Contestație decizie de concediere. Decizia 6433/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.5104/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.6433/
Ședința publică de la 11 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 3: Uță
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii recurs formulată de recurenta-" România"SRLîmpotriva sentinței civile nr.3824 din data de 07.05.2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.2874/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimata-,având ca obiect:"contestație împotriva deciziei de concediere".
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenta-" România"SRL,prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.49624 din 09.11.2009 depusă la dosar-fila 12 și intimata -, personal.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, în ședință publică, procedează la legitimarea intimatei -, cu CI seria - nr.- eliberată de SPCEP S5 biroul nr.1 la data de 16.-.
Părțile prezente, interpelate fiind, arată că nu au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă părților cuvântul în susținerea și combaterea cererii de recurs.
Recurenta -" România"SRL,prin avocat, având cuvântul, susține oral motivele de recurs, solicitând a se observa că instanța de fond, prin hotărârea pronunțată, în mod greșit a apreciat că în cauză s-au încălcat prevederile art.63 din Codul Muncii, fără a observa că în data de 16.12.2008, salariata a fost convocată la sediul societății, conform art.32 din Codul Muncii, pentru ca aceasta să dea anumite lămuriri cu privire la frecventele absențe și întârzieri la locul de muncă și în urma acestei convocări, s-a încheiat un proces-verbal cât și un raport care au avut la bază nota explicativă a intimatei. Greșit prima instanță reține că acest raport nu există și că salariatei i s-a încălcat dreptul la apărare, cu toate că la dosarul cauzei există o dovadă din care rezultă că acest drept la apărare nu a fost încălcat.
Mai mult decât atât, solicită a se observa că decizia nr.127 din 22.12.2008 emisă de către societate, cuprinde toate condițiile prevăzute de Codul Muncii, că niciunde nu se prevede că angajatorul ar trebui să cuprindă în decizie o descriere amănunțită a faptelor și nici a motivelor care au stat la baza emiterii deciziei, astfel încât, apreciază că motivarea hotărârii instanței de fond pe acest aspect, nu poate reținută pentru a atrage nulitatea absolută a deciziei de concediere.
De asemenea, recurenta, prin avocat, consideră că prima instanță a făcut o apreciere subiectivă a litigiului în motivarea sentinței recurate, susținnd că există posibilitatea ca intimata să se fi înțeles cu angajatorul asupra programului de lucru, prin încălcarea prevederilor Contractului Individual de Muncă, însă, solicită a se reține că specificul muncii intimatei este acela de contabil șef care nu implică o muncă de teren sau părăsirea unității de lucru și astfel această susținere a instanței de fond, trebuie înlăturată.
Cu privire la absența intimatei la locul de muncă, recurenta, prin avocat, arată că la dosarul instanței de fond s-au depus fotocopii ale condicii de prezență, copii ce nu au fost contestate de către partea adversă, din care rezultă că intimata, cu rea credință, a semnat această condică în data de 08.12.2008 în condițiile în care aceasta figura în concediu de odihnă. Ulterior datei de 16.12.2008 când angajatorul i-a pus în vedere că nu există nicio înțelegere cu privire la programul de lucru și că acesta începe la orele 800și se termină la orele 1600, intimata a continuat să întârzie la program.
Având în vedere cele susținute, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea sentinței civile recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Fără cheltuieli de judecată.
Intimata -, personal, având cuvântul, solicită a se observa că potrivit Contractului Individual de Muncă programul de lucru este orele 800-1600, însă prin convenția încheiată cu angajatorul nu a fost stipulat acest program, urmând a efectua un număr variabil de ore de lucru ce urma a fi cuprins între un minim de 8 ore și un maxim de 16 ore de muncă prestată zilnic.
În ceea ce privește susținerea recurentei în sensul că decizia contestată a avut la bază absențele nemotivate și întârzierile la program, intimata, personal, arată că această afirmație ar fi fost adevărată dacă societatea recurentă ar fi depus la dosar vreun document justificativ.
