Contestație decizie de sancționare. Decizia 826/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 826
Ședința publică de la 07 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect contestație decizie de sancționare privind recursul declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr. 539/01.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, intimate fiind SC SA B, SC SA
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurenta și avocat pentru intimate.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la primul termen, s-a comunicat recurentului duplicatul motivelor de recurs, nu s-a depus întâmpinare, nu s-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța constată recursul formulat în termen și motivat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul al dezbateri.
Avocat pentru recurenta, având cuvântul, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței Tribunalului Iași, întrucât prima instanță a apreciat în mod greșit că s-a făcut dovada existenței plângerii prealabile. Instanța de fond a considerat că dovada existenței plângerii a fost făcută doar prin plângerea prealabilă depusă la dosar, pe care sunt trecute un număr de înregistrare și un presupus număr de dosar și retragerea unei plângeri. De altfel, se poate observa că nu există la dosar nici un înscris care să emane de la Judecătoria sectorului 1 sau de la Poliția Sectorului 1 - Serviciul Investigații Fraude din care să rezulte existența plângerii. De altfel, prima instanță a pus în vedere societății să facă dovada existenței plângerii, printr-un certificat din care să rezulte numele părților, obiectul, data la care a fost depusă plângerea și stadiul, însă un astfel de înscris nu a fost depus. De altfel din recipisa depusă la dosar nu rezultă decât că s-a depus o plângere împotriva farmaciștilor din
În concluzie solicită, admiterea recursului și, în consecință, admiterea acțiunii. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul, susține că prima instanță a considerat necesară doar dovada existenței plângerii care a fost formulată și expediată, astfel cum rezultă din recipisa aflată la fila 22 din dosarul de fond. De asemenea, consideră că la momentul suspendării activității prin întreruperea contractului de muncă, prin suspendarea recurentei din funcție, s-a dovedit cu prisosință că împotriva acesteia s-a formulat plângere penală. De altfel, nu s-a negat niciodată existența acestei plângeri și nici faptul că împotriva farmacistelor a existat o cercetare prealabilă și că s-ar fi luat anumite măsuri. De altfel, nu se știe dacă mai este eficient acest recurs în condițiile în care s-a desfăcut contractul de muncă motivat de aceste abateri deosebit de grave, farmacistele nemaiputând fi ținute în funcțiile de conducere pe care le aveau.
Solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea soluției primei instanțe ca fiind legală și temeinică. Solicită cheltuieli de judecată urmând a face dovada acestora până la sfârșitul ședinței de judecată.
În replică, avocat susține că aceste abateri grave la care face referire intimata nu au fost dovedite decât prin faptul că există o retragere a plângerii, în condițiile în care aceasta a existat.
Apreciază că această plângere a fost depusă mult mai târziu, și există și dovada unei premeditări a deciziei de suspendare, acesta fiind motivul pentru care nu se depune acel certificat din care să rezulte data la care a fost depusă plângerea.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 320/99/14.01.2009 formulat contestație împotriva deciziei nr. 4905/19.12.2008 prin care i- fost suspendat contractul individual de muncă în baza art. 52 alin.1 lit. c) din Codul muncii de către intimata ""
În motivarea contestației, arătat că este angajată cu contract individual de muncă nr. 840/19.05.2008 în funcția de farmacist în cadrul Farmaciei "" din municipiul I, B-dul - cel și nr. 3, - 1-1,.A, parter, județul
Prin decizia nr. 4905/19.12.2008 i- fost suspendat contractul individual de muncă în baza dispozițiilor art. 52 alin.1, lit.c Codul muncii, motivat de faptul că s- formulat împotriva sa plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii de gestiune frauduloasă.
