Contestație decizie de concediere. Decizia 669/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
decizia civilă nr.669/ Dosar nr-
Ședința publică din data de 18 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Carmen Tică judecător
JUDECĂTOR 2: Daniel Marius Cosma
Judecător: - -
Grefier: -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de intimata TRATAMENT ȘI RECUPERARE A CAPACITĂȚII DE MUNCĂ "" SA împotriva sentinței civile nr.177 din 23 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Covasna, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din 4 mai 2009 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru 11 mai 2009, apoi pentru astăzi 18 mai 2009.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 177/2009 a Tribunalului Covasnaa fost admisă, contestația formulată și precizată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata SC ȘI RECUPERARE A CAPACITĂȚII DE MUNCĂ "" SA B și în consecință;
A constatat nulitatea absolută a Deciziei de concediere a contestatorului nr.84 din 7 octombrie 2008, emisă de societatea intimată.
A obligat intimata la restabilirea situației anterioare concedierii prin reintegrarea contestatorului în funcția de direct adjunct a Sucursalei C, deținută anterior concedierii.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
În fapt, prin Decizia nr. 84 din 7.10.2008, emisă de SC SA B( 9-10), s-a dispus, încetarea contractului individual de muncă nr. 1 din 1.08.2003 din inițiativa angajatorului, a directorului adjunct al sucursalei C, după expirarea preavizului de 20 zile acordat în perioada 8.10.2008 - 4.11.2008 a cărui post s-a desființat și radiat din statul de funcții a sucursalei
Motivele concedierii sânt de natură economico-financiare iar organizatoric postul nu se mai justifică.
La nivelul sucursalei C nefiind posturi pe măsura pregătirii profesionale a salariatului nu i se pot face oferte, astfel se va solicita sprijinul agenției pentru ocuparea forței de muncă în acest sens.
Temeiul de drept al concedierii este art. 65 din Codul Muncii.
Această decizie este nelegală din mai multe motive, după cum se va arăta în continuare.
Art. 60 alin.(1) din Codul Muncii, instituie interdicția concedierii salariaților pe durata incapacității temporare de muncă stabilită prin certificat medical, conform legii.
Data deciziei nr. 84 la care ne raportăm este 7 octombrie 2008 (9-10).
Începând cu această dată, 7.10.2008, contestatorul s-a aflat în incapacitate temporară de muncă, conform certificatului medical -, depus la fila 33 din dosar, deci intimata a nesocotit prescripțiile normative precitate.
Analizând condițiile de legalitate a desființării locului de muncă din speță, potrivit dispoziției de concediere nr. 84/2008 prin prisma îndeplinirii reglementărilor normative imperative ale Codului Muncii precitate, se constată că suprimarea locului de muncă deținut de contestator nu a fost generată de considerente obiective, respectiv dificultăți de natură economică care să justifice renunțarea la serviciile prestate de acesta.
, statele de personal ale Sucursalei C, întocmite anterior și ulterior concedierii(108-111), atestă că postul de director adjunct a Sucursalei C, în adevăr a fost eliminat efectiv din structura organizatorică a unității.
Însă aceste documente nu probează deplin și convingător faptul că intimata a îndeplinit cerințele legale enunțate anterior, respectiv dacă postul s-a eliminat pe baza unor împrejurări reale, serioase, în condițiile prevăzute de art. 65 alin.(1) din Codul Muncii.
Din procesul verbal instrumentat cu ocazia ședinței AGA din cadrul B ținută la 30.09.2008( 112, 121-122) rezultă că acționarii au decis desființarea posturilor de director adjunct și administrator la Sucursala C ca urmare a reorganizării " din motive economico-financiare coroborat cu faptul că organizatoric cele două posturi nu se mai justifică", fără însă a se arăta în concret în ce au costat respectivele dificultăți.
Aceste aspecte sânt lămurite de interogatoriul intimatei (100) prin care a susținut că activitatea societății intimate și a Sucursalei Caf ost profitabilă, realizând cifre de afaceri ascendente valoric, deci problema dificultăților economice este exclusă.
Postul de director adjunct a fost înființat în anul 2003 la nivelul tuturor sucursalelor.
Din totalul celor 13 sucursale, la 11 dintre acestea s-au păstrat posturile, care în prezent o mare parte sânt ocupate însă sânt și posturi de această natură neocupate.
Acest context justifică spre concluzia că, postul deținut de contestator a fost desființat numai la nivelul județului C datorită unor cauze subiective fără nici o legătură cu situația economică sau un program de restructurare, reorganizare a firmei.