De asemenea, intimata, personal, mai arată că și în prezent își desfășoară activitatea în cadrul societății recurente și toți salariații au procedat la semnarea acele tabele din care să rezulte prezența la serviciu și orele suplimentare și că se poate observa că există doi salariați care au fost angajați după data concedierii sale.
Mai mult decât atât, solicită a se observa că în cadrul societății recurente a existat o normă internă de încurajare a salariaților de a lucra peste programul de lucru și ulterior toți salariații au ajuns la concluzia că se impune întocmirea unui tabel cu ore suplimentare și nicidecum aceasta nu a fost inițiativa societății.
Referitor la zilele de 5-8.12.2008, intimata, personal, arată că societatea recurentă a recunoscut faptul că aceasta în perioada mai sus-menționată a fost în concediul legal pentru studii, iar în ceea ce privește susținerea recurentei cu privire la semnarea condicii de prezență în data de 12.12.2008, solicită a se avea în vedere faptul că aceasta a semnat condica de prezență, din eroare, pentru data de 14.12.2008, pe de o parte, iar pe de altă parte, până în luna februarie în cadrul societății nu a existat un înscris normativ cu privire la orele de plecare din societate.
Având în vedere cele susținute, solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală.
Curtea, în temeiul art.150 cod proc. civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr.3824/7.05.2009 pronunțată în dosarul nr.2874/3LM/2009, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de contestatoarea - - în contradictoriu cu intimata - ROMÂNIA SRL.; a obligat intimata la plata drepturilor salariale corespunzătoare perioadei 01-22.12.2008, actualizate cu rata inflației; a anulat decizia de încetare a contractului individual de munca nr. 127/22.12.2008 emisa de intimata; a dispus repunerea pârtilor in situația anterioara emiterii deciziei de concediere prin reintegrarea contestatoarei in funcția si postul deținute anterior concedierii; a obligat intimata sa plătească contestatoarei o despăgubire egala cu drepturile salariale indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care a fost lipsita, de la data încetării raporturilor de munca si pana la data reintegrării efective; a obligat intimata la virarea contribuțiilor către bugetele speciale de asigurări sociale, pensie și șomaj aferente drepturilor salariale neplătite contestatoarei pentru luna decembrie 2008 si in continuare pentru perioada cuprinsa intre data concedierii si data reintegrării efective.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Contestatoarea a fost angajata intimatei în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr.8078/05.11.2008, îndeplinind funcția de contabil sef, atribuțiile sale fiind consemnate in fisa postului, nesemnata de aceasta.
În această calitate, contestatoarea a fost sancționată disciplinar cu desfacerea contractului individual de munca, în temeiul art.61 lit.a coroborat cu 264 lit.f) Codul Muncii, comunicata personal la data de 22.12.2008.
În decizia de sancționare s-a reținut că, in perioada 08-22.12.2008 salariata a săvârșit abaterea disciplinara constând in neprezentarea la programul de lucru la ora stabilita prin contractul individual de munca si a semnat condica de prezenta pentru zilele de 08.12 si 12.12.2008 in data de 16.12.2008, administratorul societății luând cunoștința de aceasta in data de 16.12.2008.
Întrucât decizia de concediere a fost criticata atât din punct de vedere a temeiniciei, cat si a legalității, instanța de fond, a analizat mai întâi aspecte ale legalității acestei decizii referitoare la circumstanțele in care a avut loc sancționarea disciplinara a salariatei si la legalitatea deciziei contestate.
Instanța de fond a constatat că decizia emisa de intimata prin care s-a dispus încetarea contractului individual de munca al contestatoarei ca sancțiune disciplinară este nelegala.
Astfel, s-au reținut încălcări de către intimata a unor dispoziții legale imperative sancționate de lege cu nulitatea absoluta atât anterior cat si la momentul emiterii deciziei contestate.
