Contestație decizie de concediere. Decizia 1244/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1244/
Ședința publică din 16 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Benone Fuică
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de contestatoarea, domiciliată în com. jud. G, împotriva sentinței civile nr.1041/19.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați, în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA COMUNEI, cu sediul în com. jud.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta - contestatoare avocat, în baza împuternicirii avocațiale de4pusă la fila 4 dosar, pentru intimată PRIMĂRIA COMUNEI avocat în baza împuternicirii avocațiale depusă la fila 8 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este al doilea termen de judecată fixat în recurs;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Apărătorul recurentei - contestatoare solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței și în rejudecare obligarea intimatei la plata daunelor morale. În temeiul disp. art. 3 alin.1 din Constituție se pot acorda daune morale chiar dacă acestea nu au fost prevăzute în contractul colectiv de muncă. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei solicită respingerea recursului pentru toate motivele arătate în întâmpinare. Prejudiciul nu a fost dovedit. Solicită menținerea hotărârii, cu cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosar chitanța privind plata onorariului pentru apărător.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1041/19.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata Primăria comunei, județul
S-a constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 499/24.04.2009 emisă de intimată.
S-a dispus reintegrarea contestatoarei în funcția deținută anterior emiterii deciziei mai sus-arătate.
A fost obligată intimata la plata drepturilor salariale actualizate cu rata inflației la data plății efective, ce vor fi calculate de la data de 27.04.2009 până la reintegrarea efectivă în funcție.
A fost respinsă cererea privind acordarea daunelor morale.
A mai fost obligată pârâta la plata sumei de 1000 lei către reclamantă reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
Contestatoarea a chemat în judecată civilă pe intimata Primăria com., solicitând ca în baza probelor administrare să se dispună anularea dispoziției nr. 499/24.04.2009, reintegrarea în postul deținut anterior concedierii, obligarea intimatei la plata drepturilor salariale începând de la momentul concedierii și până la reintegrarea efectivă, daune morale și plata cheltuielilor de judecată.
A arătat în motivarea cererii că este angajată din data de 15.01.2007 la Primăria com., județul G în funcția de secretară în calitate de personal contractual din aparatul de specialitate al Primarului Comunei, județul
În toată această perioadă s-a achitat cu conștiinciozitate de îndatoririle de serviciu astfel încât inițial a fost promovată în funcția de referent în cadrul compartimentului asistență socială iar la data de 16.01.2008 prin dispoziția 45 s-a aprobat față de contestatoare completarea fișei postului în sensul că a preluat ca sarcină de serviciu completarea dosarelor pentru acordarea indemnizației de naștere, sarcinile complete fiind stabilite prin fișa postului ce constituia anexă la respectiva dispoziție.
Ca urmare a alegerilor din 01.06.2008 conducerea la nivelul comunei s-a schimbat iar intenția acestei noi conduceri este de a înlătura din administrație toate acele persoane care ar fi fost susținătoare ale fostului primar, contestatoarea făcând parte se pare dintre acestea.
Astfel inițial prin decizia nr. 910/13.08.2008 i-a fost modificată fișa postului în sensul că a preluat responsabilitățile privind salubrizarea comunei, principala activitate ce urma să o desfășoare în acest sens constând în aceea că, urmare a efectuării muncii în teren, trebuia să identifice acele locații "șanțuri, podețe, drumuri publice, malul râului" ce se impuneau a fi salubrizate precum și avertizarea cetățenilor comunei responsabili de aceste activități.
Fiind unul dintre salariații ce a votat cu vechiul primar, actualul primar, de la începutul mandatului a amenințat-o că o va "da afară" din serviciu, ceea ce a și făcut.
Pentru a da o aparență de legalitate întâi a sancționat-o cu 10% din salariul pe trei luni și apoi a emis dispoziția contestată în care sunt înșiruite: "art. 61 lit.a, art. 264 lit.f și art. 268 al.1 din Codul Muncii ".
Sarcina probei revine intimatului Primar Comuna, județul G fiind litigiu de dreptul muncii.
Face precizarea că răspunderea disciplinară intervine în cazurile în care un salariat săvârșește cu vinovăție o abatere disciplinară și trebuie să existe patru condiții definitorii și cumulativ îndeplinite:
- calitatea de salariat, existența unei fapte ilicite, săvârșirea faptei cu vinovăție, un rezultat dăunător și legătura de cauzalitate între faptă și rezultat.
