Contestație decizie de concediere. Decizia 664/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 664/2008
Ședința publică din 9 iunie 2008
Completul compus din
PREȘEDINTE: Mureșan Monica Maria judecător
- - - președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Stoica Manuela
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta "" împotriva sentinței civile nr. 238/6.03.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă avocat pentru reclamanta intimată, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care mandatarul reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată ce reprezintă onorariu de avocat și cheltuieli de transport. Depune concluzii scrise.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
În deliberare se constată că prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată, pe rolul Tribunalului Sibiu sub dosar nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta " " solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:
- să se dispună anularea deciziei de concediere nr.3/22.10.2007 emisă de pârâtă;
- să fie obligată pârâta la plata actualizată drepturilor salariale care i se cuvin, începând cu data concedierii și până la data angajării sale la o altă unitate ori până la data pronunțării hotărârii;
- să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
În motivarea acțiunii sale a susținut, în esență, că a fost salariata unității pârâte până la data de 1.10.2007, când i s-a desfăcut disciplinar contractul individual de muncă, în baza art.61 lit. a Codul muncii.
A mai arătat că decizia atacată este nulă absolut deoarece angajatorul nu a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă prevăzută de art.267 Codul muncii iar în cuprinsul ei nu sunt menționate motivele care au stat la baza aplicării acestei sancțiuni disciplinare. În plus, a susținut că avut o înțelegere cu patronul societății potrivit căreia reclamanta să-și desfășoare activitatea la domiciliu cu mijloacele tehnice, respectiv cu aparatura pârâtei motiv pentru care nu se poate reține că a absentat de la locul de muncă.
Totodată reclamanta a susținut că salariul negociat de părți a fost de 880 lei pe lună și că solicită obligarea societății pârte la plata drepturilor salariale de care a fost lipsită de la data concedierii.
În drept, a invocat art.76, art.267-268 Codul muncii, art.283 Codul muncii și art.274 Cod proc.civ.
Pârâta " " a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamantei ca fiind nefondată deoarece decizia de concediere fost emisă cu respectarea condițiilor de formă și fond cerute de prevederile legale în materie.
Astfel, sub un prim aspect, a arătat că a efectuat cercetarea disciplinară, prevăzută de art.267 Codul muncii, în absența reclamantei care, deși convocată în timp util, nu a răspuns solicitării de se prezenta la sediul unității pentru a da lămuriri, referitoare la absența sa nejustificată de la locul de muncă.
În ce privește cererea reclamantei de a fi obligată pârâta la plata drepturilor salariale, calculate începând cu data desfacerii disciplinare a contractului de muncă și până la data când se va angaja la o altă societate, pârâta a susținut că este inadmisibilă față de prevederile art.78 Codul muncii care reglementează expres perioada pe care aceste despăgubiri sunt datorate.
La termenul de judecată din 6.03.2007, reclamanta a depus o precizare a pretențiilor sale, solicitând obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale în cuantum total de 3265 lei, respectiv 653 lei salariu net pe perioada octombrie 2007 - februarie 2008, inclusiv și la plata indemnizației de concediu aferentă perioadei lucrate, în sumă de 420 lei.
Prin sentința civilă nr.238/6.03.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-, s-a admis în parte acțiunea în conflict de drepturi formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta " " și pe cale de consecință:
- s-a constat nulitatea absolută a deciziei de concediere nr.3/22.10.2007 emisă de pârâtă;
- a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 3265 lei cu titlu de drepturi salariale aferente perioadei octombrie 2007 - februarie 2008;
- s-a respins în rest acțiunea reclamantei.
Pentru a hotărî în acest mod, prima instanță a reținut, după examinarea actelor și lucrărilor dosarului, că reclamanta a fost salariata societății pârâte, pe postul de sociolog, în baza contractului individual de muncă pe durată nedeterminată încheiat între părți, înregistrat la. Sibiu, sub nr.-/28.03.2007.
Prin decizia nr.3/22.10.2007 pârâta a dispus concedierea reclamantei, în conformitate cu dispozițiile art.61 lit. a Codul muncii, începând cu data de 1.10.2007.
Din coroborarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a constatat că cererea reclamantei este întemeiată și că decizia de concediere este lovită de nulitate, deoarece măsura concedierii sale a fost dispusă de către angajator fără ca acesta, în prealabil, să fi procedat la efectuarea cercetării disciplinare prealabile iar în cuprinsul deciziei nu este descrisă fapta care constituie abatere disciplinară și nu sunt menționate motivele pentru care nu a fost efectuată cercetarea.