Tribunalul a reținut că inițierea procedurii disciplinare a avut la baza referatul nr.107/11.12.2008 prin care directorul administrativ al societății sesiza directorului general o serie de abateri ale salariatei.
Prin convocarea nr. 108/11.12.2008 comunicata salariatei la data de 11.12.2008, salariata a fost înștiințată sa se prezinte la data de 16.12.2008, orele 8,30 la sediul societății in vederea desfășurării procedurii cercetării disciplinare, pentru nerespectarea obligațiilor de serviciu.
Din procesul verbal de cercetare nr. 114 din 16.12.2008(fila 35) rezulta ca salariata a fost cercetata pentru un număr de 5 fapte, care au făcut obiectul referatului la punctele 1-3 si 5-6.
Prin convocarea nr. 115/16.12.2008 (fila 37) comunicata la data de 16.12.2008 contestatoarea a fost din nou înștiințată să se prezinte la data de 22.12.2008, orele 9,00 la sediul societății, pentru efectuarea cercetării disciplinare, pentru încălcarea punctului H -durata muncii din contractul individual de munca si punctului M alin.2 lit.b -obligația de a respecta disciplina muncii si semnarea condicii de prezenta la data de 16.12.2008 pentru zilele de 8 si 12.12.2008.
Din procesul-verbal nr.124 incheiat in data de 22.12.2008 rezulta ca salariata a fost cercetata pentru faptele ce au făcut obiectul convocării, fiind prezentate apărările salariatei si poziția acesteia fata de modul in care s-a desfășurat cercetarea disciplinara.
Tribunalul a constatat ca prima convocare comunicata contestatoarei prin care i s-a cerut sa se prezinte la sediul societății pentru nerespectarea obligațiilor de serviciu, fara a fi indicate faptele concrete pentru care aceasta urma sa fie cercetata disciplinar si deci obiectul cercetării disciplinare prealabile nu respectă prevederile legale, întrucât, in condițiile in care nu cunoștea faptele concrete, determinate, care i se imputau, salariata nu putea să prezinte un punct de vedere fata de abaterile imputate, să isi facă apărări si să prezinte probe in apărarea sa.
Ca urmare, prima instanță a reținut că acea convocare a avut un caracter pur formal si nelegal.
Ulterior, intimata a efectuat o noua convocare salariatei, insa având un obiect diferit fata de faptele reținute in referatul nr. 107/11.12.2008 ce a constituit punctul de pornire in inițierea procedurii disciplinare.
Cercetarea prealabila trebuie sa se finalizeze cu un proces-verbal, referat sau raport intocmit de persoanele imputernicite sa o efectueze, in care se consemnează rezultatele acesteia si care are o importanta fundamentala, intrucat va sta la baza deciziei de sancționare.
Acest raport este necesar si pentru ca in funcție de faptele pe care acesta le stabilește si care se imputa salariatului, urmează sa se faca individualizarea si aplicarea sancțiunii. Tot in funcție de acest raport, instanța va analiza si va aprecia daca raportat la faptele comise s-a făcut o corecta dozare a sancțiunii, in caz contrar putând aprecia asupra legalității deciziei.
Din primul proces verbal de cercetare tribunalul a reținut că salariata a fost inițial cercetata pentru un număr de 5 fapte, care au făcut obiectul referatului la punctele 1-3 si 5-6, iar ulterior doar pentru nerespectarea prevederilor contractului individual de munca in privința duratei muncii, disciplinei muncii si semnarea condicii de prezenta la data de 16.12.2008 pentru zilele de 8 si 12.12.2008.
Din analiza deciziei de sancționare emisă de intimata și din actele care au stat la baza acesteia, instanța de fond a constatat că decizia nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Astfel, potrivit art.268 al.1 lit.a Codul Muncii decizia trebuie sa cuprindă in mod obligatoriu descrierea faptelor care constituie abatere disciplinară.