Intimata fără a avea în vedere condițiile antrenării răspunderii disciplinare, în marea grabă de a-i desface contractul individual de muncă, i-a aplicat sancțiunea prevăzută de art. 264 al.1 lit.e) ca imediat să-i aplice litera f) din Codul Muncii, sărind peste literele a), b), c) și d).
Intimata nu a avut în vedere nici individualizarea sancțiunilor și după o așa-zisă "cercetare a abaterii disciplinare" efectuată de simpatizanții săi, colegi politici, i-a aplicat cea mai gravă sancțiune disciplinară.
Din studiul Procesului-verbal nr. 37/2009 (Anexa nr. 2) rezultă că a avut un "comportament reticent față de conducerea instituției publice în care am lucrat" că nu "mi-am îndeplinit sarcinile de serviciu" în sensul că nu s-a deplasat în comună într-o zi sau în concediu medical. Nu se face referire la perioada în care nu și-ar fi îndeplinit "sarcinile de serviciu" în ce constau aceste sarcini încălcate, ce verificări s-au efectuat pe teren și în ce constau acestea.
Comuna are în jur de 10.000 de cetățeni, cum poate ea să-i "înștiințez că sunt obligați să elibereze domeniul public din fața caselor lor" când nu există cetățean care să nu-și facă în fața casei curățenie.
Intimata va trebui să probeze că cetățenii comunei nu "și-au eliberat domeniul public din fața casei lor de eventualele deșeuri, resturi menajere, etc.".
Într-un alt referat, susține că, contestatoarea "în timpul programului de lucru" rezolva "teste grilă necesare susținerii examenelor de sesiune la facultate"..
Va trebui să probeze intimata că se ocupa în timpul serviciului cu completarea testelor grilă.
Intimata prin manevre dilatorii a încălcat și principiul proporționalității aplicării sancțiunii disciplinare fiind în mod vădit discriminată în raport cu ceilalți funcționari din primărie pe motive politice.
S- folosit în dovedirea acțiunii de proba cu înscrisuri.
În drept și-a întemeiat cererea pe disp. art. 263 din Codul Muncii.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata solicitat respingerea contestației ca nefondată.
Dispoziția nr. 499 din 24.04.2009 prin care s-a aprobat punerea în aplicare a propunerii comisiei de disciplină privind desfacerea contractului de muncă al contestatoarei, este legală.
Comisia de disciplină a personalului contractual din aparatul de specialitate al primarului comunei a cercetat abaterea disciplinară sesizată, a urmat procedura legală iar prin procesul-verbal nr. 37 încheiat în ședința finală a comisiei din 21.04.2009 a propus aplicarea sancțiunii prev. de art. 264 lit.f din Codul Muncii.
Comisia de disciplină a avut în vedere sesizările primite referitoare la comportamentul salariatei și neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu conform fișei postului, nota explicativă a acesteia și nu în ultimul rând la stabilirea sancțiunii și abaterile disciplinare de aceeași natură săvârșite anterior de contestatoare sancționate conform Dispoziției nr. 1071 din 22.09.2008 cu diminuarea salariului cu 10% pe o perioadă de 3 luni.
Conform fișei postului salariata avea atribuțiile unui agent de mediu constând în deplasări în teren pentru anunțarea cetățenilor și determinarea acestora să păstreze curățenia pe domeniul public (în fața caselor acestora) conform art. 4 din OG nr. 21/2002 privind gospodărirea localităților urbane și rurale.
Încă de la modificarea fișei postului prin decizia nr. 910/13.08.2008 contestatoarea a refuzat îndeplinirea atribuțiilor (refuzul de a se deplasa în teren) justificând că nu cunoaște zona în care trebuie să se deplaseze, chiar dacă ceilalți angajați cu aceleași atribuții au înțeles că era vizată întreaga comună.
Pentru acest motiv și pentru alte abateri disciplinare a fost sancționată prin Dispoziția nr. 1071/2008. Și această dispoziție a fost contestată în instanță și a format obiectul dosarului civil nr- - secția conflicte de muncă. Prin sentința civilă nr. 1660 din 22.12.2008 pronunțată de Tribunalul Galația fost respinsă ca nefondată contestația formulată.
