Contestație decizie de concediere. Decizia 681/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
Dosar nr- DECIZIE Nr. 681
Ședința publică de la 01 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Viziteu JUDECĂTOR 2: Niculina Țiț
- - - - JUDECĂTOR 3: Elena Pașcan
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine s-a luat în examinare recursul civil promovat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.182 din 11 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei, a răspuns avocat pentru recurentul; avocat state pentru intimata SC" "SRL P
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, în sensul că la fila 68 dosar s-a depus prin serviciul arhivă al instanței de către recurent răspunsul la întâmpinare și precizări ale motivelor de recurs, după care:
Întrebat fiind, apărătorul intimatei arată că nu i s-a comunicat recurentului un exemplar după decizia de concediere, acesta a luat cunoștință în cursul procesului la instanța de fond.
Nemaifiind alte cererii, excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurent, invocă nulitatea mențiunilor prevăzute la art.268 Codul muncii. Apoi arată că instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de probă solicitat de recurent, respectiv efectuarea unei expertize contabile, solicitând casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Pe fond, pune concluzii pentru admiterea recursului așa cum a fost formulat și depus în scris la dosar, casarea sentinței și admiterea contestației sub toate capetele de cerere. Reiterează oral motivele de recurs și arată că instanța de fond nu a constatat că recurentul a fost trimis la cursuri de specializare care nu au fost operate în carnetul de muncă. Obiectivitatea cercetării disciplinare a recurentului este îndoielnică, recurentul nu a semnat nici un act în acest sens. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimată, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței. Arată că acțiunea a fost admisă în parte doar cu privire la mențiunile referitoare la codul din contractul de muncă și a fost obligată intimata să rectifice și cartea de muncă în acest sens. Instanța de fond a analizat cu atenție această decizie. Contestatorul nu a formulat niciun fel de obiecțiuni în ceea ce privește cercetarea disciplinară, acesta a semnat contractul colectiv de muncă și actul adițional. Este o rea-credință a contestatorului care dorește reintegrarea în muncă pe un alt loc de muncă. Cu privire la capătul de cerere privind sporul de 10 %, s-a hotărât că contestatorul făcea parte din categoria celor cu nivel de risc acceptabil, acordându-i-se un spor de 1,1 %. Contestatorul avea echipament de protecție în primire și dacă acesta nu la folosit nu este culpa intimatei. Nu rezultă din nici un act că, contestatorul a prestat ore suplimentare, nefiind dovedit acest aspect. Imposibilitatea contestatorului de a-și plăti ratele, nu este relevantă. Cu cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- reclamantul, domiciliat în P N,- a chemat în judecată pe pârâta SC SRL cu sediul în P N,-, jud. N, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
1. - anularea deciziei de concediere disciplinară nr. 68/20.09.2007 emisă de pârâtă;
2. - obligarea pârâtei la reintegrarea în muncă și plata drepturilor salariale cuvenite începând cu data concedierii și până la reintegrarea efectivă în muncă;
3. - obligarea pârâtei la plata sumelor de bani ce i se cuvin în plus față de salariul acordat (inclusiv pentru indemnizațiile de concediu primite), respectiv cu coeficienții de ierarhizare prevăzuți de CCM la nivel național pentru anii 2005, 2006 și 2007;
4. - rectificarea carnetului de muncă și al contractului de muncă cu privire la mențiunea codului, care a fost trecut eronat;
5. - obligarea pârâtei la achitarea salariului pe luna septembrie 2007;
6. - obligarea pârâtei la plata sporului pentru muncă periculoasă în procent de 10% din salariul de bază de la data încadrării până în prezent;
7.-obligarea pârâtei la plata orelor suplimentare lucrate în timpul săptămânii, în medie câte 2 ore zilnic peste programul normal de lucru;
8. - obligarea pârâtei la plata sumelor cuvenite actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este salariat al unității pârâte din data de 6.10.2005, fiind încadrat pe post de tehnician electronist-rețele de comunicații, însă a desfășurat activități care excedau atribuțiilor din fișa postului, respectiv a efectuat reparații și remedieri la rețelele de distribuție și transport energie electrică, ceea ce presupune un risc ridicat, lucrând pe schele, la mari înălțimi, motiv pentru care a solicitat pârâtei plata sporului pentru muncă periculoasă; că, urmare a acestor nemulțumiri, la data de 1.09.2007 i s-a solicitat de către pârâtă să presteze activitate de muncitor electromecanic, pentru care nu i s-a încheiat act adițional la contractul de muncă, fapt ce l-a determinat să se deplaseze la ITM N pentru a reclama această situație; că, ulterior, la data de 20.09.2007 i s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă (a lipsit cca. 30 min.), fiind trimis acasă și pontat nemotivat.
