Contestație decizie de concediere. Decizia 6394/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6394
Ședința publică de la 16 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Vișan
JUDECĂTOR 2: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 3: Corneliu Maria
Grefier - -
*************
Pe rol judecarea recursului declarat de intimatul Spitalul Județean de Urgență S împotriva sentinței civile nr.277/23 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în contradictoriu cu intimatul contestator în dosar nr-, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat, pentru intimatul contestator, lipsind recurent intimat SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ S, intimatul contestator.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termenul legal prevăzut de lege, după care, instanța apreciind cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru intimatul contestator, solicită respingerea recursului ca neântemeiat.
Susține că motivele de nulitate sunt multiple, deși unul singur ar fi fost de ajuns pentru constatarea nulității acesteia.
Mai arată că decizia de concediere nu este motivată în fapt și în drept încălcându-se art. 62 alin. 2 din CM, sancțiunea conform textului menționat fiind nulitatea absolută a deciziei.
De asemenea arată și susține că decizia atacată este lovită de nulitate absolută, deoarece nu conține descrierea faptei care constituie abatere disciplinară.; depune concluzii scrise.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr.227/23.02.2009, pronunțată în dosarul nr- s-a admis contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Județean de Urgență și constată nulitatea absolută a deciziei nr. 45 din 24.01.2009 emisă de pârât.
S-a dispus obligarea pârâtului la plata drepturilor bănești reactualizate începând cu data desfacerii contractului de muncă până la reîncadrarea efectivă pe funcția deținută anterior, către contestator.
S-a respins cererea formulată de contestator privind plata drepturilor reprezentând daune morale, ca neîntemeiată.
S-a dispus obligarea pârâtului la 2.552 lei cheltuieli de judecată către contestator.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Prin decizia nr.45 din 24.01.2009 s-a procedat la desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă a contestatorului care îndeplinea funcția de medic specialist în secția medicină internă în baza art. 264 lit. din Legea 53/2003, în baza procesului verbal întocmit de conducerea Ministerului Sănătății privind verificarea cauzei decesului pacientului, din data de 22.01.2009.
În conformitate cu dispozițiile art. 268 al.2 codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute în decizia de sancționare disciplinară se cuprind în mod obligatoriu următoarele; a ) -descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; b ) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat; c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care în condițiile prevăzute de art. 267 alin.3 nu a fost efectuată cercetarea; d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică; e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată; f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Decizia de sancționare disciplinară trebuie să conțină descrierea detaliată și concretă a faptei ce constituie abatere disciplinară.
În decizia contestată, nu s-a descris abaterea disciplinară concretă reținută în sarcina contestatorului.
Este lovită de nulitate absolută decizia de sancționare care nu cuprinde descrierea faptei sau care cuprinde o descriere generală ce nu permite verificarea.
Deși s-au făcut verificări de către echipa de control din cadrul Ministerului Sănătății întocmindu-se proces verbal în urma celor constatate,instanța nu poate să analizeze aceste acte întrucât, din culpa pârâtului, respectiv Spitalul Județean de Urgență S în decizia contestată, nu face referire la abaterile săvârșite de către contestator în îndeplinirea sarcinilor de serviciu.
Decizia de sancționare trebuie să cuprindă indicarea prevederilor din statutul personal, regulamentul intern care menționează obligațiile încălcate de contestator, dându-i astfel posibilitatea apărării.
Din analiza deciziei contestate a rezultat că nu sunt menționate prevederile din statutul personal, regulamentul intern, care reglementează obligațiile care îi reveneau contestatorului în calitate de medic specialist în secția medicină internă și care au fost încălcate prin fapta sa.
În această situație, decizia este emisă cu încălcarea prevederilor art. 268 alin.2. lit.b codul muncii.
În conformitate cu dispozițiile art. 268 al.2 lit.c din codul muncii, este nulă absolută decizia de sancționare care nu precizează expres motivele pentru care au fost înlăturate apărările contestatorului în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care nu a fost efectuată cercetarea.
În conformitate cu dispozițiile art. 267 al. 1 codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute, nu se aplică sancțiunea disciplinară mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris, de persoana împuternicită de angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii, conform art. 267 alin.2 codul muncii, aspecte care nu rezultă din întâmpinarea și actele depuse de către pârât în apărare.
Susținerea pârâtului că i s-a adus la cunoștință motivele pentru care este cercetat cu ocazia controlului efectuat de Comisia de control a Ministerului Sănătății este nejustificată, întrucât nu s-au depus acte care să îndeplinească condițiile prev.de art. 267 al.2 codul muncii.