Contestatoarea a continuat și după aplicarea sancțiunii disciplinare cu diminuarea salariului timp de 3 luni cu 10% să aibă același comportament neadecvat în sensul că a continuat să refuze îndeplinirea atribuțiilor de serviciu (invocând de această dată că deplasarea în teren este inutilă) și a lipsit nejustificat de la serviciu.
Contestatoarea în motivele invocate susține că intenția noii conduceri este de a înlătura din administrație toate acele persoane care au susținut pe fostul primar și că face parte din acestea.
Este adevărat că reclamanta a făcut parte din persoanele care în timpul mandatului fostului primar s-a bucurat de un tratament preferențial iar în prezent nu se poate adapta unui program normal de lucru iar atribuțiile primite i se par împovărătoare, dar culpa încălcării atribuțiilor de serviciu și a aparține exclusiv acesteia.
Niciun angajat contractual sau funcționar public din cadrul administrației locale chiar și susținători ai fostului primar nu a fost sancționat disciplinar și nici înlăturat așa cum susține reclamanta.
S-au cerut prin adrese justificări ale lipsei nemotivate în repetate rânduri de la program dar aceasta a refuzat susținând că nu are această obligație, a considerat că este inutil să se deplaseze în teren în condițiile în care "tot este mizerie" (așa cum rezultă din procesul-verbal încheiat în ședința comisiei de disciplină în care i-au fost consemnate întocmai răspunsurile) și chiar în contestație a susținut că nu poate să înștiințeze cetățenii să elibereze domeniul public din fața caselor când oricum (presupune) își fac toți curățenie.
Cauza a fost introdusă inițial pe rolul Tribunalului Galați secția comercială,contencios administrativ si fiscal, care prin încheierea din data de 01.06.2009 a admis excepția necompetentei funcționale a secției. S-a dispus înaintarea cauzei la secția civilă din cadrul aceleași instanțe.
La secția civilă dosarul a fost înregistrat sub nr-.
La termenul de judecată din data de 19.06.2009, instanța a invocat din oficiu excepția nulității absolute a deciziei de concediere pentru lipsa precizărilor referitoare la descrierea faptei care constituie abatere disciplinara si a motivelor pentru care au fost înlăturate apărările contestatoarei.
Aceasta excepție a fost analizată cu prioritate față de celelalte apărări invocate de către contestatoare.
Contestatoarea a fost angajată în funcția de referent cu atribuții de consilier personal al Primarului com. iar prin actul adițional la contractul individual de muncă nr. 116/2007 i se schimbă felul muncii. Astfel din data de 17.01.2008 urma sa desfășoare activitatea de referent cu atribuții de asistent social.
La data de 24.04.2009 se emite dispoziția nr. 499 prin care se desface contractul individual de munca al contestatoarei începând cu data de 27.04.2009 in baza art. 61 lit. a), 264 lit. f), 268 din Codul Muncii.
Codul Muncii prevede în mod expres anumite condiții de formă și de fond, pe care trebuie să le îndeplinească decizia de concediere, indiferent de motivele ce au determinat luarea măsurii.
Astfel, art.268 alin.2 din Codul Muncii prevede că, sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu.
descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
precizarea prevederilor din statul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat;
motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 267 alin.(3), nu a fost efectuată cercetarea;
temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;
termenul în care sancțiunea poate fi contestată;
instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Dispoziția nr. 499/24.04.2009 nu cuprinde descrierea faptei care constituie abatere disciplinară și nici motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, fapt ce atrage nulitatea sa absolută.
Mențiunea din cuprinsul dispoziției potrivit căreia procesul verbal nr. 37 întocmit de comisia de disciplina constituie o anexă a acesteia nu este de natură să complinească aceste lipsuri, atât timp cât prevederile art. 268 alin2 din Codul Muncii sunt imperative.
Pentru considerentele expuse mai sus a fost admisă acțiunea, s-a constatat nulitatea absolută a Dispoziției nr. 499/24.04.2009 și restabilirea situației anterioare emiterii acesteia.
S-a dispus reintegrarea contestatoarei în funcția avută anterior.
În temeiul art. 78 din Codul Muncii, a fost obligat angajatorul la plata drepturilor salariale, actualizate în funcție de rata inflației la data plății efective.