Contestatoarea a considerat că decizia de sancționare disciplinară este lovită de nulitate absolută, întrucât nu au fost respectate dispozițiile art. 268, lit. b), c), e), f) din Codul muncii. A mai aratat că, deși s- efectuat cercetarea disciplinară, în decizie nu se precizează care prevederi din statut, regulament intern, contract colectiv de muncă, fișa postului au fost încălcate de salariată, motivele cercetării disciplinare, termenul în care poate fi atacată decizia precum și instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Pe fondul cauzei, contestatoarea a apreciat ca fiind nelegală și netemeinică sancțiunea, motivat de faptul că angajatorul nu făcut dovada existenței plângerii penale, întrucât în decizia de sancționare nu este specificat un număr de înregistrare plângerii.
A solicitat admiterea acțiunii, anularea deciziei de suspendare contractului individual de muncă, repunerea în situația anterioară emiterii deciziei și obligarea pârâtei la despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care fost lipsită pe perioada suspendării.
Intimata "" depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind rămasă fără obiect, având în vedere că la data de 19.01.2009 fost emisă decizia nr. 261 de încetare contractului individual de muncă al salariatei, decizie transmisă prin poștă cu confirmare de primire la data de 23.01.2009.
A considerat astfel că acțiunea rămas fără obiect, deoarece decizia atacată nu mai produce efecte, având în vedere încetarea contractului individual de muncă al salariatei.
Pe fondul contestației, intimata a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
În fapt, la data emiterii deciziei nr. 4905/19.12.2008, contestatoarea era angajata intimatei în funcția de farmacist diriginte.
În data de 18.12.2008 s- desfășurat la sediul societății procedura de cercetare disciplinară prealabilă contestatoarei, farmacistelor din subordinea sa și asistentei de farmacie.
Obiectul cercetării disciplinare prealabile pentru contestatoare fost utilizarea fără drept a cardurilor temporare de fidelitate pentru bonuri ale clienților (neposesori de card) și însușirea în mod fraudulos discounturilor financiare aferente acestor bonuri, prin răscumpărarea punctelor acumulate pe aceste carduri, ceea ce condus la crearea de prejudicii materiale societății.
Ulterior cercetării disciplinare, din declarațiile date de către personalul farmaceutic, s-a apreciat că faptele săvârșite întrunesc elementele constitutive ale unor infracțiuni, motiv pentru care conducerea societății formulat plângere penală împotriva salariatei pentru săvârșirea infracțiunii de gestiune frauduloasă prevăzută de art. 214 Cod penal sau de delapidare prevăzută de art. 2151Cod penal, plângere penală ce fost înregistrată la Poliția Sector 1 - Serviciul Investigații Fraude. Ca urmare, s- decis suspendarea contractului individual de muncă al salariatei începând cu data de 20.12.2008, conform art. 52 alin.(1), lit. c) din Codul muncii, iar potrivit principiului "penalul ține în loc disciplinarul" fost suspendată și procedura disciplinară privind aceste fapte până la soluționarea definitivă procesului penal.
Plângerea prealabilă de punere în mișcare acțiunii penale fost transmisă în data de 19.12.2008, prin scrisoare cu valoare declarată, așa cum rezultă și din procesul-verbal întocmit la oficiul poștal, pe care l-a atașat întâmpinării.
Greșit reținut contestatoarea că decizia de suspendare reprezintă sancțiune disciplinară și că nu au fost respectate dispozițiile art. 268 lit. b), c), e) și f) din Codul muncii.
Această decizie de suspendare reprezintă un act unilateral al angajatorului îndeplinit cu respectarea art. 52 alin. (1) lit. c) din Codul muncii ca urmare faptului că împotriva contestatoarei societatea formulat plângere penală în data de 19.12.2008.
Pentru lua astfel de decizie, legiuitorul prevede îndeplinirea unei singure condiții, respectiv formularea în prealabil unei plângeri penale de către angajator și unei singure formalități, respectiv comunicarea către angajat suspendării contractului său individual de muncă.