În situația în care, contestatorul nu s-ar fi prezentat la convocarea făcută în condițiile art. 267 al. 2 codul muncii, dădea dreptul pârâtului să dispună sancționarea fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
În cursul cercetării disciplinare prealabile, contestatorul avea posibilitatea să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa, oferind probe și motivații pe care le consideră necesare.
Din preambulul deciziei nu a rezultat dacă la aplicarea sancțiunii disciplinare s-a procedat la cercetarea disciplinară prealabilă și în situația în care a fost cercetat disciplinar care sunt motivele pentru care i-au fost înlăturate apărările.
Concluzionând, decizia emisă de Spitalul de Urgență S nu cuprinde elementele obligatorii imperative prevăzute de art. 268 al.2 codul muncii privind condițiile de formă ale oricărei decizii de sancționare, respectiv descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de contestator, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de contestator în timpul cercetării disciplinare sau motivele pentru care nu a fost efectuată cercetarea, iar în această situație sancțiunea este nulitatea absolută a deciziei.
Decizia de sancționare fiind lovită de nulitate absolută, pe cale de consecință urmează să se dispună obligarea pârâtului la plata drepturilor bănești reactualizate începând cu data desfacerii contractului de muncă până la reîncadrarea efectivă în funcția deținută anterior, având în vedere și dispozițiile art. 78 din codul muncii.
Constatându-se nulitatea absolută a deciziei de sancționare, instanța nu a putut analiza fondul cauzei.
Față de aceste considerente, apărările pârâtului prin întâmpinarea depusă au fost considerate nefondate.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere privind acordarea daunelor morale în cuantum de 100.000 lei, s-a apreciat ca fiind neîntemeiat, întrucât acordarea daunelor morale este admisibilă numai în măsura în care în cuprinsul contractului colectiv de muncă sau al contractului individual de muncă au fost incluse clauze exprese în acest sens.
În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 40/2007.
De altfel, contestatorul nu a solicitat alte probe în susținerea cererii privind acordarea daunelor morale și nu s-a făcut dovada că sunt incluse clauze în acest sens în cuprinsul contractului individual de muncă.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termen Spitalul Județean de Urgență S prin reprezentantul legal. Manager invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia cu motivarea:
Decizia de desfacere a cuprinde toate elementele obligatorii prev. de art.268 al.2 din Legea 53/2000, modificată inclusiv descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară.
Solicită astfel, admiterea recursului, casarea sentinței recuratre cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recursul este nefondat.
Examinându-se sentința recurată prin prisma criticilor invocate în recurs se vor reține:
Observându-se decizia nr.45 referitoare la desfacerea disciplinară a Contractului de Muncă privind pe intimatul, se constată că aceasta are următorul cuprins: la art.1 se arată, că începând cu 24.01.20909 se desface disciplinar al intimatului-medic specialist în Secția Medicină Internă în conformitate cu prev. art.264 lit.f din Legea 53/2003-M: pentru abateri disciplinare grave soldate cu decesul unui pacient.
La art.2-Serviciul Resurse Umane va aduce la îndeplinire prevederile prezentei decizii, iar la art.3- cu drept de contestație la Tribunalul Olt în termen de 30 de zile.
Este imperativ prevăzut de art.268 al.2 lit.c, că este afectată de nulitate absolută decizia de sancționare care nu precizează expres motivele pentru care au fost înlăturate apărările contestatorului în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care nu a fost efectuată cercetarea.
Art.267 al.1 arată, că sub sancțiunea nulității absolute este inaplicabilă sancțiunea disciplinară, mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile, în vederea căreia salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
Recurenta a susținut că intimatului i s-au adus la cunoștință motivele pentru care este cercetat cu ocazia controlului efectuat de Comisia de control a Ministerului Sănătății, dar nu a făcut dovada că a respectat cerințele impuse de art.267 al.2
Astfel fiind, față de conținutul deciziei de sancționare, anterior arătat și de faptul că nu a fost efectuată în speță cercetarea disciplinară prealabilă, se apreciază că în mod corect Tribunalul a considerat că decizia de sancționare emisă împotriva intimatului este afectată de nulitate absolută și corect a admis contestația formulată de contestator, urmând ca în baz art.312 al.1 pr.civilă să se aprecieze nefondat recursul promovat în cauză, urmând să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul Spitalul Județean de Urgență S împotriva sentinței nr. 277/23.02.2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr- în contradictoriu cu intimatul - contestator.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
Tehn.C/Ex.2/24.11.2009
și
Președinte:Doina VișanJudecători:Doina Vișan, Ioana Bodri, Corneliu Maria
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 5790/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 344/2009. Curtea de... → |
|---|