Așa cum s-a stabilit în doctrină și jurisprudență, dispoziția legală menționată nu se referă la o descriere generică a faptelor, angajatorul având obligația de a indica în mod concret abaterile disciplinare, pentru care a emis decizia de sancționare disciplinară, pentru a permite angajatului să-și formuleze apărări și pentru a permite instanței să exercite controlul prevăzut de art.268 al.5 Codul Muncii.
Din analiza deciziei contestate, prima instanță a reținut că intimata a aplicat sancțiunea pentru o serie de fapte comise intr-o perioadă mai îndelungată de timp, descrise in mod generic, fara sa fie indicata data comiterii lor, ora, momentul când s-a constat comiterea abaterii in fiecare zi in parte in intervalul 08.12-22.12.2008, consecințele faptelor comise.
Instanța a mai apreciat că faptele sunt descrise in mod incomplet si imprecis, fara a se face referire la articolele din regulamentul intern sau de ordine interioara concrete, încălcate. De exemplu, a reținut tribunalul, în cazul semnării condicii de prezenta dupa câteva zile, nu s-a arătat articolul concret incalcat din acestea, simpla menționare a faptului ca s-au incalcat prevederile contractului de munca vizând disciplina muncii, fiind generala si imprecisa.
Legat de precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de către salariata, nici aceste mențiuni nu se regăsesc in decizia de sancționare, societatea menționând ca sancționarea s-a făcut "având in vedere încălcarea obligațiilor din contractul de munca si art 109.muncii, fara a fi indicate in concret abaterile comise si reglementările exacte care sancționează aceste abateri.
Prevederile art. 109.muncii reglementează durata normala a timpului de munca de 8 ore pe zi si 40 de ore pe săptămâna, pentru salariații angajați cu norma intreaga, iar celelalte prevederi indicate art 264 lit.f si 61 lit.a sunt prevederi cu aplicabilitate generala din materia răspunderii disciplinare, care nu pot constitui temei al faptelor concrete pretins comise de către salariata.
Instanța nu a putut reține în susținerea temeiniciei sancțiunii aplicate nici alte înscrisuri, deoarece rațiunea dispozițiilor art.77 Codul Muncii, potrivit cărora în caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt și de drept decât cele precizate în decizie, a fost tocmai aceea de a asigura dreptul la apărare al salariatului și posibilitatea exercitării controlului judecătoresc.
Pe de alta parte, instanța de fond a reținut că intimata nu a indicat in concret nici motivele pentru care au fost inlaturate apărările salariatei, simpla motivație in sensul ca nu au clarificat situația creata si nu au reprezentat o motivație morala si legala a incalcarii prevederilor contractului individual de munca nefiind suficiente.
In consecința, apreciind ca s-au incalcat atat prevederile legale referitoare la obiectul convocării in vederea cercetării prealabile, cat si prevederile vizând conținutul dispoziției de sanctionare (art.268 al.2 ), sub aspectul descrierii faptelor imputate si precizării prevederilor din contractul individual de munca, fisa postului, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca la nivel de unitate inculcate, arătării motivelor pentru care au fost inlaturate apărările salariatului, în temeiul prevederilor menționate, instanța de fond a admis in parte acțiunea, a anulat decizia nr. 127/22.12.2008 prin care s-a aplicat sancțiunea disciplinară a desfacerii contractului individual de munca.
Sub aspectul temeiniciei faptelor care au determinat sancționarea salariatei, instanța de fond a apreciat că nu se poate pronunța, întrucât faptele sunt descrise in mod incomplet si imprecis, in mod generic, fara sa fie indicata pentru fiecare in parte data comiterii lor, ora la care au fost constatate, urmările produse si fara a fi susținute de sesizări, referate sau acte de cercetare temeinice.