Or, plângerea penală fost formulată și transmisă organului de cercetare penală în data de 19.12.2008, iar suspendarea contractului individual de muncă început să producă efecte din data de 20.12.2008, așa cum se menționează în art. 1 al deciziei atacate de contestatoare.
Angajatorul denumit "decizie" actul scris prin care s- comunicat salariatei măsura suspendării contractului de muncă. Această "decizie" nu trebuie confundată cu decizia care se întocmește în mod obligatoriu la aplicarea unei sancțiuni disciplinare, mai ales că prin această "decizie" de suspendare nu fost aplicată nici sancțiune disciplinară împotriva salariatei.
Prin urmare, instituția suspendării contractului individual de muncă conform art. 52 alin. (1) lit. c) este complet diferită de instituția suspendării contractului individual de muncă prevăzută ca sancțiune disciplinară de art. 52 alin.(1) lit. b) și art. 264 alin. (1) lit. b).
De asemenea, este complet diferită și față de măsura suspendării contractului individual de muncă pe durata cercetării disciplinare prealabile, prevăzută de art. 52 alin.(1) lit. a).
Măsura suspendării contractului individual de muncă prevăzută de art. 52 alin.(1) lit. c) a fost instituită de legiuitor ca un mijloc de protecție angajatorului în cazul în care salariații din subordinea sa săvârșesc fapte care întrunesc elementele constitutive ale unor infracțiuni.
În dovedirea temeiniciei și legalității deciziei atacate, intimata invocat și principiul potrivit căruia "penalul ține în loc disciplinarul". Astfel, atât timp cât societatea formulat plângere penală, nici nu avea cum să dispună o sancțiune disciplinară pentru faptele care au făcut obiectul plângerii, respectiv cele pentru care s-a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă, deoarece procedura cercetării disciplinare este la rândul ei suspendată, deci nu se poate finaliza printr-o decizie de sancționare.
Deoarece s- constatat că faptele săvârșite de contestatoare prezintă elementele constitutive ale unor infracțiuni, societatea formulat plângere penală și înțeles să se folosească de dreptul ei legal de suspenda contractele individuale de muncă ale salariatelor împotriva cărora formulat plângere penală, în conformitate cu art. 52 alin(1) lit. c) din Codul muncii care consacră acest drept al angajatorului.
A mai arătat intimata că angajatorul nu trebuie să motiveze decizia de suspendare dispusă în temeiul art. 52 alin.(1) lit. c) decât cu faptul că formulat plângere penală împotriva salariatului. Dacă salariatul este vinovat sau nu, aceasta trebuie stabilit de către organele de cercetare penală.
În acest sens, art. 52 alin.(1) lit. c) dispune că suspendarea durează până la rămânerea definitivă hotărârii judecătorești, adică până la data condamnării definitive salariatului, respectiv până la data achitării sau încetării procesului penal.
Față de aceste prevederi, odată formulată plângerea penală, consideră că nici o altă instituție nu poate dispune măsura încetării suspendării înainte de finalizarea urmăririi penale.
În ce privește capătul de cerere referitor la obligarea de a- achita contestatoarei o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care fost lipsită pe perioada suspendării, a considerat că cererea este prematură, deoarece în cauză nu există încă o hotărâre definitivă prin care să se stabilească vinovăția sau nevinovăția salariatei.
Prin sentința civilă nr.539/01.04.2009, Tribunalul Iașia respins excepția nulității
absolute invocată de contestatoare; a respins contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata ""
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
fost angajata societății pârâte SC SA I, conform contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 840/19.05.2008, în funcția de farmacist în cadrul în cadrul Farmaciei "" din municipiul I, B-dul - cel și nr. 3, - 1-1,.A, parter, județul
Prin decizia contestată nr. 4905/19.12.2008 i- fost suspendat contractul individual de muncă în baza dispozițiilor art. 52 alin.1 lit.c din Codul muncii, motivat de faptul că s- formulat plângere penală împotriva sa pentru săvârșirea infracțiunii de gestiune frauduloasă.
