncii.
Astfel, trebuie să existe o pagubă materială adusă angajatorului, condiție care în speță este îndeplinită prin faptul că în urma inventarierii bunurilor gestionate de către contestatoarea-pârâtă s-a constatat o lipsă în gestiune în cuantum de 38.729,42 lei.
În al doilea rând trebuie ca paguba produsă de angajat să fie din vina acestuia și să aibă legătură cu munca pe care acesta o prestează în cadrul unității. Și aceste condiții sunt îndeplinite din moment ce contestatoarea a permis accesul altor persoane în spațiul ce-i fusese încredințat spre gestionare și nu a participat la efectuarea inventarierii bunurilor.
În termen legal contestatoarea a declarat recurs împotriva acestei sentințe, pe care a criticat-o pentru netemeinicie sub următoarele aspecte:
1. Decizia contestată este lovită de nulitate absolută, fiind emisă cu nerespectarea dispozițiilor art.267 și art. 268 din Codul muncii.
Astfel, intimata nu a efectuat cercetarea prealabilă și nici nu a dovedit că a convocat-o în scris pe contestatoare în vederea efectuării acestei cercetări.
Pe de altă parte, decizia nu cuprinde descrierea faptei și nici prevederile din statutul de personal încălcate de recurent.
2. Față de prevederile art.268 alin.1 din Codul muncii, aplicarea sancțiunii este prescrisă, deoarece contractul de muncă i-a fost suspendat recurentei la 30.11.2004, iar decizia de desfacere a contractului de muncă poartă data de 15.02.2007.
3. În mod greșit prima instanță a admis cererea reconvențională, fără a avea în vedere constatările științifice și rapoartele de expertiză de la dosarul cauzei din care rezultă că intimata își desfășoară activitatea prin încălcarea mai multor norme legale și că nu se poate stabili modalitatea prin care s-ar fi creat prejudiciul în patrimoniul acesteia.
De asemenea, instanța nu a avut în vedere faptul că la data de 24.08.2004 a avut loc a avut loc o spargere a chioșcului, împrejurare dovedită prin înscrisuri și declarația martorului. În această cauză se desfășoară cercetări în dosarul nr.3799/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești, însă instanța de fond nu și-a exercitat rolul activ, în sensul solicitării unor relații în legătură cu stadiul dosarului de urmărire penală.
Analizând sentința recurată în raport de criticile aduse, Curtea a reținut că primul motiv de recurs este în parte fondat.
Prin decizia nr.7/15.02.2007 (5 dosar fond) emisă de intimata s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al angajatei, angajată ca vânzător gestionar în temeiul art.61 lit. a din Codul muncii, pentru lipsă din gestiune.
Prin convocarea nr.514/25.01.2007 (24 dosar fond) contestatoarea a fost convocată să se prezinte în vederea cercetării prealabile cu privire la lipsurile din gestiune, în data de 29.01.2007, ora 12,00 la sediul societății. Contestatoarea a refuzat să semneze de primire această convocare și nu s-a prezentat la ora și locul stabilit, ceea ce dă dreptul societății să dispună sancționarea fără efectuarea cercetării disciplinară prealabilă, drept prevăzut de art.267 alin.3 din Codul muncii.
S- a considerat că este întemeiată susținerea recurentei în ceea ce privește încălcarea dispozițiilor art.268 alin.2 lit. b Codul muncii.
Astfel, potrivit acestui text de lege, decizia de sancționare trebuie să cuprindă sub sancțiunea nulității, prevederile din statul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat, or decizia nr.7/15.02.2007 ce face obiectul prezentului litigiu nu cuprinde astfel de mențiuni, situație în care decizia este lovită de nulitate absolută.
Pe de altă parte, mențiunea din art.268 alin.2 lit. a Codul muncii privind descrierea faptei ce constituie abateri disciplinară a fost respectată de către societatea intimată, în cuprinsul deciziei nr.7 precizându-se că angajata este vinovată de lipsă în gestiune.
C de-al doilea motiv de recurs a fost privit ca fondat.
Conform art.268 alin.1 Codul muncii aplicarea sancțiunii trebuie dispusă de angajator în termen de 30 de zile de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
În speță, contractul individual de muncă al contestatoarei a fost suspendat de către intimată la data de 30.11.2004, ca urmare a plângerii penale formulată la data de 10.11.2004 de societate împotriva contestatoarei, în vederea cercetării acesteia pentru lipsuri în gestiune.
Rezultă deci că încă din data de 10.11.2004 societatea avea cunoștință de săvârșirea de către contestatoare a faptei imputate, faptă săvârșită în perioada martie 2004 - iulie 2004, ceea ce înseamnă că au fost depășite ambele termene reglementate de dispozițiile art.268 alin.1 Codul muncii.
Legat de al treilea motiv de recurs, s-au reținut următoarele:
Contestatoarea a fost angajată de către intimată cu contract individual de muncă în data de 1.05.2004, îndeplinind funcția de vânzător - gestionar.
Chiar dacă, așa cum rezultă din raportul de constatare tehnico - științifică nr.63638/18.05.2006, semnătura de pe contractele individuale de muncă nu au fost executate de contestatoarea, totuși aceasta a fost gestionară de fapt, situație în care operează prezumția de vinovăție, prezumție pe care gestionarul o poate răsturna, probând inexistența lipsurilor (ceea ce nu este cazul în speță, prejudiciul existând) sau existența unor cauze obiective care exclud culpa sa.