Legat de întârzierea la programul de lucru in intervalul 08-22.12.2008, care potrivit contractului individual de munca ar fi trebuit sa fie 8,00-16,00, instanța a constatat pe langa faptul ca, intimata nu a descris concret si precis faptele comise in aceasta perioada si că aceasta nu a ținut cont de împrejurarea ca, prin specificul funcției de contabil, aceasta presupune si deplasarea la diferite instituții ale statului pentru rezolvarea unor probleme specifice, salariata invocând asemenea deplasări in cadrul programului de lucru, de care intimata nu a ținut seama, apreciind ca nu s-a făcut dovada unor asemenea preocupări.
Tribunalul a reținut și împrejurarea, invocată de contestatoare, că ar fi exista o convenție cu angajatorul in sensul de a-si desfășura activitatea mai puțin la sediul societății si fara respectarea programului obișnuit de lucru, aspect nedovedit, dar care poate fi plauzibil având in vedere specificul acestei funcții.
Pe de alta parte, instanța de fond a constatat că salariata a făcut dovada faptului ca pentru zilele de 05.12.2008 si de 8.12.2008, conducerea societății i-a aprobat 2 zile concediu de studii pentru participarea la examenele, cu cererea din 02.12.2008, astfel ca, pentru data de 8.12.2008 in mod nelegal si neîntemeiat societatea intimata a reținut in sarcina acesteia săvârșirea unei abateri disciplinare constând in întârzierea la locul de munca.
Legat de faptul ca salariata ar fi semnat condica de prezenta in urma si nu in ziua prezentării la serviciu, intimata nu a putut sa faca dovada faptului ca, si in datele respective nu s-ar fi prezentat la birou sau ca ar fi intarziat la program si nici a consecințelor deosebit de grave produse de o asemenea fapta sau a prevederilor din regulamentul intern care stipulează incadrarea unei asemenea fapte in categoria abaterilor disciplinare si care sa fie de natura a conduce la aplicarea unei sancțiuni atat de grave-desfacerea disciplinara a contractului individual de munca.
În ceea ce privește capătul de cerere privind plata drepturilor salariale, tribunalul a reținut că, potrivit art.163 muncii plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plata precum si prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plații salariatului îndreptățit.
În speță, intimata nu si-a îndeplinit obligația procesuală, potrivit art 287 raportat la art 163 din Codul muncii, de a face dovada plătii drepturilor salariale cu statele de plata aferente perioadei 01.12-22.12.2008 constând in drepturi salariale si nici a contribuțiilor reținute si virate de către aceasta.
de către societatea pârâtă către bugetele speciale ale statului a contribuțiilor sociale datorate de către reclamantă si reținute de către aceasta il prejudiciază pe salariat in sensul ca, nu ii da dreptul, pentru perioada menționata, la reținerea ca stagiu de cotizare, cu ocazia stabilirii drepturilor de pensie.
Pentru considerentele expuse mai sus, in baza art. 154, art. 161.muncii, instanța de fond a admis si cererile de obligare a intimatei la plata salariului neachitat si a contribuțiilor pentru luna decembrie si in continuare pentru perioada cuprinsa intre data concedierii si data reintegrării efective.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat recurs motivat recurenta-intimată - ROMANIA SRL, solicitând modificarea în tot a sentinței recurate și pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pentru motive care vizează aspecte de nelegalitate prev. de art.304 pct.9 Cod procedură civilă:
În ceea ce privește situația de fapt, recurenta a susținut că în urma prezentării condicii de prezenta in data de 16.12.2008 s-a observat ca intimata contestatoare a semnat condica de prezenta astfel: pentru 08.12. nu a fost semnata fiind lipsa, 09.12. ora 11.15/ pentru 10.12 ora 9.45, pentru 11.12 ora 9.50 si 12.00, pentru 12.12 nu a fost semnata deloc, pentru 15.12 la ora 14.30 motivând ca a fost la Administrația Financiara, pentru 16.12 ora 8.50. La data de 22.12.2008 cand s-a verificat condica se observa ca angajata a semnat pentru data de 08.12 si 12.12 desi in data de 16.12 cand s-a verificat condica nu era semnat, iar in zilele de 17.12 venit la ora 10.05, in data de 18.12 ora 10.44, 19.12 ora 9.10, 22.12 ora 9.42
A mai arătat recurenta că la 11.12.2008 directorul executiv al societății a remis către directorul general un referat in care precizează anumite disfuncții in activitatea pe care o desfășoară angajata referitoare la introducerea greșita a unor date contabile, la întârzierile frecvente si la atitudinea acesteia vizavi de superiori si fata de societatea de audit. In baza referatului s-a emite o convocare prin care i se solicita angajatei explicații in data de 16.12.2008. In data de 16.12.2008, angajata a susținut ca are o înțelegere verbala cu societatea cu privire la programul de lucru, a negat faptul ca a greșit introducerea unor date contabile.
