Contestație decizie de concediere. Decizia 682/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.682/
Ședința publică din 20 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de contestatorul, domiciliat înG,str.-,nr.2--5,.62, jud.G împotriva sentinței civile nr.596/12.05.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata G, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurentul contestator avocat cu delegație la dosar și intimata G reprezentată de consilier juridic cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier;după care:
Reprezentantul recurentului contestator depune la dosar împuternicire avocațială.
Reprezentanții părților precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat,instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri reprezentanților părților.
Reprezentantul recurentului contestator precizează că a declarat recurs împotriva sentinței civile nr.596/2008 pronunțată de Tribunalul Galați prin care s-a respins ca nefondată contestația formulată de acesta împotriva deciziei de concediere emisă de intimată motivat de faptul că instanța de fond a reținut că acesta a fost sancționat disciplinar cu desfacerea contractului individual de muncă pentru că a participat la încălcarea unei wolle cu fondă calupată în scopul sustragerii acestuia,reținând că măsura de concediere dispusă împotriva contestatorului este temeinică. Arată că instanța a mai reținut că proba cea mai elocventă prin care a fost dovedită participarea contestatorului la săvârșirea faptei a fost depoziția martorului audiat din oficiu de instanță,acesta relatând cronologic desfășurarea faptelor. Însă,depoziția acestui martor este evident nesinceră cât timp conține contradicții în raport de declarația dată de acesta cu ocazia cercetării disciplinare. Mai arată reprezentantul recurentului contestator că instanța a considerat că acesta putea participa, timp de câteva minute la operațiunea de sustragere,deși chiar martorul a arătat că sustragerea a durat aproximativ 30 minute. Instanța de fond a înlăturat nejustificat declarațiile colegilor de muncă a contestatorului care au arătat că acesta nu a părăsit locul de muncă.
În mod greșit,a mai susținut reprezentantul recurentului contestator, s-a apreciat că din conținutul diagramelor rezultă că acesta avea timp să părăsească locul de muncă pentru a participa la acea sustragere,cât timp rezultă că trenurile au avut o frecvență care nu a permis acest lucru. Față de cele mai sus arătate solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii,în sensul admiterii contestației așa cum a fost formulată. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului formulat de contestatorul ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică. Precizează că instanța de fond în mod corect a reținut că salariatul a participat la încărcarea unei wolle cu fontă calupată în vederea sustragerii,numai după administrarea unor probe concludente și indubitabile în ceea ce privește fapta săvârșită de recurentul contestator. De asemenea instanța de fond în mod corect că atâta timp cât recurentul avea posibilitatea de a comunica prin stația radio cu martorul el putea să participe la încărcarea fontei calupate în cupa wollei conduce de martorul în vederea sustragerii. Legalitatea hotărârii judecătorești pronunțate de Tribunalul Galați rezultă din faptul că instanța de fond a analizat în mod corect atât înscrisurile probatorii depuse de societatea intimată, cât și respectarea tuturor cerințelor atragerii răspunderii disciplinare. Pe de altă parte, în contractul individual de muncă al contestatorului este prevăzut expres că acesta este obligat să respecte prevederile Contractului colectiv de muncă, iar potrivit disp.art.16, angajații, în scopul îndepliniri sarcinilor de serviciu sunt obligați să nu sustragă bunuri din unitate, iar potrivit art. 35 și 37 din Regulamentul Intern,încălcarea acestei obligații se sancționează cu desfacerea contractului individual de muncă. Apreciază că Tribunalul Galația pronunțat hotărâre corectă și legală deoarece a reținut că furtul este o abatere gravă. Față de cele arătate solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii ca fiind legală și temeinică.
După închiderea dezbaterilor reprezentantul intimatei depune la dosar adresă nr.9700/785/05.02.2008 emisă de Poliția mun.G, adresă care a fost depusă și la dosarul instanței de fond.
Curtea,asupra acestui înscris,dat fiind că a fost depus după închiderea dezbaterilor urmează să aprecieze.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de Apel Galați, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin sentința civilă nr. 596/12.05.2008 a Tribunalului Galațis -a respins ca nefondată contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata. SA
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr- din 07.01.2008, pe rolul Tribunalului Galați, contestatorul a solicitat în contradictoriu cu intimata SC G SA, anularea deciziei nr. 3248/21.12.2007, reîncadrarea în muncă, plata drepturilor salariale de la momentul concedierii până la data reintegrării.
Motivându-și în fapt contestația, a arătat că a fost concediat pe motiv că ar fi participat la încărcarea unui utilaj cu fontă calupată, fontă găsită în exteriorul combinatului, că wola a fost condusă de, pe care îl cunoaște ca fiind salariat al unei alte societăți ce își desfășoară activitatea pe platforma combinatului. A precizat că își desfășura activitatea ca montator și că nu a lipsit nici un moment de la locul de muncă, aspect care rezultă din condica de prezență și din foaia de pontaj, precizând că, fără prezența sa, s-ar fi întrerupt activitatea.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată, arătând că în data de 22/23.11.2007, un efectiv al jandarmeriei a reținut în zona, pe partea exterioară a gardului societății, un utilaj încărcat cu fontă calupată, că wola fusese condusă de și că, pe baza declarației acestuia s-a stabilit că fusese ajutat la încărcare de mai mulți angajați ai, printre care și contestatorul. A mai precizat că au fost încălcate prevederile art. 16 pct. 17, art. 35 lit. u, art. 37 lit. a, b, c din Regulament.