Capătul de cerere privind plata daunelor morale a fost respins ca nefondat, întrucât contestatoarea nu a făcut nicio dovadă a prejudiciului moral suferit.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs contestatoarea criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală în ceea ce privește capătul de cerere referitor la neacordarea daunelor morale.
Practica judiciară românească se află în dezacord cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului în ceea ce privește acordarea daunelor morale privitoare la litigiile de muncă.
În speță, prejudiciul moral ar fi determinat de oprobriul comunității, fiind răspândite informații defăimătoare la adresa sa și a familiei sale creându-i-se astfel un prejudiciu psihic, profesional, de imagine privitor la viața privată, i-a fost afectat dreptul la onoare și reputație fiind exclusă din colectivul de salariați.
Și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 41 din Constituția României, art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenție.
A solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile și, în rejudecare, obligarea intimatei la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale și a cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinare, intimata Primăria Comunei, județul Gas olicitat respingerea recursului ca nefondat, invocând vinovăția contestatoarei în săvârșirea abaterii disciplinare reținută în sarcina sa.
Admiterea contestației s-a realizat urmare a constatării excepției nulității absolute a deciziei iar contestatoarea nu poate beneficia de daune morale produse prin propria sa culpă, pentru refuzul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu.
A solicitat cheltuieli de judecată.
Examinând recursul astfel declarat pe baza motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art. 3041Cod procedură civilă, curtea îl apreciază ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Criticile formulate de recurenta - contestatoare vizează exclusiv modalitatea de soluționare a capătului de cerere referitor la daunele morale solicitate în proces.
De menționat că, prin cererea de chemare în judecată, contestatoarea a solicitat obligarea intimatei Primăria comunei și la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale.
Motivarea adusă acestui capăt de cerere a fost alta decât cea invocată prin motivele de recurs, respectiv lipsirea sa de posibilitatea exercitării dreptului fundamental la muncă și încălcarea principiului proporționalității aplicării sancțiunii disciplinare cu consecința discriminării.
Raportat la un asemenea cadru procesual, în mod legal și temeinic a reținut prima instanță că nu s-a făcut dovada prejudiciului moral suferit de recurenta - contestatoare.
Cu ocazia judecății, singurele mijloace de probă administrate în mod nemijlocit au fost înscrisurile depuse pe baza cărora a fost emisă decizia de sancționare nr. 499/24.04.2009 de către intimata Primăria comunei, județul
Ori, în condițiile art. 269 alin.1 Codul Muncii acoperirea prejudiciului moral suferit din culpa angajatorului în legătură cu serviciul presupune aplicarea normelor și principiilor răspunderii civile contractuale.
răspunderii patrimoniale în dreptul muncii este faptul că se află în strânsă legătură cu statutul de salariat, rezultând din încheierea unui contract individual de muncă.
În ceea ce privește răspunderea patrimonială a angajatorului, condițiile de existență ale răspunderii juridice care se referă la salariați se regăsesc și în cazul răspunderii patrimoniale a angajatorului (prejudiciu, fapta ilicită, raport de cauzalitate, culpa).
Contrar susținerilor recurentei - contestatoare, practica judiciară a consacrat principiul reparării integrale a prejudiciului material și moral cauzat unei persoane, acesta fiind supus evaluării judiciare însă nu în mod prezumat, ci pe baza administrării de mijloace de probă care să asigure stabilirea existenței condițiilor cumulative de antrenare a răspunderii contractuale.
Doar în acest sens pot fi interpretate și își regăsesc aplicabilitatea principiile enumerate prin cererea de recurs formulată în cauză, în referire la prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului și Protocolul adițional la aceasta.
În consecință, pentru toate considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 al.1 Cod procedură civilă, va fi respins ca nefondat recursul declarat de contestatoarea împotriva sentinței civile nr. 1041/19.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Ca parte căzută în pretenții, în sensul dispozițiilor art. 274 al.1 Cod procedură civilă, va fi obligată recurenta - contestatoare să plătească intimatei Primăria comunei, județul G suma de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat potrivit chitanței nr. 10/20.09.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursului declarat de contestatoarea, domiciliată în com. jud. G, împotriva sentinței civile nr.1041/19.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați.
Obligă pe recurentă să plătească intimatei suma de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 16 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /28.12.2009
:DC/4 ex/04.01.2010
Fond:/
Asistenți judiciari:/
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 681/2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1370/2009. Curtea... → |
|---|
