Contestație decizie de concediere. Decizia 681/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.681/
Ședința publică din 20 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de contestatorul, domiciliat în com., jud.G împotriva sentinței civile nr.595/12.05.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata G, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul contestator personal și asistat de avocat cu delegație la dosar și intimata G reprezentată de consilier juridic cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier;după care:
Reprezentantul recurentului contestator depune la dosar împuternicire avocațială.
Reprezentanții părților precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat,instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri reprezentanților părților.
Reprezentantul recurentului contestator precizează că a declarat recurs împotriva sentinței civile nr.595/2008 pronunțată de Tribunalul Galați prin care s-a respins ca nefondată contestația formulată de acesta împotriva deciziei de concediere emisă de intimată motivat de faptul că instanța de fond a reținut că acesta a fost sancționat disciplinar cu desfacerea contractului individual de muncă pentru că a participat la încălcarea unei wolle cu fondă calupată în scopul sustragerii acestuia,reținând că măsura de concediere dispusă împotriva contestatorului este temeinică. Arată că instanța a mai reținut că proba cea mai elocventă prin care a fost dovedită participarea contestatorului la săvârșirea faptei a fost depoziția martorului audiat din oficiu de instanță,acesta relatând cronologic desfășurarea faptelor. Însă,depoziția acestui martor este evident nesinceră cât timp conține contradicții în raport de declarația dată de acesta cu ocazia cercetării disciplinare. Mai arată reprezentantul recurentului contestator că instanța a considerat că acesta putea participa, timp de câteva minute la operațiunea de sustragere,deși chiar martorul a arătat că sustragerea a durat aproximativ 30 minute. Instanța de fond a înlăturat nejustificat declarațiile colegilor de muncă a contestatorului care au arătat că acesta nu a părăsit locul de muncă.
În mod greșit,a mai susținut reprezentantul recurentului contestator, s-a apreciat că din conținutul diagramelor rezultă că acesta avea timp să părăsească locul de muncă pentru a participa la acea sustragere,cât timp rezultă că trenurile au avut o frecvență care nu a permis acest lucru. Față de cele mai sus arătate solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii,în sensul admiterii contestației așa cum a fost formulată. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului formulat de contestatorul ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică. Precizează că instanța de fond în mod corect a reținut că salariatul a participat la încărcarea unei wolle cu fontă calupată în vederea sustragerii,numai după administrarea unor probe concludente și indubitabile în ceea ce privește fapta săvârșită de recurentul contestator. De asemenea instanța de fond în mod corect că atâta timp cât recurentul avea posibilitatea de a comunica prin stația radio cu martorul el putea să participe la încărcarea fontei calupate în cupa wollei conduce de martorul în vederea sustragerii. Legalitatea hotărârii judecătorești pronunțate de Tribunalul Galați rezultă din faptul că instanța de fond a analizat în mod corect atât înscrisurile probatorii depuse de societatea intimată, cât și respectarea tuturor cerințelor atragerii răspunderii disciplinare. Pe de altă parte, în contractul individual de muncă al contestatorului este prevăzut expres că acesta este obligat să respecte prevederile Contractului colectiv de muncă, iar potrivit disp.art.16, angajații, în scopul îndepliniri sarcinilor de serviciu sunt obligați să nu sustragă bunuri din unitate, iar potrivit art. 35 și 37 din Regulamentul Intern,încălcarea acestei obligații se sancționează cu desfacerea contractului individual de muncă. Apreciază că Tribunalul Galația pronunțat hotărâre corectă și legală deoarece a reținut că furtul este o abatere gravă. Față de cele arătate solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.595/12.05.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, a fost respinsă ca nefondată contestația formulată de contestatorul împotriva deciziei nr.3249/21.12.2007 emisă de intimata G
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească,prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr. 19/121/7.01.2008,pe rolul Tribunalului Galați, contestatorul a solicitat în contradictoriu cu intimata SC G SA, anularea deciziei nr. 3249/21.12.2007, reîncadrarea în muncă, plata drepturilor salariale de la momentul concedierii până la data reintegrării.
Motivându-și în fapt contestația, a arătat că a fost concediat pe motiv că ar fi participat la încărcarea unui utilaj cu fontă calupată, fontă găsită în exteriorul combinatului, că wola a fost condusă de, pe care îl cunoaște ca fiind salariat al unei alte societăți ce își desfășoară activitatea pe platforma combinatului. A precizat că își desfășura activitatea ca granulator și că nu a lipsit nici un moment de la locul de muncă, aspect care rezultă din condica de prezență și din foaia de pontaj și poate fi probat prin martori, precizând că, fără prezența sa, s-ar fi întrerupt activitatea.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată, arătând că în data de 22/23.11.2007, un efectiv al jandarmeriei a reținut în zona, pe partea exterioară a gardului societății, un utilaj încărcat cu fontă calupată, că wola fusese condusă de și că, pe baza declarației acestuia s-a stabilit că fusese ajutat la încărcare de mai mulți angajați ai, printre care și contestatorul. A mai precizat că au fost încălcate prevederile art. 16 pct. 17, art. 35 lit. u, art. 37 lit. a, b, c din Regulament.