Pe de altă parte nelegalitatea măsurii de concediere a contestatorului derivă și din nerespectarea dispozițiilor imperative ale procedurii instituită de art. 64 din Codul Muncii care stipulează că, în cazul concedierilor pentru motivele prevăzute la art. 61 lit.c) și d), a art. 56 lit. f), angajatorul este dator să propună salariatului alte locuri de muncă vacante din unitate compatibile cu pregătirea sa.
Deși art. 65 din cod nu stabilește în sarcina angajatorului asemenea obligații de diligență constând în oferirea unui alt post salariatului concediat sau a redistribuirii acestuia prin agențiile locale de ocupare a forței de muncă ele subzistă și în acest caz, după cum reiese din interpretarea a fortiori a art. 64 alin.(1) și alin.(2) din cod, ținând cont de principiul egalității de tratament juridic a celor concediați pentru motive neimputabile lor, pentru asigurarea protecției concediaților, a împiedicării concedierilor abuzive.
Astfel, în conformitate cu art. 76 din același cod, concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută.
Așadar, instanța având în vedere cele reținute anterior a admis contestația formulată și precizată și a constatat nulitatea absolută a deciziei de concediere nr. 84 din 7 octombrie 2008 emisă de societatea intimată.
În consecință, nulitate absolută a dispoziției de concediere are ca efect repunerea salariatului în situația anterioară încetării raporturilor de muncă cu societatea, ținând cont că există solicitare expresă în acest sens, în baza art. 78 alin.(2) din Codul Muncii, instanța va obliga unitatea la reintegrarea contestatorului în funcția deținută anterior.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de recurenta Societatea Comercială de Tratament și Recuperare a Capacității de muncă SA B, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că sentința este nelegală pentru că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că intimatul a luat cunoștință de conținutul deciziei de desfacere a contractului de muncă, fapt ce a fost consemnat în procesul verbal nr. 591 din 7.10.2008, însă nu a dorit să semneze de primire. Ulterior încheierii acestui proces verbal, în aceiași zi, SC SA a aflat de existența certificatului medical.
Sentința mai este criticată și pentru faptul că a fost interpretată în mod greșit obligația de a oferi un alt loc de muncă acestuia și de a se adresa AJOFM, întrucât situația intimatului nu se încadrează în dispozițiile art. 61 lit c și d din Codul Muncii.
Se mai arată în cuprinsul motivelor de recurs faptul că instanța de fond a reținut în mod greșit, că desființarea postului nu a fost una reală și serioasă, postul fiind restructurat pentru cauze subiective.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursul nu este întemeiat și în consecință va fi respins în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
Decizia de concediere emisă de recurentă, pentru intimatul, înregistrată sub nr. 84 din 7.10.2008, în executarea hotărârii nr. 21 din 30.09.2008 a adunării generale a acționarilor SC SA, a fost luată în condițiile în care intimatul se afla în concediu pentru incapacitate de muncă. (fila 32 dosar de fond).
Din cuprinsul acestui înscris, nu rezultă ora la care s-a emis, astfel că incapacitatea de muncă, se consideră că există pe întreaga zi de muncă, respectiv pentru toată ziua de 7.10.1008, începând cu ora începerii programului.
Pentru aceste considerente, instanța de fond, a înțeles să înlăture înscrisul intitulat proces-verbal nr. 591/2008 prin care se susține că reclamantul a refuzat să semneze de primire, decizia de concediere.
Potrivit dispozițiilor art. 60 din Codul Muncii, care reglementează interdicțiile cu caracter temporar în ceea ce privește instituția concedierii, se prevede în mod expres faptul că nu poate fi dispusă concedierea, pe perioada incapacității de muncă, stabilită prin certificat medical, conform legii. Starea de boală confirmată de certificat medical suspendă contractul de muncă intervenit între părți și implicit și raporturile de muncă. Ori reclamantul se afla tocmai într-o astfel de situație, așa încât măsura concedierii nu putea fi luată pe perioada în care contractul de muncă al acestuia era suspendat.
Prin urmare analiza celorlalte critici din recurs este de prisos, astfel că, recursul urmează să fie respins și sentința primei instanțe menținută ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta Tratament și Recuperare a Capacității de Muncă "", împotriva sentinței civile nr.177/2009 a Tribunalului Covasna.
Obligă recurenta la plata cheltuielilor de judecată din recurs, în cuantum de 500 RON, către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 mai 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red.NG/27.05.09
Tehnored. 28.05.2009 - 2 ex.
Jud. fond /
Președinte:Maria Carmen TicăJudecători:Maria Carmen Tică, Daniel Marius Cosma
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 1485/2008. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1045/2010. Curtea... → |
|---|