Recurenta - contestatoare nu a dovedit existența unor cauze obiective care să îi excludă vinovăția.
Astfel, deși a susținut că autorul furtului comis a fost identificat, ea nu a adus dovezi privind condamnarea presupusului autor al furtului, ci doar modul în care a fost soluționat dosarul penal nr.3799/P/2004, în care se cercetează infracțiunea de furt. Rezultă deci că nu s-a probat vinovăția altei persoane pentru prejudiciul produs intimatei, împrejurarea care ar exonera-o pe contestatoare de răspundere.
Mai mult, din declarația martorului rezultă că dintre cele 3 chei existente la chioșcul de ziare două erau în posesia contestatoarei, iar a treia în posesia martorului care în fiecare dimineață la ora 5,00 aproviziona chioșcul, ocazie cu care contestatoarea nu era niciodată prezentă. Martorul a precizat că niciodată conducerea societății nu a fost de acord ca alte persoane decât vânzătorii gestionari să aibă chei de la chioșcuri, dar că în fapt între vânzători și șoferii care făceau aprovizionarea exista o convenție în acest sens.
Ca atare, așa cum corect a reținut prima instanță, în momentul în care contestatoarea a fost de acord ca în spațiul pe care îl avea în gestionare să aibă acces și alte persoane, și-a asumat riscul de a avea lipsă în gestiune.
În concluzie Curtea a apreciat că recurenta nu a reușit să răstoarne prezumția de culpă prin dovedirea unor cauze obiective care să excludă vinovăția acesteia.
A mai considerat că în conformitate cu art.52 alin.2 din Codul muncii, ca urmare a constatării nevinovăției recurentei prin Rezoluția nr.47/4/P/2004 din 25.09.2004, aceasta este îndreptățită să primească, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsită pe perioada suspendării contractului.
Pentru aceste considerente, prin decizia nr.150/R-CM/26.02.2008, Curtea de APEL PITEȘTIa admis recursul contestatoarei și a modificat în parte sentința în sensul că admite contestația și anulează decizia.
A dispus reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior. A obligat pe intimată să-i plătească drepturile salariale de la data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă, precum și cele cuvenite pe perioada suspendării contractului individual de muncă. Totodată, a obligat pe intimată la plata contribuțiilor de stat și la completarea carnetului de muncă. A menținut în rest sentința.
Împotriva acestei decizii intimata "MEDIA PRESS " a formulat contestație în anulare, solicitând anularea hotărârii cu consecința rejudecării recursului de către instanța competentă, respectiv Tribunalul Argeș, cu plata cheltuielilor de judecată.
Motivul contestației în anulare este acela potrivit căruia soluția instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, respectiv al omisiunii de a se cerceta în întregime o serie de înscrisuri privitoare la pricină.
Astfel, se arată că în contractul individual de muncă menționat în decizia de recurs se prevede faptul că acesta este încheiat pe durată determinată, de la data de 01.05.2004 până la data de 01.05.2005.
Clauza contractuală referitoare la durata raporturilor de muncă este confirmată de ștampila aplicată de Inspectoratul Teritorial d e Muncă în carnetul de muncă al intimatei.
În consecință, expirarea duratei contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată coincide cu încetarea de drept a acestui contract fără a mai fi necesară o altă formalitate îndeplinită de părți.
În ciuda faptului că respectivul contract a încetat de drept la data de 01.05.2005, instanța de recurs a dispus reintegrarea intimatei pe postul deținut anterior și obligarea unității la plata drepturilor salariale de la data desfacerii contractului de muncă până la reintegrarea efectivă.
de către instanța de recurs a înscrisurilor mai sus-menționate ar fi determinat în mod evident o altă soluție.
În drept, prezenta contestație în anulare este întemeiată pe disp.art.318 Cod procedură civilă.
Motivul de fapt al cererii este greșeala materială despre care se pretinde că a stat la baza dezlegării recursului.
Motivul este însă argumentat de către contestatoare în sensul că prin aprecierea greșită a probelor administrate în cauză, instanța de recurs a reținut că între părți s-a încheiat un contract de muncă pe durată nedeterminată a cărui încetare a fost dispusă cu încălcarea formelor prevăzute de lege.
Practic, se invocă greșeli de judecată, de apreciere a probelor, implicit de aplicare a dispozițiilor legale și se urmărește îndreptarea acestora pe calea contestației în anulare speciale reglementate de art.318 alin.(1), teza întâi Cod procedură civilă.
Or, textul de lege menționat vizează greșeli formale ale judecării recursului, cum sunt sesizarea instanței de recurs cu depășirea termenului legal sau de către o persoană care nu a făcut dovada calității de reprezentant, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Art.318 alin.(1) Cod procedură civilă reglementează calea de atac extraordinară de retractare, nu de cenzură judiciară, ceea ce face inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond ce au fost soluționate de instanță.
Pentru aceste considerente, va fi respinsă contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea "MEDIA PRESS " împotriva deciziei nr.150/R-CM/26.02.2008 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- -, - - -, -,
Grefier,
,
Red.
Tehnored.
Ex.2/13.11.2008.
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Nicoleta Simona Păștin, Paulina
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 195/2008. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 826/2009. Curtea... → |
|---|
