Contestație decizie de concediere. Decizia 6523/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(5110/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.6523/
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta intimată - DE ÎNTREȚINERE Șl SERVICII ENERGETICE " SERV" SA, împotriva sentinței civile nr.2099 din 12 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 27667/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul contestator, având ca obiect - contestație decizie de concediere.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 05.11.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 12.11.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 2099 din 12.03.2009 pronunțată în dosarul nr- de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale s-a dispus admiterea contestației completată formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata - DE ÎNTREȚINERE ȘI SERVICII ENERGETICE " SERV" SA; dispune anularea deciziilor nr.156/06.06.2008 și nr.157/06.06.2008, emise de intimată în ceea ce îl privește pe contestator; s-a dispus repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziilor anulate și pe cale de consecință, dispune reintegrarea contestatorului în funcția și postul anterior deținute datei de 01.06.2008, respectiv director comercial și obligarea intimatei la plata unor despăgubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate, reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în calitate de salariat, începând cu data de 01.06.2008 și până la reintegrarea efectivă.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că la data de 23.03.2007 contestatorul a fost angajat în cadrul intimatei în temeiul contractului individual de muncă nr.5/224/23.03.2007 în funcția de consilier juridic.
La aceeași dată se încheie actul adițional la contractul individual de muncă prin care se modifică elementele, felul muncii, atribuțiile postului salarizarea, acesta fiind numit director în cadrul Direcției Comerciale.
Ulterior încheierii contractului individual de muncă al contestatorului și a actului adițional la acesta, Legea nr.31/1990 a fost modificată prin Legea nr.441/2006, astfel încât potrivit dispozițiilor art. 152 din Legea societăților comerciale astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr.441/2006, dispozițiile art.137/1 alin. 3 potrivit cărora "pe durata îndeplinirii mandatului, administratorii nu pot încheia cu societatea un contract de muncă și în cazul în care administratorii au fost desemnați dintre salariații societății, contractul individual de muncă este suspendat pe perioada mandatului", sunt aplicabile și directorilor societăților comerciale pe acțiuni în temeiul art. 152 și art.137/1 alin. 3 din Legea societăților comerciale la data de 01.06.2007 între intimată și contestatorul, s-a încheiat un contract de mandat având ca obiect potrivit art. 2 din contract "concedierea societății, delegată de Consiliul de Administrație, pe baza unor obiective, menționate în anexa la contract în schimbul unei remunerații.
Reținând faptul că la data de 06.06.2008, între părți există un nou contract individual de muncă încheiat la data încetării contractului de mandat comercial, Tribunalul a analizat legalitatea celor două decizii contestate, respectiv deciziile nr.156/06.06.2008 și nr.157/06.06.2008 emise de intimată.
Decizia nr.156/06.06.2008 emisă de intimată este nulă și informă, întrucât și în situația în care am fi așa cum s-a reținut în prezența unei decizii prin care se constată intervenirea unei clauze de încetare de drept a unui contract individual de muncă, o astfel de decizie trebuie să respecte o serie de cerințe minime de fond și de formă, în caz contrar neputând produce vreun efect.
Tribunalul nu a reținut explicațiile ulterioare ale intimatei în sensul că decizia ar viza contractele de muncă ale directorilor care aveau încheiate contracte de muncă la data de 29.06.2007, întrucât pe de o parte o asemenea interpretare nu rezultă din cuprinsul deciziei contestate care are o formulare ambiguă, echivocă și de natură a nu da posibilitatea identificării nici a persoanelor destinatarilor și nici a contractelor de muncă afectate de măsura decisă, iar lipsa de rigoare în emiterea unor acte de încetare a unor contracte de muncă nu poate profita angajatorului în culpă în detrimentul salariaților săi, care trebuie protejați împotriva oricăror acte de arbitrare și cu caracter echivoc ale angajatorului, prin care se pune capăt contractelor individuale de muncă ale salariaților trebuind să se subordoneze principiului legalității ce guvernează cu strictețe aceste acte, neputând fi opusă unui salariat o decizie care nu cuprinde nici o dată de identificare în ceea ce privește persoana sa, funcția ocupată, contractul de muncă ce ar fi afectat de decizia în discuție.
Cu privire la decizia nr.157/06.06.2008 prin care se decide pe de o parte încetarea de drept a contractului individual de muncă al contestatorului începând cu data de 29.06.2007 potrivit art. V din OUG nr.82/2007, Tribunalul reține următoarele:
Cu privire la cauza încetării de drept a contractului individual de muncă al salariatului, Tribunalul reține așa cum s-a arătat pe larg în considerentele precedente faptul că, față de temeiul de drept invocat această decizie nu poate viza decât încetarea de drept la data de 29.06.2007 a Contractului individual de muncă nr.5/224/23.03.2007 încheiat între contestator și angajator așa cum a fost modificat prin Actul adițional din data de 23.03.2007, iar nu și a noului raport de muncă încheiat începând cu data de 01.06.2008 pentru funcția de Director comercial.