Contestatoarea a invocat excepția nulității absolute a deciziei, considerând că decizia de sancționare nu întrunește cerințele impuse de dispozițiile art. 268, lit. b), c), e), f) din Codul muncii.
Dispozițiile art. 268 din Codul muncii se referă strict la decizia prin care se aplică o sancțiune disciplinară, ori în speță suspendarea contractului individual de muncă al contestatoarei nu reprezintă o sancțiune disciplinară, ci măsura a fost luată ca urmare a formulării unei plângeri penale pentru săvârșirea infracțiunii de gestiune frauduloasă.
Astfel, decizia contestată nu este lovită de nulitate absolută.
Plângerea prealabilă de punere în mișcare a acțiunii penale a fost înregistrată cu numărul de ieșire în registrul societății pârâte 4895/19.12.2008 iar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Baf ost înregistrată sub numărul 17801/P/2008.
Conform dispozițiilor art. 52 alin. 1 litera c) din Codul muncii contractul individual de muncă poate fi suspendat la inițiativa angajatorului, în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului, în speță făcându-se dovada că SC SA Baf ormulat plângere penală împotriva contestatoarei.
Angajatorul poate decide suspendarea contractului individual de muncă dacă angajatorul a făcut plângere penală împotriva salariatului, iar plângerea a fost formulată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută de salariatul în cauză, condiții îndeplinite în speță. Angajatorul este singurul în măsură să aprecieze dacă prin săvârșirea faptei penale salariatul devine incompatibil cu funcția deținută. În speță, SC SA a formulat plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii de gestiune frauduloasă și delapidare, apreciind că este incompatibilă cu desfășurarea în continuare a activității de farmacist și a decis suspendarea contractului ei individual de muncă.
Față de aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 281-291 din Codul muncii instanța a respins contestația formulată de.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurenta că în mod greșit a reținut prima instanță că angajatorul a făcut dovada existenței plângerii penale, în condițiile în care nu există nici un înscris care să emane de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sect.1 sau Poliția Sector 1 - Serviciul Investigații Fraude.
Mai mult, prima instanță a pus în vedere societății să facă dovada existenței plângerii, printr-un certificat din care să rezulte numele părților, obiectul, data la care a fost depusă plângerea și stadiul, însă un astfel de înscris nu a fost depus.
Consideră recurenta că dovada existenței plângerii nu poate fi făcută doar prin plângerea prealabilă depusă la dosar, pe care sunt trecute un număr de înregistrare și un presupus număr de dosar și retragerea unei plângeri.
Ca atare, solicită admiterea recursului și a contestației.
În drept, motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art.304 ind.1 Cod proc.civ.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
În recurs nu au fost depuse înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat.
Conform dispozițiilor art. 52 alin. 1 litera c) din Codul muncii contractul individual de muncă poate fi suspendat la inițiativa angajatorului,în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută, până la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești".
Singura cerință impusă de teza Iat extului citat este ca angajatorul să formuleze plângere penală împotriva salariatului.
Dovada acestei formulări se poate face, așa cum a considerat prima instanță, inclusiv prin copia acestei plângeri și nota de inventar a depunerii ei la poștă, neexistând nici o restricție impusă de lege în această privință.
Condiția logică - îndeplinită în speță - este ca formularea plângerii să fie anterioară măsurii suspendării contractului individual de muncă.
Ca urmare, in temeiul dispozițiilor art.312 Cod proc.civ. Curtea de Apel va respinge recursul declarat de contestatoare și va menține sentința atacată, ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de contestatoarea împotriva sentinței civile nr. 539/01.04.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
aflat în CO Grefier,
-
Red./ Tehnored.
14.07.2009 - 02 ex.
Tribunalul Iași -
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina Moruzi, Carmen
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 620/2008. Curtea de... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 5596/2009. Curtea... → |
|---|