S-au administrat probele cu înscrisuri și testimonială. Intimata, deși a solicitat interogatoriul, nu l-a formulat în scris.
La dosar au fost depuse: decizia,raport de cercetare,raport de informare,notă explicativă,declarație, regulament,alte înscrisuri.
Au fost audiați martorii și, propuși de contestator și,audiat din oficiu de instanță.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în prezenta cauză, instanța a reținut următoarele:
Prin decizia 3249/21.12.2007emisă de intimata SC G SA contestatorul a fost sancționat disciplinar cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă pentru că a participat la încărcarea unei wole cu fontă calupată, în scopul sustragerii acesteia. Contestatorul a negat participare ala săvârșirea faptei.
Instanța a reținut că măsura de concediere dispusă împotriva contestatorului, este temeinică pentru următoarele considerente:
Proba cea mai elocventă prin care a fost dovedită participarea contestatorului la săvârșirea faptei este depoziția martorului, audiat din oficiu de instanță. Audiat nemijlocit de instanță, acesta a adoptat o poziție sinceră, corectă, relatând cronologic desfășurarea faptelor. Astfel a fost formată convingerea instanței în sensul că și contestatorul a fost implicat în fapta de furt; martorul nu avea nici un interes de împărți vina cu alte persoane, pe care nici nu le-ar fi cunoscut.
S-a susținut de către contestator că depoziția acestui martor ar cuprinde o serie de inadvertențe cu declarațiile date chiar în ziua incidentului, respectiv persoana care i-a propus transportul și persoanele care au încărcat fonta. Este vorba însă de unele detalii minore, aspecte ce pot fi determinate de intervalul de timp scurs între data săvârșirii faptei și data audierii de către instanță( circa 4 luni). Acestea nu sunt de natură să atragă sancționarea întregii depoziții ca fiind. Instanța civilă nu are obligația de a stabili gradul de participare a fiecărui coparticipant la săvârșirea faptei (așa cum ar face o instanță penală: instigator, autor, complice), participarea, sub orice formă, la săvârșirea faptei putând atrage o răspundere disciplinară. Dincolo de toate acestea, un fapt e cert: martorul le-a recunoscut în instanță pe persoanele care au participat la încărcarea wolei, iar la declarațiile date chiar în data de 23.11.2007, recunoașterea persoanelor s-a făcut pe baza unor planșe foto.
Dar depoziția acestui martor se coroborează și cu alte mijloace de probă.
Un aspect important în analiza situației de fapt este stabilirea aproximativă a orei la care s-a săvârșit fapta. Trebuie pornit de la raportul de informare întocmit de SC, în care se menționează că, în data de 22/23.11.2007, în jurul orei 0,45, un echipaj al Jandarmeriei a reținut în zona, în dreptul foișorului nr. 3, o wolă încărcată cu 3920 kg fontă calupată, în acea wola aflându-se alte două persoane. Rezultă că, dacă la ora 0,45 wola a fost găsită încărcată cu fontă în afara societății, fapta de încărcare în interiorul combinatului s-a petrecut anterior acestei ore.
Așa cum rezultă din depoziția martorului, în acea dată era desemnat să facă curățenie și, un salariat al intimatei, din transbordare sau granulare( sau ) i-a propus să transporte fonta calupată peste gardul societății. S-a deplasat până în dreptul furnalului 5, unde, și aveau pregătită o cantitate de fontă pe care au încărcat-o în wolă, întreaga operațiune durând circa J de oră.
Criticile contestatorului, prin avocat, în sensul că fonta era prea grea și nu ar fi putut ridicată, că era fierbinte, sunt simple speculații: martorul a declarat că bucățile de fontă cântăreau maxim 30 de kg ( greutate ce poate fi ridicată de un muncitor), iar fonta era doar caldă, nu fierbinte, iar contestatorul purta mănuși.
De asemenea, se reține că locul de muncă al contestatorului este la o distanță relativ mică de locul în care se afla fonta: maxim 500, distanță ce poate fi ușor parcursă într-un interval scurt de timp.
În nota explicativă dată de contestator în cursul cercetării disciplinare a menționat că nu a părăsit locul de muncă.
Instanța a considerat că activitatea contestatorului era oarecum previzibilă, astfel că acesta ar fi pleca pentru câteva minute, într-un interval de timp în care știa că nu sunt operațiuni de făcut.
Nu este necesar ca lipsa pentru câteva minute să fie sesizată de vreunul din colegi sau șefi ierarhici și astfel ea să apară consemnată în foaia de pontaj, așa cum a susținut contestatorul.
Depozițiile martorilor și, propuși de contestator sunt considerate de instanță ca fiind subiective. Astfel, afirmația martorilor că nici un moment contestatorul nu a plecat de la locul de muncă este exagerată, în plus, deși lucrează pe platforma combinatului, nu știau unde se află zona în care era depozitată fonta.
