Contestație decizie de concediere. Decizia 679/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 679
Ședința publică din data de 15 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 3: Vasilica Sandovici
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de către pârâta-recurentă C Romania SRL și reclamantul-recurent împotriva sentinței civile nr. 3088/25.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul-recurent personal și asistat de avocat și avocat R în reprezentarea pârâtei-recurente.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantului-recurent depune la dosar chitanța nr. 80481/15.04.2009 în cuantum de 1.800 lei reprezentând onorariu avocat, factura - chitanța nr. A- din 14.04.2009 eliberată de Oficiul Național al Registrului Comerțului în cuantum de 23,63 lei, precizare de acțiune, Opis documente prezentate spre probațiune: adițional la contractului individual de muncă nr. 512/29.08.2007, de diminuare a salariului, convocator nr. 676/4.10.2007 la cercetarea disciplinară, comunicare circulară a responsabilului resurse umane, prin care anunță extinderea organizației prin noi angajări, decizia de restructurare punct lucru T nr. 800/12.11.2007, adresa nr. 89/12.02.2008 de anulare a deciziei de desfacere a contractului de muncă, decizia nr. 190 de restructurare punct lucru T, extras carte de muncă, analiza comparativă a statelor de funcții înainte și după restructurare, fișe protecția muncii, extras de la Registrul Comerțului.
Instanța procedează la comunicarea acestor înscrisuri cu reprezentantul pârâtei-recurente, care arată că nu solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua cunoștință de conținutul acestora.
Reprezentantul pârâtei-recurente depune la dosar factura 10/16.03.2009 în cuantum de 2.000 lei, reprezentând plata prin virament bancar.
Reprezentantul reclamantului-recurent solicită proba cu interogatoriu.
Reprezentantul pârâtei-recurente se opune admiterii acestei cereri.
Instanța, respinge ca inadmisibilă această probă în recurs.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea în fond a recursului.
Reprezentantul reclamantului-recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, respingerea recursului declarat de pârâta-recurentă cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei-recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris și respingerea recursului declarat de către reclamantul-recurent, ca nefondat, conform expunerii pe larg în întâmpinare depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată.
Prin sentința civilă nr. 3088/25.09.2008 Tribunalul Timișa respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta C Romania SRL și a obligat contestatorul la plata către intimată a sumei de 2.882,23 lei, astfel: 2.000 li onorariu avocațial și 882,23 lei cheltuieli deplasare.
Tribunalul a reținut:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalul Timiș sub nr-, reclamantul a solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâta C Romania SRL să se dispună anularea deciziei de concediere nr. WR 191/31.03.2008 ca netemeinică și nelegală; repunerea părților în situația anterioară emiterii actului de concediere, prin reîncadrarea pe postul deținut anterior desfacerii; obligarea pârâtei la încunoștiințarea publică a partenerilor de afaceri cu privire la reîncadrare; plata drepturilor salariale cuvenite indexate, majorate și reactualizate și a celorlalte drepturi aferente postului și până la reîncadrarea efectivă, plata drepturilor reprezentând zile de concediu neefectuat, concedii medicale, salarii compensatorii etc.; obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii în sarcina angajatorului, în cuantum de 100 euro/zi întârziere - echivalent în lei, de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii și până la data punerii ei în executare; daune morale în cuantum de 500.000 lei în compensarea prejudiciilor morale, materiale și de imagine pe care i le-a produs conduita abuzivă a angajatorului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul arată că, prin decizia de concediere nr. WR 191/31.03.2008 pârâta a dispus o măsură abuzivă, netemeinică și nelegală vizând persoana contestatorului și nu postul pe care îl ocupă, fiind în contradicție cu reglementările aplicabile de dreptul muncii.
Se mai arată că, în cursul anului 2007, relațiile dintre contestator și angajator s-au deteriorat în urma preluării societății de grupul, fiind supus unui șir întreg de abuzuri grave, prin micșorarea salariului prin act adițional, restricții cu privire la participări la alte societăți comerciale, în condițiile în care era un investitor activ la Bursa de Valori
În septembrie 2007, contestatorul învederează instanței că i s-a cerut de către directorul general al societății pârâte să demisioneze, întrucât nu a dat curs avertismentelor sale verbale, s-au dispus proceduri disciplinare menite să se finalizeze cu îndepărtarea sa din societate.
Prin decizia nr. 986/27.12.2007, pârâta i-a desfăcut contractul individual de muncă ulterior, fiind operată în carnetul de muncă al contestatorului, ulterior această decizie fiind anulată prin adresa nr. 89/12.02.2008.
La data de 31.03.2008, s-a procedat la desfacerea pentru a doua oară a contractului individual de muncă, prin emiterea deciziei de concediere nr. WR 191/31.03.2008, în temeiul aceluiași articol 65 din Codul muncii.
În drept, se invocă dispozițiile art. 65, 76 și următoarele din Legea nr. 53/2003, art. 70 și următoarele din Contractul colectiv de muncă nr. 589/19.11.2007 la nivel ramurii de comerț pe anii 2007-2008.
Reclamantul a fost angajatul unității pârâte cu contract individual de muncă, în funcția de director - Punct de lucru
La data de 31.03.2008, prin decizia de concediere nr. WR 191/31.03.2008 s-a desfăcut contractul individual de muncă în temeiul dispozițiilor art. 65 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, ca urmare a desființării postului de director - Punct de lucru T, având în vedere Hotărârea de reorganizare a societății nr. WR 189/31.03.2008.
