Contestație decizie de concediere. Decizia 655/2009. Curtea de Apel Pitesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 655/R-CM

Ședința publică din 01 Aprilie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Irina Tănase JUDECĂTOR 2: Lică Togan

JUDECĂTOR 3: Maria Ploscă

Judecător: - -

Grefier: - -

S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de contestatorul, împotriva sentinței civile nr.1318/CM din 21 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul- contestator, asistat de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 1251 din 23 ianuarie 2009, emisă de Baroul Argeș - Cabinet individual și intimata " " prin avocat - în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2009, emisă de Baroul București - Cabinet individual.

Procedura, legal îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxei de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Părțile prezente, având cuvântul susțin că nu au cereri prealabile de formulat.

Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.

Avocat, având cuvântul pentru recurentul- contestator susține oral recursul așa cum a fost motivat în scris și solicită admiterea lui, desființarea sentinței, pronunțată de Tribunalul Argeș, iar pe fond admiterea contestației, reîncadrarea contestatorului în funcția avută anterior cu toate drepturile ce i se cuvin și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Avocat, având cuvântul pentru intimată solicită respingerea recursului și menținerea soluției pronunțată de instanța de fond pentru motivele invocate în tâmpinarea depusă la dosar.

Solicită obligarea recurentului- contestator la plata cheltuielor de judecată.

CURTEA

Asupra recursului civil de față:

Prin contestația înregistrată la data de 08.02.2008, contestatorul a solicitat anularea deciziei nr.16-161/07.09.2008 emisă de intimat " ", reintegrarea în postul deținut anterior, obligarea intimatei la plata salariilor indexate, majorate și actualizate de la data concedierii până la reintegrarea efectivă în muncă, cu cheltuieli de judecată.

În motivare contestatorul a arătat că a fost salariatul societății intimate în funcția de mecanic de locomotivă la punctul R-C, iar prin decizia contestată s-a dispus desfacerea contractului său de muncă începând cu data de 14.01.2008 pentru încălcarea prevederilor art.39 alin.2 lit.a, b, c din Codul muncii, ale art.12 lit.c, k și ale art.20 alin.1 lit.b din Instrucțiunile privind personalul de locomotivă și ale Ordinului de Serviciu 18/2006.

A mai arătat contestatorul că decizia de sancționare este nelegală pentru următoarele motive: concedierea sa a avut loc în perioada când se afla în concediu de odihnă, decizia nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările sale formulate în timpul cercetării prealabile disciplinare în sensul că nu s-a făcut dovada că ar fi fost proprietarul recipientelor găsite în locomotiva sa sau că le-ar fi folosit pentru sustragerea de motorină. De asemenea, prin emiterea deciziei intimata a încălcat dispozițiile art.266 Codul muncii, prin nerespectarea criteriilor de aplicare a sancțiunii.

Contestatorul a precizat că decizia este și netemeinică pentru că nu există dovada săvârșirii faptelor pentru care a fost sancționat, respectiv: nu există un proces-verbal de constatare a existenței instalației respective în interiorul locomotivei la data la care își îndeplinea atribuțiile de serviciu; nu s-a probat faptul că a adus sau folosit instalația în scopul sustragerii combustibilului; nu s-au constatat lipsuri de motorină din agregatul respectiv, iar în ceea ce privește obligația de a încălzi trenul a arătat că nu și-a putut-o îndeplini întrucât pe traseul pe care circula la momentul controlului, între stațiile, și, termostatul intră automat în funcțiune, nefiind permisă modificarea de temperatură.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata a solicitat respingerea contestației pentru următoarele motive:

Contestatorul a săvârșit faptele ce constituie abateri disciplinare. Astfel, acesta a încălcat dispozițiile art.6 din Ordinul de Serviciu nr.18-12/2006 care interzice utilizarea oricăror recipiente destinate stocării de combustibil pe locomotivele aflate în exploatare sub sancțiunea aprecierii ca furt de motorină și a desfacerii contractului de muncă. De asemenea, a încălcat și dispozițiile art.12 lit.c, k și ale art.20(1) din Instrucțiunile activității personalului de locomotivă, prin permiterea accesului în locomotivă a mecanicului, care se afla în afara orelor de serviciu.

Prin sentința civilă nr.1318/CM din 21 noiembrie 2008, Tribunalul Argeșa respins contestația, reținând următoarele:

Prin decizia nr.16-161/09.01.2008 emisă de intimata " " a încetat contractul de muncă al contestatorului potrivit prevederilor at.61 lit.1 din Codul muncii coroborat cu disp. art.264 lit.f Codul muncii.

S-a arătat în cuprinsul deciziei că la data de 28.12.2007, în urma unui control efectuat de intimată la ora 4, la halta, în cabina de conducere a locomotivei DC 247, aflată în capul trenului 15001, pe care o deservea contestatorul împreună cu ajutorul său s-au găsit o instalație de sustras motorină cu urme de folosire, un bidon de plastic gol cu urme și miros de motorină, amplasat sub podea, încă un bidon de 2 litri plin pe J cu motorină și cârlige de agățat saci în poziție verticală. De asemenea, s-a reținut că după plecarea trenului din R, contestatorul nu a furnizat căldură în tren. Intimata a arătat că prin faptele săvârșite contestatorul a încălcat disp. art.39(2) lit.a, b, c, din Codul muncii, Ordinul de Serviciu nr.18/12.07.2007, art.12 lit.c, k, art.20(1) din Instrucția personalului de locomotivă.

