Contestație decizie de concediere. Decizia 627/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 627/
Ședința publică de la 02 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE Coinacel
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimatul, Primarul comunei, jud. V împotriva sentinței civile nr. 75/02.02.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu, contestatorul, domiciliat în comuna, jud. V și intimata PRIMĂRIA COMUNEI BORDEȘTI, cu sediul în comuna, jud. V, având ca obiect "CONTESTAȚIE DISPOZIȚIE CONCEDIERE" împotriva Dispoziției numărul 165 din 31.10.2008 emisă de recurentul în calitate de reprezentant al PRIMĂRIEI COMUNEI BORDEȘTI.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul intimat personal și asistat de avocat și intimatul contestator personal și asistat de avocat, lipsă fiind intimata PRIMĂRIA COMUNEI BORDEȘTI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează: recursul este la primul termen de judecată, legal motivat și este scutit de taxă judiciară de timbru; citat cu copia motivelor de recurs intimatul contestator nu a depus întâmpinare, după care:
Recurentul prin apărător depune la dosar statul de plată privind calculul CCM stres și fidelitate pe luna octombrie 2008 (3 file) și foaia colectivă de prezență aferentă lunii octombrie 2008.
Învederează instanței că din aceste înscrisuri rezultă că la datele de 6, 21, 22, 23, 31 octombrie 2008 intimatul contestator a semnat doar condica de prezență părăsind ulterior locul de muncă.
La întrebarea instanței adresată intimatului contestator acesta precizează că semnătura din condica de prezență îi aparține însă a efectuat corect programul plecând la orele 16.00.
Apărătorul recurentului precizează că din statul de plată pe luna octombrie rezultă că veniturile contestatorului au fost diminuate cu cele 3 zile în care acesta a lipsit nemotivat acest aspect rezultând și din foaia colectivă de prezență care este semnată de secretarul primăriei. Contestatorul a recunoscut că pentru luna octombrie 2009 lucrat doar 18 zile din 23 și nu a contestat înscrisul.
Apărătorul intimatului învederează instanței că nu solicită termen față de înscrisurile depuse, contestatorul a recunoscut că semnătura de pe statul de plată îi aparține și a încasat salariul de 252 lei aferent celor 18 zile prestate la locul de muncă.
Părțile prezente întrebate fiind, arată că nu mai au cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente în dezbaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Apărătorul intimatuluiapreciază nelegală și netemeinică hotărârea pronunțată de instanța de fond solicitând pentru argumentele pe care le va expune în continuare, admiterea recursului și pe fond respingerea contestației cu menținerea dispoziției emisă în cauză de instituția intimată.
Hotărârea instanței de fond este criticabilă sub aspectele următoare: nu arată motivele de fapt și de drept pentru care au fost înlăturate probele administrate în dovedirea legalității dispoziției emise. Nu a reținut atitudinea necuviincioasă, nereverențioasă a angajatului deși au fost dovezi concludente din care au rezultat aceste aspecte, chiar din declarațiile extrajudiciare depuse de primărie care au fost înlăturate de instanță ca probă.
Din actele depuse astăzi la dosar rezultă cu certitudine că intimatul contestator a lipsit nemotivat 5 zile în luna octombrie 2008 astfel rezultă temeinicia măsurii disciplinare coroborate cu declarațiile extrajudiciare. Mai mult, părțile se aflau în campanie electorală și în mod greșit instanța de fond a reținut declarația martorului G care a susținut că l-a auzit pe primar că-i va desface contractul de muncă. O simplă afirmație, nedovedită de alte probe, nu poate fi reținută de instanță ca reală.
Deși contestatorul lucra cu J de normă deoarece avea 2 posturi, acesta nu și-a îndeplinit corespunzător obligațiile ce-i reveneau din activitatea conform postului de la căminul cultural din comuna. La dosar există depus referatul contestatorului din care rezultă că acesta a solicitat închiderea deoarece tinerii ce folosesc acest loc duc la degradarea locului. Din acest aspect rezultă doar incapacitatea contestatorului de a-și realiza atribuțiile de serviciu privind gestionarea acestei locații și faptul că nu exercita rol activ.
Pentru motivele prezentate în expunerea orală, coroborate cu motivele din cererea de recurs, avându-se în vedere că instanța de fond a reținut ca probatorii doar parte din probele administrate, neluând în seamă și declarațiile extrajudiciare depuse de intimată, față de înscrisurile depuse astăzi la dosar necontestate de intimatul contestator, solicită admiterea recursului și respingerea contestației ca nefondată, cu menținerea dispoziției emisă de instituția recurentă.