În consecință, constatând că decizia a fost emisă cu încălcarea prevederilor art.267 și 268 alin.2 Codul muncii, instanța de fond a constatat nulitatea absolută a deciziei de concediere și a obligat angajatorul la plata drepturilor salariale cuvenite reclamantei pe perioada octombrie 2007 - februarie 2008 în sumă totală de 3265 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul de 10 zile prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999, pârâta " ", criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea ei, în sensul respingerii acțiunii.
În dezvoltarea motivelor sale de recurs, pârâta susținut că soluția instanței de fond se întemeiază pe o interpretare greșită a probelor administrate în cauză raportat la prevederile art.267 și 268 Codul muncii și că decizia de concediere a fost emisă cu respectarea condițiilor de formă și fond prevăzute de lege.
Sub un prim aspect a arătat că deși a făcut dovada convocării reclamantei, în vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile, instanța a reținut în mod nejustificat că societatea pârâtă nu a respectat prevederile art.267 Codul muncii. De asemenea a mai susținut că decizia respectă și cerințele de formă, impuse de art.268 alin.2 Codul muncii.
În al doilea rând, a învederat că acordarea despăgubirilor este greșită deoarece reclamanta nu a solicitat reintegrarea pe postul deținut anterior concedierii sale și că în aceste condiții instanța nu putea acorda drepturile salariale pe perioada cuprinsă între data concedierii și data pronunțării hotărârii, așa cum a procedat.
În drept, a invocat art.299, art.304 pct.9, art.304/1 și art.312 Cod proc.civ.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, sub toate aspectele, conform art.304/1 cod proc.civ. precum și din oficiu, potrivit art.306 alin.2 Cod proc.civ. Curtea constată că prezentul recurs este nefondat din considerentele care vor fi expuse în continuare:
Potrivit dispozițiilor art.267 alin.1 Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură, cu excepția avertismentului scris, nu poate fi dispusă înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare.
La alin. 2 al aceluiași articol, legiuitorul a stabilit că în vederea desfășurării acestei proceduri salariatul trebuie să fie convocat în scris de către persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
În cauză, pârâta nu a dovedit în mod clar că a comunicat reclamantei convocarea înregistrată la unitate, sub nr.12/27.09.2007 (12), deoarece confirmarea de primire din data de 27.09.2007 nu poartă nici o semnătură la rubrica "destinatarul trimiterii". În plus, în cuprinsul convocării nu este precizată data la care a fost stabilită întrevederea, fapt ce contravine dispozițiilor art.267 alin.2 Codul muncii.
Celelalte confirmări de primire semnate de către tatăl reclamantei nu au nici o relevanță deoarece demonstrează comunicarea prin poștă a altor înscrisuri, întocmite ulterior datei convocării, respectiv în 16.10.2007 și 22.10.2007.
Prin urmare, instanța de fond a constatat, în mod corect, încălcarea de către pârâta recurentă a dispozițiilor art.267 Codul muncii, care sancționează, cu nulitatea absolută, aplicarea sancțiunilor disciplinare cu încălcarea prevederilor acestui text de lege.
Referitor la cea de-a doua critică adusă de recurentă soluției pronunțate, Curtea constată că nu este fondată deoarece din cuprinsul deciziei rezultă că angajatorul nu a respectat dispozițiile art.268 alin.2 lit. a Codul muncii, conform cărora, sub sancțiunea nulității absolute, decizia de aplicare a sancțiunii disciplinare trebuie să cuprindă descrierea faptei care constituie abatere disciplinară.
Cât privește acordarea drepturilor salariale, se constată că prima instanță respectat prevederile art.78 alin.1 din Codul muncii, acordând despăgubirile începând cu data concedierii și până la soluționarea cauzei în primă instanță. Faptul că reclamanta nu a solicitat reintegrarea pe postul avut anterior concedierii nu are relevanță în cauză, câtă vreme legiuitorul nu a condiționat acordarea acestor despăgubiri de formularea unei astfel de cereri.
În raport de cele ce preced se constată că soluția pronunțată de instanța de fond este la adăpost de criticile formulate, împrejurare față de care, în temeiul art.312 alin.1 Cod proc.civ. Curtea va dispune respingerea ca nefondat a prezentului recurs.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de intimata "" împotriva sentinței civile nr.238/6.3.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-.
Obligă recurenta "" să plătească intimatei suma de 600 lei cheltuieli de judecată, în recurs.
( continuarea minutei deciziei civile nr.664/9.06.2008)
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9.06. 2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Doriani Ana
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red.MS
Tehnored.TM/ 2 ex
Jud.
Președinte:Mureșan Monica MariaJudecători:Mureșan Monica Maria, Stoica Manuela, Doriani Ana
| ← Completare carnet de muncă. Decizia 240/2009. Curtea de Apel... | Conflict de muncă. Decizia 1155/2008. Curtea de Apel Cluj → |
|---|