Referitor la mențiunile din diagramele cu mersul trenurilor, instanța a reținut că la secția granulare, unde lucra contestatorul, au fost trenuri în perioada 22,30-23,00 și apoi 0,30-1, deci în intervalul 23-0,30 era suficient timp pentru ca contestatorul să lipsească un timp pentru a participa la încărcarea wolei, condusă de martorul, cu fontă calupată.
Răspunderea specifică relației de muncă, răspunderea disciplinară intervine ori de câte ori persoana angajată încalcă, prin fapta săvârșită cu vinovăție, obligația de a respecta disciplina muncii.
Răspunderea disciplinară presupune întrunirea cumulativă a următoarelor cerințe:
- existența unor abateri de la obligațiile de serviciu ale salariatului, inclusiv încălcarea normelor de comportare;
- fapta salariatului să fie săvârșită cu vinovăție;
- prin fapta sa salariatul să fi adus atingere ordinii necesare bunei desfășurări a activității în unitate.
Toate aceste condiții au fost întrunite în prezenta cauză, decizia fiind legală.
Nu s-a contestat gravitatea sancțiunii aplicate, însă este evident că, față de specificul activității desfășurate de angajator, de amploarea fenomenelor de furt la nivelul societății, de politica de personal a angajatorului, în sensul depistării și sancționării salariaților care săvârșesc astfel de fapte, politică cunoscută de contestator, sancțiunea desfacerii contractului individual de muncă este justificată.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs contestatorul criticând-o ca fiind netemeinică pentru următoarele motive:
Depoziția martorului este nesinceră cât timp conține contradicții în raport de declarația dată de acesta cu ocazia cercetării disciplinare.
Instanța de fond a considerat că recurentul putea participa la operațiunea de sustragere pentru câteva minute,deși martorul a arătat că sustragerea a durat aproximativ 30 de minute.
Au fost înlăturate declarațiile colegilor de muncă care au arătat că nu a părăsit locul de muncă iar din conținutul diagramelor rezultă că trenurile au avut o frecvență care nu a permis părăsirea locului de muncă.
A solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii și admiterea contestației, așa cum a fost formulată.
Prin întâmpinare, intimata SC G SA a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței civile ca fiind legală și temeinică,din analiza probatoriilor existente rezultând participarea la comiterea faptei săvârșită de recurentul-contestator, sancționată în regulamentul intern cu desfacerea contractului individual de muncă.
Examinând recursul astfel declarat potrivit motivelor de netemeinicie invocate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu probele art.3041Cod procedură civilă,curtea îl apreciază ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Motivele de recurs invocate de recurentul-contestatore vizează exclusiv critica de netemeinicie a hotărârii instanței de fond,apreciindu-se asupra greșitei interpretări a mijloacelor de probă cu consecința reținerii unei situații de fapt greșite.
Se constată însă că prima instanță dat eficiență rolului său activ iar hotărârea pronunțată este fundamentată pe analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate în mod nemijlocit.
Astfel,la dosarul cauzei au fost depuse actele întocmite cu ocazia cercetării abaterii disciplinare a recurentului contestator în referire la rapoartele de informare și de eveniment întocmite de SC G,declarația dată de,nota explicativă a recurentului contestator.
Din coroborarea acestor mijloace de probă rezultă implicarea acestuia în fapta de sustragere cu ajutorul unei wolle a cantității de 3920 kg de fontă calupată aparținând intimatei,faptă săvârșită la data de 22/23.11.2007.
Audiat și nemijlocit de către instanța de fond, martorul a declarat că fost solicitat de patru persoane să transporte fontă calupată și să o arunce peste gardul combinatului pentru ca ei să meargă ulterior și să o valorifice.
Recunoașterea celor patru persoane s-a realizat imediat pe baza recunoașterii fotografice efectuate de martor, fiind indicat și recurentul contestator.
De precizat că în noaptea de 22/23.11.2007, recurentul contestator a fost programat de serviciu în cadrul sectorului granulare apropiat celei de transbordare,unde a fost depistată wolla.
Contrar susținerilor recurentului contestator, prima instanță analizat împrejurările de fapt ale cauzei prin raportare la mijloacele de probă administrate, respectiv depistarea transportului, momentul încărcării acestuia, frecvența trenurilor cât și apărările formulate.
Totodată, au fost examinate declarațiile martorilor și, cele relalate fiind înlăturate motivat de împrejurările învederate,în sensul că recurentul contestator nu ar fi părăsit locul de muncă deși se recunoaște un interval de timp de 10 - 20 de minute între convoaiele cu oale.
În consecință,critica de netemeinicie nu este întemeiată,în sensul dispozițiilor art. 312 al.1 Cod procedură civilă urmând să fie respins ca nefondat recursul declarat de contestatorul împotriva sentinței civile nr.595/12.05.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul, domiciliat în com., jud.G împotriva sentinței civile nr.595/12.05.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 20 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud.-/25.11.2008
Tehnored./2 ex./ 30 2008
Fond:-
Asistenți jud.-
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Virginia Filipescu, Marioara Coinacel
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 769/2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1244/2009. Curtea... → |
|---|