Apărătorul intimatului contestatorsolicită respingerea recursului ca nemotivat deoarece din motivele de recurs și expunerea apărătorului intimatei nu rezultă motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii pronunțată de instanța de fond, nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 1 - 6 Cod procedură civilă.
Susține că instanța de fond a analizat în mod judicios probele administrate pronunțând o hotărâre legală și temeinică cu respectarea dispozițiilor art. 261 Cod procedură civilă.
Cu privire la probele administrate de intimata-recurentă acestea nu au dovedit legalitatea dispoziției emisă, nu rezultă că s-a efectuat o cercetare prealabilă privind activitatea intimatului-contestator iar din condica de prezență rezultă că intimatul a fost prezent la serviciu, fapt atestat de semnătura acestuia. Apreciază că recurentul practic a dovedit că este în incapacitate de a verifica activitatea angajaților săi și din înscrisurile depuse nu rezultă absențele nemotivate ale contestatorului de la serviciu. Nu se poate deduce vinovăția salariatului, procedura de cercetare disciplinară lipsește și nu s-a demonstrat comportamentul necuviincios al intimatului-contestator.
Probele fabricate de primărie duc la concluzia că se dorește excluderea contestatorului de pe postul de director al cultural, post urmărit de soția primarului. Contestatorul se află în relații de dușmănie cu primarul comunei, fiind adversari politici iar susținerile cu privire la faptul că intimatul dorea închiderea cultural se datorează băieților ce au mai rămas în acest moment în comună și au un caracter ambiguu.
Pentru motivele prezentate solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
În replică, apărătorul recurentului precizează că recursul este întemeiat față de dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă privind modificarea hotărârii care se sprijină pe motive contradictorii.
Ca răspuns, apărătorul intimatului susține că în expunerea motivelor de recurs cuvântul recurentului a vizat doar probatoriile administrate în cauză.
Curtea, declară închise dezbaterile potrivit art. 150 Cod procedură civilă și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr- din 24.03.2009;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 75 din 02.02.2009 Tribunalul Vranceaa admis contestația formulată de contestatorul împotriva dispoziției nr. 165 din 31.10.2008 emisă de intimata Primăria comunei, jud. V, în contradictoriu cu intimatul.
A anulat dispoziția nr. - emisă de intimată și a dispus reintegrarea contestatorului în postul deținut anterior, cu obligarea intimatei Primăria comunei să plătească contestatorului drepturile salariale până la reintegrarea efectivă în funcție.
A obligat intimata Primăria comunei să plătească contestatorului 600 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin contestația formulată și înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr- contestatorul a chemat în judecată pe intimații Primăria comunei și reprezentantul primăriei, și a solicitat anularea Dispoziției nr. 165/2008 prin care i s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă, deoarece nu s-a efectuat cercetarea disciplinară potrivit procedurii legale și nu este temeinică pe fond.
Arată reclamantul că a îndeplinit două funcții fiecare cu J de normă în cadrul Primăriei comunei. După instalarea noului primar datorită afinităților politice diferite cu acesta reclamantul a devenit ținta vendetei acestuia.
Deși și-a îndeplinit conștiincios sarcinile de serviciu, nu a absentat nemotivat toate aceste fapta i-au fost imputate și i s-a desfăcut contractul de muncă.
Prin întâmpinare intimații au solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată deoarece s-a efectuat cercetarea disciplinară, contestatorul a fost chemat în vederea efectuării acestei proceduri, dar a refuzat de a primi adresa și nici nu s-a prezentat la ora și locul în care trebuia să se desfășoare cercetarea, fără un motiv obiectiv.
Reclamantul a lipsit nemotivat de la serviciu în zilele de 16, 21, 22, 23 și 31 octombrie 2008 și pentru restul timpului nu a justificat executarea sarcinilor specifice postului, a avut o comportare necorespunzătoare la locul de muncă cu toate persoanele ierarhice superioare.
Asupra contestației din probele administrate tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul a îndeplinit funcțiile de director al Cultural și referent cadastru cu normă pentru fiecare.
Prin Dispoziția nr. 165/31.10.2008 i s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă în condițiile art. 264 alin. 1 lit. f din Codul muncii pentru că a lipsit nemotivat de la programul de lucru, a avut o comportare generală necorespunzătoare față de persoanele ierarhice superioare,inactivitate totală, conform fișelor postului pe baza cărora a fost numit în funcție".