In data de 16.12.2008 s-a efectuat o noua convocare in vederea cercetării disciplinare pentru data de 22.12.2008 și cu toate acestea si dupa data de 16.12 angajata a întârziat la fel de mult.
A susținut recurenta că în data de 22.12.2008 s-a încheiat proces verbal care prevedea încălcarea dispozițiilor lit. H, durata muncii, lit. M alin 2 pct din referitoare la disciplina muncii, semnarea condicii de prezenta la data de 16.12 pentru data de 08.12. si 12.12. In apărare, salariatul a precizat la fel ca si in data de 16.12 ca are o intelegere verbala cu, iar referitor la intarziere a motivate ca poate a fost la administrație, cu referire la pct 2 ca ar avea cunoștința de rapoartele aduse in discuție, iar pentru pct 3 motivat ca a semnat condica retroactiv pentru ca atunci a uitat sa semneze, iar cand i s-a precizat ca in data de 08.12 avut concediu fara plata la solicitarea dânsei expresa a reformulat motivând ca a omis sa analizeze situația concreta a acelei zile.
Ca prim motiv de recurs, s-a arătat că in mod greșit, instanța de fond a apreciat ca nu s-au respectat procedurile prevăzute la art 63 cod muncii întrucât s-a convocat salariata pentru data de 16.12.208 pentru a da lămuriri cu privire la aspectele invocate de către acesta (convocarea 108/11.12.2008). Având in vedere notele explicative nesatisfăcătoare pentru societate, in temeiul art 63 cod muncii, s-a dispus cercetarea disciplinara prealabila pentru data de 22.12.2008 conform convocării 115/16.12.2008.
Recurenta a apreciat că nu are nicio relevanta in speța ca această convocare nu cuprinde aceleași elemente ca si prima din 11.12. Conform dispozițiilor codului muncii, concedierea pentru săvârșirea unei abateri grave sau a unor abateri repetate poate fi dispusa numai după îndeplinirea de către angajator a cercetării disciplinare prealabil. In acest sens, angajatorul este obligat sa convoace angajatul, sa arate care sunt abaterile disciplinare pe care acesta le-a săvârșit, sa indice data si locul desfășurării cercetării. Or, in speța, nu convocarea din 11.12 anunța o cercetare prealabila in sensul art 63, ci cea din 16.12.208 care îmbrăca formele legale prevăzute de normele in materie. In realitate, prima convocare a fost efectuata pentru ca angajatorul, cu buna credința, a dorit șa afle punctul de vedere a! salariatei cu privire la acuzele învederate de către directorul executive al societății, iar față de atitudinea salariatei, s-a decis efectuarea unei convocări in sensul art 63 CM. respective cercetarea disciplinara prealabila.
Recurenta a apreciat că Tribunalul București retine contradictoriu ca, prin convocarea 115 s-a făcut o noua înștiințare, ca prin procesul verbal 124/22.12.2008 rezulta ca salariata a fost cercetata pentru faptele ce au făcut obiectul convocării, fiind prezentate apărările acesteia, ca la 6 paragrafe mai jos sa aprecieze ca cercetarea disciplinara trebuia sa se finalizeze printr-un proces verbal/ raport sau referat. Recurenta a arătat că atât in data de 16.12 cat si in data de 22.12 s-au întocmit procese verbale, salariata dând si o nota explicativa distincta, fapt ce atesta ca de fiecare data a fost respectat dreptul la apărare al salariatei!