În orice caz acest nou contract nu era în vigoare la data de 29.06.2007 și ca atare nu putea înceta de drept mai înainte de nașterea sa.
Modalitatea încetării contractului individual de muncă prin constatarea unilaterală a nulității convenție de către angajator nu este permisă de lege, contravenind principiului legalității, iar orice decizie emisă în acest scop fiind lovită de nulitate și neputând fi validată de instanță prin primirea direct în cadrul contestației a argumentelor referitoare la cazul de nulitate.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta - DE ÎNTREȚINERE ȘI SERVICII ENERGETICE " SERV" SA considerând că sentința este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive.
Astfel, greșit a reținut instanța ca dispozițiile menționate din OUG nr.82/2007 să fie aplicabile este necesar să fie emisă o decizie care să constate încetarea de drept a contractului individual de muncă să se fi efectuat mențiunile corespunzătoare în carentul de muncă al angajatului și să se înregistreze la ITM actul care constată încetarea contractului individual de muncă.
Motivarea instanței că indiferent de încetarea sau nu a contractului individual de muncă în temeiul OUG nr.82/2007 la data de 27.05.2008 a fost încheiat un nou contract individual de muncă între - SERV SA prin director general și este greșită.
Conform art. 20 2) lit. c) din Statutul - " SERV" SA între competențele CA care nu pot fi delegate directorilor societății sunt și acelea de numirea și revocarea a directorilor și stabilirea remunerației lor.
Prin urmare, consideră recurentul că nu a fost încheiat un contract de muncă între directorul general și intimat, iar înțelegerea acestora nu poate fi opusă societății, fiind făcută în frauda legii, cu încălcarea dispozițiilor legale și statutare, nefiind îndeplinite condițiile legale cu privire la numirea directorilor.
La rândul său intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs formulate cât și din oficiu conform art. 3041proc. civ. și având în vedere că recurentul nu a indicat nici un motiv de recurs din cele prevăzute de art. 304 alin. (1) proc. civ. Curtea în baza art. 306 alin. (3), urmează să facă încadrarea acestora în dispozițiile art. 304 pct. 9) proc. civ. și constatând că recursul este neîntemeiat acesta va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta.
Curtea constată și reține că Tribunalul a stabilit în mod corect starea de fapt și a făcut o corectă aplicare a legii la aceasta.
Astfel, a stabilit că ambele decizii de concediere emise de către angajator sunt nule absolut pentru motivele dezvoltate în considerentele sentinței recurate.
Critica principală formulată de către pârâta-recurentă cum că directorul general nu avea competențe cu privire la încheierea contractului individual de muncă cu intimatul-contestator nu este relevantă, deoarece nu ne aflăm pe temeiul dreptului comercial, ci pe temeiul dreptului muncii, care stabilește alte condiții de formă și de fond cu privire la existența unui contract de muncă și la modalitatea în care acesta poate înceta.
Mai mult, atâta timp cât acesta provine de la angajatorul respectiv, se prezumă că acesta și-l însușește și astfel îi este opozabil, iar dacă este pus și în executare cu atât mai mult îi devine opozabil.
Prima instanță a stabilit în mod corect că decizia nr.156/2008 este una cu un conținut generic în ceea ce privește încetarea contractelor de muncă începând cu data de 29.06.2008 ale directorilor care au și contract de mandat și ca atare nu poate produce efecte juridice.
Iar cât îl privește pe contestator la data de 06.06.2008 nu mai exista un contract de mandat acceptat de salariat, ci doar un contract de muncă începând cu data de 01.06.2008.
În privința celei de-a doua decizie emisă sub numărul 157/06.06.2008 care viza contractul de muncă nr.5/224/23.03.2007, acesta nu era în vigoare la data de 29.06.2007 și ca atare nu putea înceta de drept înainte de nașterea sa.
Cât privește anularea actului juridic prin care se materializează acordul de voință al părților cu privire la încheierea unui contract de muncă și având în vedere că într-un asemenea caz în lipsa constatării prin acordul părților, nulitatea se pronunță de instanța judecătorească.
Prin urmare oricare ar fi cauza de nulitate absolută a contractului individual de muncă nou încheiat acesta își produce efectele indiferent care ar fi această clauză ce îl afectează valabilitatea în lipsa unei alte clauze de încetare de drept a acestuia.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 proc. civ. urmează să dispună respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta intimată - DE ÎNTREȚINERE Șl SERVICII ENERGETICE " SERV" SA, împotriva sentinței civile nr.2099/12.03.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 27667/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul contestator.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
8.12.2009
Jud.fond:
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
| ← Contestație decizie suspendare contract de muncă. Decizia... | Contestație decizie de concediere. Decizia 455/2009. Curtea de... → |
|---|