Contestatorul a susținut că se afla în concediu de odihnă la momentul desfacerii contractului de muncă, însă instanța a apreciat că nu s-a făcut o astfel de dovadă, în condițiile în care din nici o probă nu rezultă că s-a înregistrat și aprobat o astfel de cerere. de pontaj emisă de punctul de lucru R nu are o astfel de valoare probatorie, în condițiile în care concediul trebuia aprobat de directorul general al " ", iar acesta a declarat că nu s-a depus și înregistrat nici o cerere a contestatorului pentru acordarea concediului de odihnă pentru perioada 01.01.-16.01.2008.

În ceea ce privește al doilea motiv de nelegalitate a deciziei, invocat de contestator, instanța a apreciat că este neîntemeiat pentru că în cuprinsul deciziei s-a menționat de către intimată că acesta a recunoscut prin nota de relații întocmită cu ocazia cercetării disciplinare prealabile faptul că deținea și a utilizat o parte din obiectele care nu făceau parte din inventar pentru a porni -ul. Analizând această notă de relații (57), instanța a reținut că în cuprinsul acesteia contestatorul a menționat că știa de existența bidonului de sub podea și că îl depozitase în acel loc nu pentru a-l ascunde, ci pentru că spațiul din cabină era foarte mic. Contestatorul a mai recunoscut de asemenea și că a folosit unul din bidoane și facla pentru a porni -ul, astfel că această singură încălcare a dispozițiilor Ordinului de serviciu și ale Instrucțiunilor activității personalului de locomotivă este suficientă a atrage sancțiunea respectivă. În atare situație nu era necesar a se mai arăta în cuprinsul deciziei de ce intimata a înlăturat apărările contestatorului cu privire la existența și folosirea celorlalte obiecte găsite în cabină. De altfel, singura apărare a contestatorului cu ocazia cercetării prealabile a fost în sensul că nu cunoștea cine a adus furtunul de plastic în cabină și cârligele de agățare verticală a sacilor.

În privința faptelor care au determinat aplicarea sancțiunii disciplinare, din probatoriul cauzei instanța a reținut următoarele:

Din conținutul raportului de cercetare întocmit de intimată (49) au rezultat aspectele descrise în cuprinsul deciziei de sancționare și, de asemenea, s-a mai menționat că la momentul controlului au fost găsiți pe același tren și un alt mecanic, și ajutorul său, care sustrăgeau motorină, utilizând o instalație artizanală de sustragere a motorinei compusă din obiectele care s-au găsit și în cabina de conducere a locomotivei pe care o deservea contestatorul.

Martorii audiați în cauză au confirmat săvârșirea de către contestator a faptelor pentru care a fost sancționat.

Astfel, chiar din declarația martorilor contestatorului a rezultat că acesta nu a furnizat căldură în trenul în care se găsea locomotiva pe care o deservea, deși șeful de tren dispusese încălzirea trenului, că s-au găsit cu ocazia controlului efectuat de intimată în cabina de conducere un bidon de 5 litri gol cu miros de motorină sub podea, un furtun și un bidon de plastic tăiat ce conținea motorină și o faclă. De asemenea, martorul a relatat că a stat împreună cu contestatorul în cabina de conducere, deși Instrucțiunile activității personalului de locomotivă interziceau acest lucru și că obiectele găsite la control nu făceau parte din inventarul tehnico-funcțional al locomotivei.

Martorii propuși de intimată și care au efectuat controlul au confirmat aceste relatări și au menționat că inițial au efectuat un control în cabina din spatele trenului unde au fost găsiți și sustrăgând motorină și utilizând în acest scop instalație din care curgea motorină, compusă dintr-un furtun de plastic, un sac și cârlige verticale cu care era susținut sacul, existând deja două bidoane pline de motorină și două goale ce urmau a fi umplute. Martorii au observat că datorită faptului că motorina era sustrasă și curgea în bidoane, aceasta nu ajungea în agregatul care era folosit pentru încălzire, astfel că partea din spate a trenului era neîncălzită. Constatându-se că și în partea din față a trenului în care se afla locomotiva pe care o deservea contestatorul nu funcționa instalația de încălzire, deși șeful de tren dăduse dispoziție de a se încălzi acesta, martorii l-au controlat și pe contestator, găsind aceeași instalație de sustras motorină ca cea folosită de ceilalți mecanici, un bidon de plastic gol cu urme și miros de motorină, amplasat sub podea, încă un bidon de 2 litri plin pe cu motorină și cârlige de agățat saci în poziție verticală, astfel cum s-a menționat în decizia contestată. De asemenea, s-a constatat la acea locomotivă un consum de motorină mai mare decât cel necesar pentru ruta pe care a circulat. S-a mai relatat că lipsa căldurii din tren a fost motivată de contestator cu defecțiunea agregatului de încălzire, dar că acesta nu a efectuat nici un raport de eveniment în acest sens, deși avea o astfel de obligație.