Un al doilea motiv de recurs invocat este acela că, în mod greșit a apreciat instanța de judecata ca decizia de sancționare nu respecta formele prevăzute de lege. Astfel, Decizia 127/22.12.2008 cuprinde la paragraful 3 al acesteia abaterea disciplinara: neprezentarea la programul de lucru la ora stabilita in, in drept arata ca s-au încălcat prevederile legale referitore la programul de lucru, motivele pentru care s-au înlăturat apărările pentru că acestea nu au nicio baza legală, precum si celelalte elemente solicitate expres de lege. nu se prevede in codul muncii ca angajatorul ar trebui sa cuprindă in decizie o descriere amănunțita a faptelor si nici a motivelor care au stat la baza emiterii deciziei. Rațiunea pentru care nu se detaliază motivele rezida din faptul ca, in urma desfășurării cercetării disciplinare prealabile, se încheie un proces verbal care cuprinde toate elementele, apărările, etc. recurenta considerând că procesul verbal care a stat la baza emiterii deciziei cuprinde atât abaterile disciplinare, apărările salariatei si motivele pentru a crea acestea sunt înlăturate.
Un ultim motiv de recurs este acela că în mod greșit instanța de fond a susținut că nu poate aprecia asupra temeiniciei faptelor care au determinat sancționarea salariatei deși în sentință a detaliat in mod amănunțit motivele care au stat la baza deciziei de sancționare, respectiv neprezentarea la munca la orele prevăzute in. afirmând că, deși este nedovedit, este plauzibil ca intre intimata si recurenta sa existe o înțelegere verbala cu privire la programul de lucru, având in vedere specificul funcției acesteia care presupune o activitate de teren. Recurenta a apreciat că o instanța de judecata este ținuta de probele administrate in cauza si nu de speculații si prezumții care incalca ele insele dispozițiile imperative ale codului muncii iar în cauză, repartizarea programului de munca s-a stabilit intre ora 8-16.00 astfel cum reiese din pct H 1 al. In lipsa unei astfel de convenții intre parti programul de munca este cel prevăzut de dispozițiile legale si de ( care in speța este singurul acord de voința al pârtilor), cu atât mai mult cu cât funcția de contabil sef nu implica deplasarea pe teren.
Cât privește aspectul că nu s-a făcut dovada întârzierii si lipsei de la programul de lucru, recurenta a susținut că instanța de fond nu a luat în considerare copiile condicii de prezență depusa la dosar. Faptul ca in 08.12 angajata se afla in concediu de odihnă nu a fost contestat de către recurentă, nefiind considerat o absentare de la munca, ci i s-a imputat ca pentru ziua in care se afla in concediu de odihnă a semnat condica retroactiv ( ca si pentru alte zile), aspecte ce dovedesc o fraudare comisa de salariat cu privire la semnarea condicii.
Recurenta a arătat că intimata contestatoare a avut litigii și cu alți angajatori și a criticat respingerea de către instanța de fond atât a probei cu interogatoriul intimatei, cat si a probei cu martori, desi ambele au fost solicitate prin întâmpinare.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește convocarea contestatoarei la efectuarea cercetării disciplinare, instanța de fond a apreciat că au fost încălcate dispozițiile legale întrucât angajatorul a emis două convocări, în prima neindicând obiectul cercetării disciplinare iar în cea de-a doua, indicând mai puține fapte decât cele asupra cărora s-a efectuat cercetarea disciplinară.