Astfel că, din probatoriul administrat în cauză rezultă că, pârâta a reorganizat societatea reducând un număr de posturi printre care și cel deținut de contestator, respectiv director Punct lucru T, așa cum rezultă din organigramele depuse de către pârâtă la data de 12.02.2008, se regăsește postul deținut de către contestator, iar la data de 31.03.2008 nu se mai regăsește postul deținut de către contestator, fiind redus prin reorganizare efectivă.
Așa cum rezultă și din procesul-verbal din data de 31.03.2008 sub nr. WR 187/31.03.2008 privind reorganizarea societății, aceasta a avut pierderi, fapt ce a dus la reorganizarea societății prin reduceri de posturi, implicit disponibilizare de personal.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, a fost obligată reclamanta la plata sumei de 2.882,23 lei către pârâtă, reprezentând cheltuieli de judecată.
Instanța a constatat din probatoriul administrat în cauză și în baza evocatelor texte de lege că acțiunea este neîntemeiată, fiind respinsă pentru motivele redate mai sus.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal atât reclamantul cât și pârâta C Romania SRL.
Reclamantul a criticat sentința ca nelegală și netemeinică pentru neacordarea compensației de două salarii lunare prevăzute în contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii comerț pe anii 2007-2008.
S-a criticat sentința și sub aspectul respingerii capătului de cerere prin care s-a contestat concedierea susținându-se că desființarea postului nu a avut o cauză reală și serioasă, scopul fiind îndepărtarea sa din funcție. Recursul nu a fost motivat în drept.
Pârâta a criticat sentința sub aspectul neacordării în integralitate a cheltuielilor de judecată în cuantum de 10.882 lei, așa cum au fost probate cu înscrisurile de la dosar.
Aceasta a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului reclamantului.
Reclamantul intimat a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului pârâtei și a susținut că onorariul pretins este nejustificat.
Examinând cauza în raport de motivele de recurs ale reclamantului recurent și totodată sub toate aspectele conform dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul acestuia este nefondat.
Art. 65 din Codul muncii reglementează concedierea determinată de desființarea locului de muncă al salariatului pentru motive care nu țin de persoana sa, iar condițiile de legalitate impuse de alin. 2 al acestui articol sunt ca desființarea să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Așa cum a reținut instanța de fond motivul desființării postului îl reprezintă reorganizarea activității, motiv care se încadrează în prevederile textului de mai sus, și din organigramele depuse la dosar, rezultă că reducerea a fost efectivă. În același timp aspectele de oportunitate a reorganizării nu pot fi cenzurate, iar reorganizarea reprezintă o cauză serioasă și reală. Mai mult, prin înscrisurile depuse în recurs s-a dovedit că și în alte localități cu puncte de lucru s-au desființat posturi pentru aceleași motive, confirmându-e caracterul real și serios al măsurii.
Faptul că angajatorul pârât mai emisese anterior o decizie de concediere pe care a revocat-o, este irelevant în cauză, instanța fiind investită cu contestație împotriva unei alte decizii, iar revocarea deciziei anterioare nu constituie o dovadă în sensul că măsura nu ar fi serioasă și că ar avea scop doar îndepărtarea reclamantului din societate.
Cum decizia de concediere îndeplinește condițiile de formă, nu există motive pentru anularea ei.
Întrucât în recurs părțile au confirmat plata plăților compensatorii prevăzute de contractul colectiv de muncă, acest capăt de cerere a rămas fără obiect și nu se mai impune examinarea acestui motiv de recurs.
Pentru aceste motive, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul reclamantului va fi respins ca nefondat.
Este fondat însă recursul pârâtei, nefiind acordate cheltuielile de judecată în cuantumul dovedit de 10.882 lei, conform contractului de asistență juridică, act adițional șa acesta, factură, chitanță, ordin de deplasare.
Instanța nu a fost învestită cu o cerere de reducere a onorariului în condițiile art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă și nici din considerentele sentinței nu rezultă că s-ar fi făcut aplicarea acestui text legal.
Reclamantul intimat nu poate solicita reducerea onorariului în recursul pârâtei și această cerere nefăcută în fața instanței de fond reprezintă o cerere nouă în recurs și conform art. 294 raportat la art. 316 Cod procedură civilă este inadmisibilă.
Prin urmare, recursul pârâtei va fi admis în baza art. 312 alin. 1,3 Cod procedură civilă și se va modifica sentința cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată, reclamantul intimat urmând a fi obligat la 10.882 lei.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, reclamantul intimat va fi obligat la și la cheltuieli de judecată în recurs de 1.823 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta C Romania SRL împotriva sentinței civile nr. 3088/25.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul-intimat.
Modifică în parte sentința în sensul că obligă reclamantul-intimat la 10.882 lei cheltuieli de judecată, în loc de 2.882,23 lei.
Menține restul dispozițiilor.
Respinge recursul reclamantului.
Obligă reclamantul-recurent la 1.823 lei cheltuieli de judecată în recurs către pârâtă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
aflată în concediu de odihnă
pentru care semnează
PREȘEDINTE SECȚIE,
- -
Grefier,
Red. /03.07.2009
Tehnored.: M/ 2 ex./03.07. 2009
Prim inst.: și
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Florin Dogaru, Vasilica Sandovici
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 898/2009. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 10405/2008. Curtea... → |
|---|