Din coroborarea acestor declarații cu actele care au stat la baza emiterii de sancționare și cu răspunsurile contestatorului la interogatoriu, rezultă că acesta a săvârșit faptele pentru i s-a desfăcut contractul de muncă. Mai mult, faptul că același tip de instalație ca cea folosită de mecanicii ce deserveau cealaltă locomotivă s-a găsit în cabina de conducere a locomotivei pe care o deservea, cu urme de folosire și prezența bidoanelor, în condițiile în care nu exista căldură în întreg trenul, iar potrivit constatării martorilor intimatei, lipsa căldurii se datora faptului că aceasta era turnată în instalația de sustragere a motorinei și faptul că locomotiva consumase mai mult combustibil decât era normal, conduce chiar la concluzia că aceștia au sustras motorină.

Prin acceptarea prezenței martorului în locomotiva pe care o deservea, contestatorul a încălcat disp. art.12 lit.k și art.20(1) din Instrucțiunile pentru activitatea personalului de locomotivă, iar prin deținerea și utilizarea obiectelor și combustibilului găsite la control acesta a încălcat disp. art.1 din Ordinul de Serviciu nr.18/2006 și atrag aplicabilitatea disp. art.6 din același ordin, potrivit cărora abaterile de la ordin se consideră tentativă de furt de combustibil și se sancționează cu desfacerea disciplinară a contractului de muncă. De asemenea, faptul că nu a furnizat căldură în tren constituie o încălcarea atribuțiilor de serviciu ale contestatorului și ale art.39 alin.2 lit.a, b, c, din Codul muncii.

În ceea ce privește sancțiunea aplicată de intimată, având în vedere disp. art.6 din Ordinul de Serviciu nr.18/2006, dar și faptul că acesta a mai fost sancționat pecuniar anterior de intimată prin deciziile nr.1344/2005, nr.15381/2005 și nr.20c/2006 pentru alte abateri disciplinare, instanța a apreciat că au fost respectate de către intimată dispozițiile art.266 Codul muncii.

În consecință, pentru motivele expuse anterior, în baza art.76,78 Codul muncii, art.284 alin.1 Codul muncii și art.2 alin.1 lit.c din Codul d e procedură civilă, instanța a respins contestația.

Împotriva sentinței civile nr.1318/CM/21 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș, a formulat în termen recurs contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivând recursul, contestatorul susține în esență că hotărârea pronunțată este nelegală, întrucât la data când intimata a dispus desfacerea contractului de muncă, se afla în concediu de odihnă, ori dispozițiile art.60 alin.1 lit.i din Codul muncii interzic luarea unei atare măsuri pe durata concediului.

Este adevărat că este vorba de zile de concediu restante, iar textul mai sus citat nu distinge dacă este obligatoriu a formula cerere în acest sens sau concediul se poate efectua prin simpla înțelegere a părților.

De altfel contestatorul susține că a existat o astfel de cerere, dar care nu se mai găsește.

În contextul celor de mai sus se solicită admiterea recursului și pe fond admiterea contestației.

Motivele de recurs nu sunt încadrate în vreunul dintre motivele de casare și modificare prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, dar din susținerile făcute se vizează motivul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, respectiv aplicarea greșită a legii.

Intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.

Examinând criticile formulate se constată că nu sunt întemeiate, iar recursul nu este fondat.

Astfel, contestatorul susține că la data desfacerii contractului de muncă se afla în concediu de odihnă, arătând expres în acțiune "situație aprobată de conducerea unității".

Această aprobare nu apare însă în dosar și de aceea instanța de fond corect a apreciat că nu rezultă că s-a înregistrat și aprobat o astfel de cerere de concediu.

Este adevărat că dispozițiile art.60 alin.1 lit.i din Codul muncii prevăd în mod expres că pe durata efectuării concediului de odihnă nu poate fi dispusă măsura concedierii, dar în același timp dispozițiile art.216 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate prevăd că "Cererea de concediu va fi obligatoriu apostilată de șeful ierarhic superior al salariatului care o solicită, și aprobată numai de conducerea unității societății".

La intimată nu s-a găsit înregistrată o astfel de cerere, pentru a fi aprobată de conducerea societății.

Așa fiind, în considerarea celor de mai sus, și în contextul probelor administrate în cauză se apreciază că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică și pe cale de consecință, în baza art.312 Cod procedură civilă se va respinge recursul.

Potrivit dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către intimată, în sumă de 1000 lei, reprezentând onorariu de avocat în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de contestatorul, împotriva sentinței civile nr.1318/CM din data de 21 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind " "

Obligă pe recurentul să plătească intimatei " " B suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 01 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.

, Pl.

Grefier,

Red.

Tehnored.

Ex.2/27.04.2009.

Jud.fond:.

.

Președinte:Irina Tănase
Judecători:Irina Tănase, Lică Togan, Maria Ploscă

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Contestație decizie de concediere. Decizia 655/2009. Curtea de Apel Pitesti