La rândul său, recurenta a susținut că prima convocare, cea din 11.12.2008 era o invitație la clarificarea atitudinii contestatoarei și, dat fiind faptul că acesta nu a dat explicații corespunzătoare, s-a procedat la o convocare disciplinară în data de 16.12. 2008.
Astfel, din adresa emisă la data de 11.12.2008 rezultă că salariata a fost convocată pentru cercetarea disciplinară, dovadă fiind și procesul verbal încheiat la 16.12.2008 când acesta a răspuns convocării. Nu există niciun înscris și nicio probă din care să rezulte faptul că obiectul întrevederii era acela de "lămuriri". De altfel, codul muncii nu prevede printre obligațiile salariatului aceea de a da lămuriri cu privire la atitudinea sa.
În ceea ce privește cea de-a doua convocare, aceasta a vizat două fapte, cele referitoare la durata muncii și semnarea retroactivă a condicii de prezență, fapte pentru care s-a efectuat la data de 22.12.2008 cercetarea disciplinară.
În condițiile în care în decizia de sancționare au fost reținute mai multe fapte decât cele ce au făcut obiectul cercetării disciplinare din 22.12.2008 iar pentru acestea, convocarea din 16.12.2008 nu a fost legal făcută, poate fi reținută nulitatea relativă a aplicării sancțiunii în condițiile art. 167 alin. 2 Codul muncii, în măsura în care salariatul invocă o vătămare a dreptului său de a-și formula apărări.
În speță însă, Curtea reține că sancțiunea a fost aplicată pentru faptele pentru care a fost efectuată cercetarea disciplinară, astfel încât, contrar aprecierilor instanței de fond, nu poate fi reținută o vătămare a dreptului la apărare.
În ceea ce privește nulitatea deciziei pentru încălcarea dispozițiilor art. 268 alin. 2 Codul muncii, Curtea reține că instanța de fond a apreciat corect faptul că angajatorul nu a respectat cerințele prevăzute la lit. a, b și c ale art. 268 alin. 2.
Astfel instanța de fond a apreciat judicios că fapta reținută în sarcina contestatoarei ca abatere disciplinară este descrisă generic, fără elementele concrete care permit instanței să verifice corectitudinea cu care angajatorul a uzat de prerogativa disciplinară. Deși recurenta a susținut că faptele au fost redate în procesul verbal de cercetare disciplinară, Curtea reține că, potrivit art. 77 codul muncii, motivele de fapt și de drept din decizia de sancționare nu se pot complini cu alte elemente exterioare deciziei, motiv pentru care procesul verbal nu poate completa situația de fapt reținută în decizie.
De asemenea din decizie lipsesc normele din regulamentele interne încălcate, precum și apărările, respectiv motivele concrete pentru care apărările salariatului cercetat disciplinar au fost înlăturate, simpla apreciere în sensul că acestea nu clarifică situația nefiind de natură a determina îndeplinirea condiției cerută de lege sub sancțiunea nulității deciziei.
Lipsa acestor elemente atrage aplicarea sancțiunii nulității absolute a deciziei, împrejurare corect reținută de către prima instanță.
În cea ce privește motivul de recurs ce vizează aspectele de temeinicie ale deciziei contestate, Curtea apreciază că, față de constatarea nulității deciziei, acestea nu se impun a mai fi analizate, cu atât mai mult cu cât probatoriul administrat ar fi fost insuficient pentru ca instanța de fond să valideze prezumția cu privire la acordul tacit al părților referitor la repartizarea inegală a programului de lucru.
Față de aceste împrejurări, Curtea reține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea corectă a legii, motiv pentru care, în baza art. 312 alin. 1 cod. proc. civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-intimată - ROMANIA SRL împotriva sentinței civile nr.3824/7.05.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.2874/3LM/2009, în contradictoriu cu intimata-contestatoare -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex./11.12.2009
Jud.fond:,
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Rotaru Florentina Gabriela, Uță
| ← Contestație decizie suspendare contract de muncă. Decizia... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 1484/2009. Curtea... → |
|---|