S-au administrat probele cu înscrisuri și testimonială. Intimata, deși a solicitat interogatoriul, nu l-a formulat în scris.
La dosar au fost depuse: decizia (f 2), raport de cercetare (f 14-15), raport de informare (f 27-29), notă explicativă (f 19-20), declarație (f 17-18, 72) regulament (f 33-48), alte înscrisuri (f 65-72).
Au fost audiați martorii (f 61), propus de contestator și (f 57), audiat din oficiu de instanță.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în prezenta cauză, instanța a reținut următoarele:
Prin decizia 3248/21.12.2007emisă de intimata G contestatorul a fost sancționat disciplinar cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă pentru că a participat la încărcarea unei wole cu fontă calupată, în scopul sustragerii acesteia. Contestatorul a negat participare ala săvârșirea faptei.
Instanța a reținut că măsura de concediere dispusă împotriva contestatorului, este temeinică pentru următoarele considerente:
Proba cea mai elocventă prin care a fost dovedită participarea contestatorului la săvârșirea faptei este depoziția martorului (f 57), audiat din oficiu de instanță. Audiat nemijlocit de instanță, acesta a adoptat o poziție sinceră, corectă, relatând cronologic desfășurarea faptelor. Astfel a fost formată convingerea instanței în sensul că și contestatorul a fost implicat în fapta de furt; martorul nu avea nici un interes de împărți vina cu alte persoane, pe care nici nu le-ar fi cunoscut.
S-a susținut de către contestator că depoziția acestui martor ar cuprinde o serie de inadvertențe cu declarațiile date chiar în ziua incidentului, respectiv persoana care i-a propus transportul și persoanele care au încărcat fonta. Este vorba însă de unele detalii minore, aspecte ce pot fi determinate de intervalul de timp scurs între data săvârșirii faptei și data audierii de către instanță( circa 4 luni). Acestea nu sunt de natură să atragă sancționarea întregii depoziții ca fiind. Instanța civilă nu are obligația de a stabili gradul de participare a fiecărui coparticipant la săvârșirea faptei( așa cum ar face o instanță penală: instigator, autor, complice), participarea, sub orice formă, la săvârșirea faptei putând atrage o răspundere disciplinară. Dincolo de toate acestea, un fapt e cert: martorul le-a recunoscut în instanță pe persoanele care au participat la încărcarea wolei, iar la declarațiile date chiar în data de 23.11.2007, recunoașterea persoanelor s-a făcut pe baza unor planșe foto.
Dar depoziția acestui martor se coroborează și cu alte mijloace de probă.
Un aspect important în analiza situației de fapt este stabilirea aproximativă a orei la care s-a săvârșit fapta. Trebuie pornit de la raportul de informare întocmit de SC (f 14), în care se menționează că, în data de 22/23.11.2007, în jurul orei 0,45, un echipaj al Jandarmeriei a reținut în zona, în dreptul foișorului nr. 3, o wolă încărcată cu 3920 kg fontă calupată, în acea wola aflându-se alte două persoane( f 56). Rezultă că, dacă la ora 0,45 wola a fost găsită încărcată cu fontă în afara societății, fapta de încărcare în interiorul combinatului s-a petrecut anterior acestei ore.
Așa cum rezultă din depoziția martorului ( f 57,55,73), în acea dată era desemnat să facă curățenie și, un salariat al intimatei, din transbordare sau granulare( sau ) i-a propus să transporte fonta calupată peste gardul societății. S-a deplasat până în dreptul furnalului 5, unde, și aveau pregătită o cantitate de fontă pe care au încărcat-o în wolă, întreaga operațiune durând circa J de oră.
Criticile contestatorului, prin avocat, în sensul că fonta era prea grea și nu ar fi putut ridicată, că era fierbinte, sunt simple speculații: martorul a declarat că bucățile de fontă cântăreau maxim 30 de kg( greutate ce poate fi ridicată de un muncitor), iar fonta era doar caldă, nu fierbinte, iar contestatorul purta mănuși.
De asemenea, se reține că locul de muncă al contestatorului este la o distanță relativ mică de locul în care se afla fonta: maxim 500, distanță ce poate fi ușor parcursă într-un interval scurt de timp.
În nota explicativă dată de contestator în cursul cercetării disciplinare a enumerat atribuțiile pe care le avea în acea tură, ele reies și din raportul de tură întocmit, însă instanța apreciază că nu este absolut imposibil ca, salariatul să părăsească locul de muncă pentru câteva zeci de minute, să participe la încărcarea wolei și apoi să se întoarcă pentru a-și realiza atribuțiile de serviciu.
Instanța a considerat că activitatea contestatorului era oarecum previzibilă, astfel că acesta ar fi putut părăsi locul de muncă câteva minute, într-un interval de timp în care știa că nu are nici o operațiune de făcut.
