Contestație decizie de concediere. Decizia 628/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-(6484/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr. 628/
Ședința publică din data de 04 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta- pârâtă SC SRL, împotriva sentinței civile nr.6394 din 20 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 16686/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimata-contestatoare, având ca obiect - contestație decizie concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la apelarea cauzelor pe lista de amânări, au răspuns recurenta- pârâtă SC SRL, prin reprezentant, cu împuternicire atașată la fila 18 dosar, intimata-contestatoare, personal și asistată de avocat, fără împuternicire avocațială la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata-contestatoare, a depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură al acestei secții la data de 29.01.2010.
Se înmânează un exemplar al întâmpinării reprezentantului recurentei - pârâte SC SRL.
Reprezentantul recurentei - pârâte SC SRL, solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării.
După deliberare, Curtea respinge cererea de amânare a cauzei formulată de recurenta- pârâtă SC SRL, pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării, întrucât nu există un temei juridic în acest sens și dispune apelarea cauzei la sfârșitul ședinței.
La apelarea cauzei la a doua strigare, au răspuns recurenta- pârâtă SC SRL, prin reprezentant, intimata-contestatoare, personal și asistată de avocat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentantul recurentei - pârâte SC SRL, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Avocatul intimatei contestatoare,solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.6394 din 20.10.2009 pronunțată în dosarul nr- de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale s-a dispus admiterea acțiunii formulată de contestatoarea în contradictoriu cu SC SRL; a fost anulată decizia nr.02/23.03.2009 emisă de pârâtă; s-a dispus reintegrarea contestatoarei în postul și funcția deținute anterior emiterii deciziei anulate, ca urmare a repunerii părților în situația anterioară; a fost obligată pârâta la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea de la data încetării contractului de muncă și până la data reintegrării efective; s-a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut că între contestatore în calitate de salariată și pârâtă în calitate de angajator a fost încheiat contractul individual de muncă pe durată nedeterminată cu timp parțial de 2 ore/zi, 10 ore pe săptămână începând cu data de 15.07.2008, după cum rezultă din copia acestuia de la dosar.
Prin decizia nr.02/23.03.2009 emisă de pârâtă s-a dispus începând cu data de 18 aprilie 2009 încetarea contractului individual de muncă încheiat cu partea contestatore în baza art.55 lit. b) din Codul muncii și acordarea unui preaviz de 20 de zile lucrătoare de la data comunicării.
Potrivit art. 55 lit. b) din Codul mucii, "contractul individual de muncă poate înceta ca urmare a acordului părților, la data convenită de acestea".
Tribunalul a reținut că printre înscrisurile depuse la dosar de pârâtă se află și copia notei interne înregistrată sub nr.81/10.03.2009, în care este menționat acceptul pârâtei referitor la propunerea contestatoarei de desfacere a contractului de muncă în baza art. 55 lit. b) nu este suficient, în condițiile în care nu există nici un înscris care să probeze, fără putință de tăgadă, existența acordului salariatei privind încetarea raporturilor de muncă.
Acordul de voință nu trebuie să îmbrace o anumită formă, fiind guvernat de principiul consensualismului, la fel ca și contractul individual de muncă, dar el trebuie să fie neechivoc, ceea ce înseamnă că nu se poate deduce existența unui asemenea acord de voință din simplu fapt că a fost depusă o notă internă în care nu este indicat nici un criteriu temporal sau de altă natură, prin raportare la care să poată fi verificată această susținere referitoare la discuțiile purtate.
Așadar, acordul de voință al contestatoarei trebuie să fie serios explicit și neechivoc și nu poate fi extras pe bază de prezumții din cele consemnate în nota internă depusă la dosar, în condițiile în care partea contestă o astfel de împrejurare.
Tribunalul concluzionând a reținut că manifestarea de voință din partea contestatoarei, în sensul încetării raporturilor de muncă, nu a fost dovedită și de aceea decizia nu este temeinică.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta prin care a solicitat admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea cererii de recurs se arată că în fapt la scurt timp după încetarea contractului de muncă al intimatei din cauza dificultăților economice prin care trece societatea, organigrama societății a fost restructurată în mai multe etape. În prima etapă cu postul de manager resurse umane și apoi cu alte posturi, conform hotărârii asociatului unic.
De asemenea, arată recurenta că postul deținut în cadrul societății de către intimată era încheiat în baza unui contract individual de muncă cu timp parțial de 2 ore/zi, 10 ore săptămânal, iar intimata era angajată cu carte de muncă la altă societate unde avea funcția de bază.
În drept, recurenta nu a precizat pe care dintre motivele de recurs, prevăzute de art. 304 pct. 1) - 9) proc. civ. își întemeiază cerere de recurs.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În recurs au fost depuse două înscrisuri reprezentând declarațiile a doi martori date în fața unui notar public.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de fapt invocate raportate din oficiu la art. 3041. proc. civ. Curtea pentru motivele care se vor arăta urmează să dispună respingerea recursului ca nefondat.
Cu privire la înscrisurile depuse, Curtea constată că acestea nu sunt concludente și pertinente în soluționarea recursului, deoarece nu îndeplinesc cerințele art. 305. proc. civ. adică nu sunt înscrisuri noi.
Cele două înscrisuri reprezintă declarații de martori date în fața notarului public prin care se încearcă să facă dovada existenței consimțământului pârâtei cu privire la încetarea contractului individual de muncă după pronunțarea sentinței instanței de fond care în motivarea sa a indicat faptul că pârâta nu a făcut dovada acordului de voință al reclamantei cu privire la încetarea raporturilor de muncă, reprezentând astfel o probă preconstituită.
De altfel, potrivit art. 287 din Codul muncii, stabilește în sarcina angajatorului sarcina probei, după cum urmează, "Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare", ori recurenta-pârâta în cadrul procesului desfășurat în primă instanță nu și-a îndeplinit obligația menționată mai sus.
Prin urmare, înscrisurile respective nu reprezintă probe noi și nu pot fi luate în considerare la soluționarea recursului.
Cu privire la fondul cauzei, Tribunalul a pronunțat o sentință legală și temeinică, astfel că criticile enunțate sunt nefondate.
Astfel, potrivit art. 55 alin. (1) lit. b) din Codul muncii, stabilește o modalitate de încetare a contractului individual de muncă prin acordul părților la data convenită de acestea.
Or, așa cum a reținut Tribunalul din înscrisurile depuse de către recurenta-pârâtă ce avea obligația dovedirii acestui acord nu rezultă în mod clar și explicit faptul că intimata-pârâtă și-a dat acordul pentru încetarea raporturilor de muncă.
Curtea reține că dat fiind textul art. 55 alin. (1) lit. b) din Codul muncii, acordul părților pentru încetarea raporturilor de muncă trebuie să rezulte explicit și fără echivoc din chiar conținutul deciziei prin care se constată intervenită această cauză de încetare a raporturilor de muncă, aspect ce nu rezultă din decizia contestată.
Reluarea în cererea de recurs a problemelor legate de existența dificultăților economice nu au nicio relevanță juridică în raport de obiectul contestației și de temeiul de drept în baza căruia s-a dispus încetarea raporturilor de muncă, deoarece altele au fost temeiurile în baza cărora s-a dispus încetarea raporturilor de muncă.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312. proc. civ. urmează să dispună respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă SC SRL, împotriva sentinței civile nr.6394/20.10.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.16686/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimata-contestatoare.
IREVOCABILĂ.
.//.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
23.02.2010
Jud.fond:
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 211/2009. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 3568/2009. Curtea... → |
|---|
