Contestație decizie de concediere. Decizia 660/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 660
Ședința publică de la 21 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de SC SA împotriva sentinței civile nr. 765 din 28.05.2008 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul asistat de avocat, lipsă fiind reprezentantul intimatei SC SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la al doilea termen.
Avocat pentru intimatul arată că nu are de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe ca legală și temeinică. Arată că se solicită prin recurs ca instanța să considere o notă explicativă ca fiind o cercetare prealabilă. Fără cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr.765/28.05.2008, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, a fost admisă în parte contestația formulată de contestatorul în contradictor cu intimata I și, în consecință:
S-a constatat nulitatea deciziei nr.21/26.02.2008 emisă de intimată.
S-a dispus reintegrarea contestatorului pe postul avut anterior emiterii deciziei.
A fost obligată intimata să plătească contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul de la data concedierii până la data reintegrării efective.
A fost respinsă cererea contestatorului privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr.21/26.02.2008, în temeiul dispozițiilor art.61 lit. a din Codul muncii, intimata i-a încetat contractul de muncă al contestatorului pentru o abatere disciplinară constând "în sustragerea din unitate pe poarta de acces nr.2 cu mașina unității Iș-23- a unei grinzi cu șufe de 10 tone pentru manevră table, dispozitiv strict necesar în desfășurarea normală a procesului de producție." A reținut intimata că contestatorul a încălcat prevederile art.24 alin.1.
Potrivit dispozițiilor art.267 din Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute nici o măsură, cu excepția celei prevăzute la art.264 alin.1 lit. a, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile, iar potrivit alin.2 "în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii".
La dosarul cauzei se află o notă explicativă dată de contestator (fila 16), dar aceasta este dată în aceeași zi în care se susține că a fost săvârșită fapta.
Prin urmare, angajatorul nu a făcut dovada convocării scrise, așa cum prevede procedura de la art.267 Codul muncii.
Față de dispozițiile legale menționate, instanța a constatat nulitatea deciziei nr.21/26.02.2008 emisă de intimata și, în consecință, a admis contestația formulată și a dispus reintegrarea contestatorului pe postul avut anterior emiterii deciziei.
Totodată, conform art.79 Codul muncii, a obligat intimata să plătească contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul de la data concedierii până la data reintegrării efective.
In ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, instanța l-a respins, ca fiind nedovedit.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurenta că în mod eronat a reținut instanța de fond faptul că, în cauză, nu s-a efectuat cercetarea prealabilă potrivit dispozițiilor art.267 alin.2 Codul muncii.
Consideră că prin Nota explicativă dată de salariat la 01.02.2008, prin care acesta recunoaște în totalitate fapta săvârșită, s-au pus întrebări concrete și s-a descris cu exactitate fapta, astfel încât salariatul a putut să-și susțină propriile apărări.
Ca atare, apreciază că salariatului i s-a dat posibilitatea să răspundă pe larg și în amănunt la toate aspectele pe care le presupune o cercetare disciplinară prealabilă.
În consecință, arată că în mod greșit s-a constatat nulitatea deciziei de concediere, solicitând admiterea recursului și respingerea contestației, având în vedere recunoașterea abaterii disciplinare de către salariat.
În drept, se invocă dispozițiile art.304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului.
În susținerea recursului au fost depuse sentința civilă nr.2310/12.12.2007 și sentința civilă nr.1935/24.10.2007 ale Tribunalului Iași.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat.
Conform art.267 alin.1 din Codul muncii,sub sancțiunea nulității absolutenici o sancțiune disciplinară (cu excepția avertismentului scris) nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
Alineatul 2 al art.267 prevede că, în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
Notele de relații, referatele, notele explicative nu fac dovada efectuării cercetării prealabile, angajatorul trebuind să dovedească faptul că a convocat în scris salariatul, precizând obiectul, data, ora și locul întrevederii. Toate aceste detalii sunt necesare a fi prezente în convocarea scrisă, întrucât numai în acest fel salariatul își va putea exercita dreptul la apărare, putând oferi persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate motivațiile și probele relevante.
În speță, pe lângă faptul că nu există convocarea scrisă a contestatorului la efectuarea cercetării disciplinare, nota explicativă a fost luată de șeful serviciului resurse umane, în timp ce referatul cu propunerea de sancționare a fost întocmit de șeful serviciului telecomunicații, transporturi.
Ca atare, nu este îndeplinită nici cerința ca cercetarea să fie îndeplinită de persoana împuternicită de angajator în acest scop, nefiind făcute dovezi conform art.287 Codul muncii.
Față de considerentele expuse, Curtea de Apel constată că în mod corect a reținut prima instanță că decizia este lovită de nulitate absolută, în temeiul art.267 Codul muncii și, în consecință, va respinge ca nefondat recursul declarat de SC I, menținând sentința atacată ca fiind legală și temeinică, potrivit art.312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de "" I împotriva sentinței civile nr.765/28.05.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
13.11.2008 - 2 ex.
Tribunalul Iași: -
-
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Nelida Cristina Moruzi, Cristina
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 1518/2008. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 41/2008. Curtea de... → |
|---|