Nu este necesar ca lipsa de la locul de muncă pentru maxim J de oră să fie sesizată de vreunul din colegi sau șefi ierarhici și astfel ea să apară consemnată în foaia de pontaj, așa cum a susținut contestatorul.
Depoziția martorului (f 61), propus de contestator conduce la aceeași concluzie: acesta comunica prin stație radio cu contestatorul, astfel că a existat posibilitatea că pentru câteva minute contestatorul să participe la încărcarea fontei.
Nu au nici o relevanță în cauză mențiunile din diagramele cu mersul trenurilor, de vreme ce contestatorul era anunțat prin stație radio de către martor despre sosirea trenurilor și intervențiile care se impun.
Răspunderea specifică relației de muncă, răspunderea disciplinară intervine ori de câte ori persoana angajată încalcă, prin fapta săvârșită cu vinovăție, obligația de a respecta disciplina muncii.
Răspunderea disciplinară presupune întrunirea cumulativă a următoarelor cerințe:
- existența unor abateri de la obligațiile de serviciu ale salariatului, inclusiv încălcarea normelor de comportare;
- fapta salariatului să fie săvârșită cu vinovăție;
- prin fapta sa salariatul să fi adus atingere ordinii necesare bunei desfășurări a activității în unitate.
Toate aceste condiții au fost întrunite în prezenta cauză, decizia fiind legală.
Nu s-a contestat gravitatea sancțiunii aplicate, însă este evident că, față de specificul activității desfășurate de angajator, de amploarea fenomenelor de furt la nivelul societății, de politica de personal a angajatorului, în sensul depistării și sancționării salariaților care săvârșesc astfel de fapte, politică cunoscută de contestator, sancțiunea desfacerii contractului individual de muncă este justificată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive.
Depoziția martorului este evident nesinceră deoarece conține contradicții în raport de declarația dată de acesta cu ocazia cercetării disciplinare.
Instanța a înlăturat nejustificat declarațiile martori-colegii săi de serviciu-care au arătat că nu a părăsit locul de muncă.
În mod greșit s-a apreciat că, din conținutul diagramelor rezultă că avea timp să părăsească locul de muncă pentru a participa la sustragere.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul admiterii contestației.
Nu s-a indicat nici un temei de drept.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât sentința primei instanțe este legală și temeinică.
Analizând sentința civilă recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurentă cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza disp. art. 304 indice 1.c Cod Penal, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Deși există unele contradicții între declarația dată de martorul cu ocazia cercetării disciplinare și cea dată nemijlocit în fața instanței, corect a reținut prima instanță că acestea nu sunt de natură a înlătura întreaga depoziție.
Mai mult, contestatorul avea posibilitatea de a sesiza organele de cercetare penală pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă în cazul în care ar fi avut dubii cu privire la realitatea celor declarate.
Instanța trebuie să țină seama, la aprecierea probatoriilor, de probele administrate în mod direct, nemijlocit, și nu de cele extrajudiciare.
În concluzie, în mod corect s-a ținut seama de declarația martorului menționat mai sus, dată în fața instanței care a fost coroborată cu alte mijloace de probă administrate în cauză.
În ceea ce privește declarația martorului, audiat la solicitarea contestatorului recurent, deși recurentul afirmă că din această probă testimonială rezultă că nu ar fi părăsit locul de muncă, instanța nu poate reține această susținere.
Astfel, din declarația acestui martor (fila 61 dosar fond) rezultă doar că recurentul răspundea la toate comenzile primite prin stație și a îndeplinit toate sarcinile de serviciu trasate.
Nu rezultă din această depoziție că recurentul nu ar fi părăsit locul său de muncă. Dimpotrivă, martorul a afirmat că trenurile treceau în general la un interval de 5-10 minute, în funcție de cât de rapid merg furnalele, dar exista posibilitatea ca trenurile să vină și la un interval chiar mai mare, respectiv din J în J de oră.
În consecință, corect a reținut prima instanță că ar fi existat posibilitatea contestatorului de a participa, pentru câteva minute, la încărcarea fontei.
Atât timp cât a rezultat că recurentul era anunțat prin stație de către martorul despre sosirea trenurilor și intervențiile ce se impuneau, corect s-a reținut de către prima instanță că mențiunile din diagramele cu mersul trenurilor nu prezintă relevanță.
Declarația martorului respectiv este concludentă întrucât acesta a arătat, practic, modalitatea în care se desfășura în mod concret activitatea recurentului.
Față de toate aceste considerente, motivele de recurs nu sunt apreciate ca întemeiate, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică din toate punctele de vedere pe baza materialului probator corect administrat și apreciat.
Urmează ca, în baza disp. art. 312 alin. 1.pr. civilă, să se respingă ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul, domiciliat în G,-, --5,.62, jud.G împotriva sentinței civile nr.596/12.05.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 20 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud.-/20.11.2008
Tehnored./ 26 2008
Fond:-
Asistenți jud.-
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Virginia Filipescu, Marioara Coinacel
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 10/2010. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 627/2009. Curtea de... → |
|---|
