Contestație decizie de concediere. Decizia 6508/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(4952/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.6508/
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta intimată - "" SRL G, împotriva sentinței civile nr.1144 din 12 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Litigii de Muncă Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul contestator, având ca obiect - contestație decizie desfacere contract de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul contestator, personal și prin mandatar, lipsind recurenta intimată - "" SRL
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul contestator, a depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură al acestei instanțe la data de 10.11.2009.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Mandatarul intimatului contestator, arată că are studii juridice dar nu poate face dovada la acest termen de judecată și depune la dosar note scrise.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.1115 din 12 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr-, de către Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă Asigurări Sociale, s-a dispus admiterea excepției nulității absolute a dispoziției nr.47/05.11.2008 emisă de intimata - SRL SGi nvocată de către contestator; s-a admis în parte, contestația formulată de contestatorul; s-a constatat ca fiind nulă dispoziția emisă de intimată; s-a dispus reîncadrarea contestatorului pe funcția deținută anterior desfacerii contractului de muncă; a fost obligată intimata să plătească contestatorului drepturile bănești cuvenite pentru concediile medicale depuse la dosar și drepturile salariale cuvenite pe perioada desfacerii contractului individual de muncă, începând cu data concedierii și până la reîncadrarea efectivă pe funcția deținută anterior, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective; au fost respinse ca nefondate celelalte capete de cerere.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că dispozițiile art. 267 din Codul muncii prevăd sub sancțiunea nulității absolute că nici o măsură, cu excepția celei prevăzută de art. 264 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
Din decizia de desfacere a contractului de muncă nu reiese că a fost făcută cercetarea prealabilă și nici că salariatul a fost convocat în scris de către persoana împuternicită de către angajator conform dispozițiilor art. 63 și 267 alin. (1) din Codul muncii.
Mai mult, contestatorul în perioada în care intimata a reținut că a absentat nemotivat, a fost în incapacitate temporară de muncă, fapt confirmat de către certificatele de concediu medical depus la dosar.
Iar, dispozițiile art. 60 alin. (1) lit. a) prevăd în mod expres că nu poate fi dispusă concedierea salariaților de durata incapacității temporare de muncă stabilită prin certificat medical conform legii.
Prin urmare, a reținut Tribunalul dispoziția de desfacere a contractului de muncă emisă de intimată este nulă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs intimata-recurentă prin care a solicitat în principal admiterea recursului și respingerea contestației ca nefondată, fie casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece instanța nu a intrat în fondul cauzei.
În motivarea în drept a recursului se invocă ca temei de drept dispozițiile art. 304 pct. 9) proc. civ.
În motivarea în fapt se arată că instanța a încălcat și aplicat eronat dispozițiile art. 63 și 264-267 din Codul muncii, referitoare la efectuarea anchetei disciplinare prealabile.
Recurenta susține că ancheta prealabilă disciplinară a fost efectuată potrivit cu cerințele legii, contestatorul fiind invitat de mai multe ori în scris să se prezinte în fața conducerii societății în vederea formulării apărărilor pe care le consideră că le poate formula.
Totodată contestatorul nu a informat conducerea societății cu privire la actele medicale care ar fi natură a împiedica emiterea dispoziției de desfacere a, astfel că el singur se află în culpă pentru această omisiune.
De asemenea, susține recurenta că Tribunalul a încălcat principiul contradictorialității, deoarece nu a pus în discuția părților excepția nulității absolute a dispoziției atacate.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu conform art. 3041proc. civ. Curtea pentru considerentele ce se vor arăta va respinge recursul ca nefondat.
Astfel, Tribunalul a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe baza probatoriului ce a fost administrat în conformitate cu dispozițiile legale incidente.
Cu privire la critica potrivit căreia instanța nu a pus în discuția părților excepția nulității absolute pe baza căreia a soluționat excepția încălcând astfel principiul contradictorialității, este nefondată, deoarece această excepția a fost formulată la termenul din data de 10 iunie 2009 conform încheierii de la fila 61 al dosarului Tribunalului Teleorman, de către mandatarul contestatorului, iar Tribunalul a rămas în pronunțare asupra acestei excepții.
Curtea reține că la termenul respectiv recurenta nu a fost prezentă sau reprezentată în fața Tribunalul, deși era legal citată.
Prin urmare, lipsa de la acel termen la care s-a discutat excepția în cauză este culpa sa și nu a instanței, care a respectat principiul respectiv.
În ceea ce privește critica potrivit căreia intimatul a fost chemat pentru a da explicații și s-a prezenta la sediul societății, C reține că și acest motiv nu este fondat.
În primul rând pentru ca o decizie de concediere pentru săvârșirea unor abateri disciplinare să fie legală ea trebuie să respecte condițiile prevăzute de art. 268 alin. (2) lit. a) - f) din Codul muncii, care statuează următoarele:"Sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute laart. 267alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;d)temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;
e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată;
f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată".
Curtea față de aceste dispoziții legale reține că recurenta nu a respectat obligația ca decizia de concediere să cuprindă în mod obligatoriu mențiunile prevăzute de dispozițiile legale precitate.
La fila 13 a dosarului Tribunalului Covasna care a fost inițial învestit cu soluționarea contestației, se află decizia în cauză.
Din lecturarea cuprinsului acesteia nu rezultă prima mențiune pentru care Tribunalul a dispus anularea sa, respectiv lipsa cercetării prealabile.
Se descrie doar faptele pentru care s-a hotărât concederea respectiv absențe de la locul de muncă, precum și faptul că acesta a fost chemat prin două adrese pentru a se prezenta la locul de muncă.
Or, prin alin. art. 268 alin. (2) lit. c), din Codul muncii, se cer următoarele, "motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute laart. 267alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;d)temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică",mențiune care nu se regăsește în conținutul decizie declarate nulă de către Tribunal.
Afirmațiile recurentei că sentința este dată contra probelor administrate nu corespunde adevărului, iar atâta timp cât una dintre cerințele legale lipsesc din conținutul decizie, aceasta este lovită de nulitate absolută.
De asemenea, C reține că nici mențiune privind instanța competentă nu se regăsește în conținutul decizie, astfel că și din acest motiv este nulă.
La rubrica instanța competentă este trecută Judecătoria Sf. G, iar ca dovadă suplimentară în acest scop este faptul că inițial a fost sesizat Tribunalul Covasna.
Potrivit art. 268 alin. (2) lit. f) din Codul muncii, recurenta era obligată să indice ca fiind competentă instanța de la domiciliul sau reședința intimatului, respectiv Tribunalul Teleorman, în conformitate cu art. 284 alin. (2) din Codul muncii.
Prin urmare, având în vedere că toate aceste mențiuni nu se regăsesc în forma și în condițiile cerute de lege, în conținutul deciziei contestate și anulată de către instanța de fond, având în vedere că sancțiunea nulității este prevăzută expres în alin. (2) al art. 268 din Codul muncii, Curtea constată că Tribunalul a pronunțat o sentință temeinică și legală, urmând ca în baza art. 312 alin. (1) proc. civ. să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă - "" SRL G, împotriva sentinței civile nr.1144/12.06.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Litigii de Muncă Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul contestator.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 noiembrie 209.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
8.12.2009
Jud.fond:
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 5516/2009. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 1468/2009. Curtea... → |
|---|