În ceea ce privește cercetarea disciplinară prealabilă s-a reținut că prin adresa nr. 3013/23.10.2008 contestatorul a fost convocat pentru ora 1400, la sediul primăriei, pentru efectuarea cercetării, acesta a refuzat să primească convocarea și nici nu s-a prezentat. Aspectele rezultă din procesul verbal din 23.10.2008 și din depoziția martorului care a declarat că a auzit că, contestatorul nu s-a prezentat pentru cercetarea prealabilă.
În această situație, tribunalul a constatat că neefectuarea cercetării nu atrage nulitatea dispoziției deoarece au fost respectate dispozițiile art. 267 Codul muncii, deoarece neprezentarea la convocare fără un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancționarea.
Pe fondul cauzei s-a reținut că sancțiunea nu a fost corect aplicată faptele pentru care a fost sancționat neputând fi reținute în sarcina reclamantului.
În primul rând nu s-a dovedit că, contestatorul a lipsit de la serviciu, condica de prezență fiind semnată în fiecare zi de către acesta și nu s-au făcut alte probe care să confirme lipsa în zilele de 16, 21, 22, 23 și 31.10.2008.
Nu s-a reținut faptul că, contestatorul are un comportament inadecvat față de primar sau alte persoane ierarhic superioare.
Din contră, martorul Gaa rătat că primarul și contestatorul au candidat în alegerile locale din vara anului 2008 și că actualul primar l-a amenințat cu desfacerea contractului de muncă. Declarațiile extrajudiciare depuse în dovedire de către intimați nu pot fi reținute deoarece probele cu martori trebuie administrate în fața instanței pentru a avea valoare probatorie.
Nici faptul că nu și-a executat sarcinile de serviciu nu a fost reținut.
Nu s-a făcut dovada că, contestatorul a primit sarcini precise care nu au fost executate, cele cuprinse în fișele postului au un caracter general și imprecis și nici nu sunt semnate de către contestator pentru luare la cunoștință.
În concluzie, toate faptele pentru care a fost sancționat reclamantul nu au fost dovedite astfel că sancțiunea a fost apreciază nelegală și netemeinică.
Pentru aceste motive și în baza art. 281 și art. 287 Codul munciia fost admisă contestația, a fost anulată dispoziția, s-a dispus reintegrarea reclamantului în postul deținut anterior și a fost obligată intimata Primăria să-i plătească drepturile salariale până la reintegrarea efectivă în funcție.
În baza art. 274 și următoarele Cod procedură civilă intimata Primăria a fost obligată să plătească contestatorului onorariul de apărător.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimatul în calitate de Primar al comunei, jud. V, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Desfacerea contractului de muncă s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 264 alin. 1 Codul muncii, întrucât deși legal convocat la sediul Primăriei pentru efectuarea procedurii disciplinare prealabile, contestatorul a refuzat invitația ceea ce dovedește tacit că a recunoscut faptele care constituie abatere disciplinară pentru care a fost sancționat disciplinar.
Documentele prezentate demonstrează că intimatul contestator nu și-a îndeplinit atribuțiile un număr de cinci zile motiv pentru care salariul i-a fost diminuat în luna respectivă fapt ce rezultă din pontaj și statul de plată care nu au fost contestate.
Refuzul contestatorului de a îndeplini procedura disciplinară prealabilă și neîndeplinirea corespunzătoare a sarcinilor menționate în fișa postului cât și faptul că nu a contestat neplata absențelor nemotivate de la serviciu, justifică legalitatea măsurii luate prin decizia contestată.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate iar pe fond respingerea contestației ca nefondată.
În drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304 indice 1 Cod procedură civilă.
Intimatul prin apărător a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurent, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Referitor la primul motiv de recurs invocat de recurent instanța apreciază că este neîntemeiat.
Astfel, art. 264 alin. 1 din Codul muncii prevede sancțiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul în cazul în care salariatul săvârșește o abatere disciplinară, sancțiuni prevăzute la literele a, b, c, d, e și f din Codul muncii.
Este de precizat că angajatorul nu poate aplica o altă sancționare disciplinară în afara celor stabilite expres de textul citat și nici nu poate înscrie în regulamentul intern alte asemenea sancțiuni.
Trebuie subliniat că pentru aceeași abatere disciplinară poate fi aplicată numai o sancțiune (art. 265 alin. 2 din Codul muncii ), respectiv aplicarea cunoscutei reguli de drept non bis in idem.
Dar, dispozițiile legale menționate nu devin aplicabile în cauza dedusă judecății deși prima instanță nu a reținut că sancțiunea disciplinară aplicată intimatului contestator nu se regăsește în cele prevăzute de art. 264 alin. 1 Codul muncii ci nevinovăția acestuia pentru abaterile disciplinare reținute în sarcina sa, ceea ce a condus la anularea deciziei contestate.
Împrejurarea că intimatul contestator nu s-a apărat în cadrul cercetării disciplinare prealabile nu echivalează cu o recunoaștere și nici nu înlătură dreptul intimatului de a accesa la justiție și de a formula apărări în cadrul soluționării contestației formulată potrivit art. 268 alin. 1 din Codul muncii.
În ceea ce privește prima abatere disciplinară reținută în sarcina intimatului instanța apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut că recurenta în calitate de angajator nu a făcut dovada că intimatul contestator a lipsit nemotivat de la serviciu deși, sarcina probei îi revine în calitate de angajator (art. 287 Codul muncii ).
Astfel, susținerea recurentului că intimatul contestator a lipsit nemotivat de la serviciu în zilele de 16, 21, 22, 23 și 31 octombrie 2008 este contrazisă de înscrisul depus la dosar și, de asemenea, condica de prezență care este semnată de contestator în fiecare zi.
Instanța de recurs constată că există neconcordanță între mențiunile din foaia colectivă de prezență.
Este cunoscut că evidența prezenței în activitate a fiecărui salariat în ordinea evidențierii timpului de muncă zilnic prestat se va realiza pe baza condicii de prezență.
Pe baza datelor din condica de prezență în ultima zi lucrătoare din luna în curs persoana desemnată va întocmi foaia colectivă de prezență, document care exprimă numărul orelor realizate de fiecare salariat pentru o perioadă de o lună de zile ce corespunde cu numărul orelor realizate și atestate prin condica de prezență.
În baza constatărilor proprii conducătorul instituției sau persoana desemnată pot să facăadnotăriasupra prezenței zilnice a personalului. Răspunderea pentru ținerea la zi a condicii de prezență, de ce apare orice schimbare intervenită în cursul zilei revine persoanei desemnate de conducătorul instituției.
Despre cum se poate observa în condica de prezență pe luna octombrie 2008 nu apar adnotări făcute de recurent asupra prezenței la serviciu a intimatului în perioada în discuție.
Afirmația recurentei că intimatul a lipsit nemotivat de la serviciu nu este dovedită în cauză cu înscrisuri care să ateste o altă situație decât cea care rezultă din condica de prezență.
Susținerea recurentei că intimatul are un comportament inadecvat funcției pe care o îndeplinește este combătută de declarația martorului G care, audiat la cererea contestatorului, a arătat că recurentul și intimatul au candidat în alegerile locale din vara anului 2008 și recurentul este cel care l-a amenințat cu desfacerea contractului de muncă pe contestator.
Declarațiile extrajudiciare ale martorilor și depuse la dosarul de fond (filele 44 și, respectiv 43) de către recurent în apărare, corect nu au fost reținute de instanța de fond deoarece probele cu martori trebuie administrate în fața instanței pentru a avea valoare probantă.
Instanța trebuie să țină seama la aprecierea probatoriului de probele administrate în mod direct, nemijlocit și nu de celeextrajudiciare.
În concluzie, în mod corect s-a ținut seama de declarația martorului G dată în fața instanței care a fost coroborată cu alte mijloace de probă administrate în cauză.
De asemenea, afirmația recurentei că intimatul a avut sarcini concrete pe care nu le-a adus la îndeplinire, transformând instituția pe care o conduce în local de jocuri de noroc și nu de cultură, nu poate fi reținută deoarece nu este dovedită prin nici un mijloc de probă administrat în cauză.
cuprinse în fișa postului au un caracter general și impus iar recurentul nu a făcut dovada că intimatul a primit sarcini concrete care nu au fost aduse la îndeplinire contrar susținerilor recurentului.
Față de toate aceste considerente, motivele de recurs nu sunt apreciate ca întemeiate, hotărârea recurată fiind legală și temeinică din toate punctele de vedere pe baza materialului probator concret administrat și apreciat.
Urmează ca, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, să se respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de intimatul, Primarul comunei, jud. V împotriva sentinței civile nr. 75/02.02.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea.
Obligă pe recurent să plătească intimatului contestator, domiciliat în comuna, jud. V, suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Iunie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 1: Marioara Coinacel
,
cf. art. 261 al. 2. cf. art. 261 al. 2.
VICEPREȘEDINTE VICEPREȘEDINTE: Marioara Coinacel
- -
Grefier,
-
: - /25.06.2009
: 2 ex.//09 Iulie 2009
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 682/2008. Curtea de... | Conflict de muncă. Decizia 71/2008. Curtea de Apel Iasi → |
|---|