A considerat că nu se poate reține vinovăția sa, din moment ce angajatorul refuza încheierea unor acte adiționale conform legii și datorită faptului că deși
s-a reîntors la serviciu nu a mai fost primit.
Întrucât nu i-au fost aplicați corect coeficienții de ierarhizare prevăzuți de CCM la nivel național, nu i-a fost acordat sporul de 10% pentru condiții periculoase și nu i-au fost plătite orele suplimentare lucrate, a solicitat și plata acestora.
În dovedire a anexat adresa nr. 17414 din 16.10.2007 emisă de ITM N, certificatul de absolvire nr. - eliberat de, certificatul de absolvire a cursului de calificare în meseria de electrician.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a solicitat admiterea în parte a acțiunii, arătând că, în ceea ce privește capătul de cerere privind rectificarea contractului de muncă și respectiv a carnetului de muncă, a mențiunilor privind codul, din eroare, a fost trecut - pentru tehnician electrician în loc de - pentru tehnician electronist. Cât privește celelalte capete de cerere, a solicitat respingerea acestora ca nefondate.
Prin sentința civilă nr.182/C/11.03.2008 Tribunalul Neamța admis în parte acțiunea și în consecință:
A obligat pârâta să rectifice contractul de muncă al reclamantului și cartea de muncă în sensul că la codul în loc de - pentru tehnician electrician se va trece corect - pentru tehnician electronist.
A respins ca nefondate capetele de cerere privind:
- anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă nr. 68/20.09.2007;
- reîncadrarea în funcția avută anterior desfacerii contractului de muncă și
plata drepturilor salariale aferente perioadei în care contractul de muncă a fost desfăcut;
- obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale rezultate prin aplicarea
coeficienților de ierarhizare pentru anii 2005, 2006 și 2007, salariului pe luna septembrie 2007, sporului de 10% pentru muncă periculoasă și a orelor suplimentare.
A obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 700 lei cu titlu de
cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, în urma probelor administrate, tribunalul a reținut următoarele:
Contestatorul a fost salariatul unității intimate, fiind angajat pe postul de tehnician electronist, până la 20.09.2007, dată la care a fost concediat în temeiul art.61 lit. a din Codul muncii.
Faptele reținute în sarcina contestatorului " părăsirea locului de muncă fără aprobarea conducătorului unității și refuzul de a îndeplini sarcinile de serviciu", constituie abateri grave de la disciplina muncii, care, justifică sancțiunea aplicată conform art.61 lit.a și ale art.264 lit.f din Codul muncii.
Contestatorul nu este la prima abatere disciplinară, iar cu privire la neefectuarea cercetării disciplinare s-a reținut că acesta a fost convocat pentru 20.09.2007, cu scrisoare recomandată, iar la data indicată s-a întocmit procesul verbal ce poartă semnătura sa.
Astfel, s-a apreciat că decizia nr.68/20.09.2007, contestată, a fost emisă cu respectarea condițiilor de fond și de formă, impuse de art.263-268 din Codul muncii.
Cu privire la obligarea pârâtei la rectificarea carnetului de muncă, s-a apreciat ca întemeiată, în sensul modificării codului stipulat în contractul individual de muncă din - pentru tehnician energetician/ electrician, în 3114.3.11, corespunzător pentru electronist echipamente de telecomunicații.
Referitor la solicitarea privind obligarea pârâtei la plata coeficienților de ierarhizare prevăzuți de contractele colective de muncă la nivel național pentru anii 2005, 2006 și 2007, fost respinsă, întrucât reclamantul a fost încadrabil contractului individual de muncă și actului adițional la acesta pe post de muncitor calificat. Cursurile postliceale efectuate și invocate de către reclamant nu echivalează cu o școală de maiștri, care să justifice aplicarea unui coeficient de salarizare de 1, 3.
Noua solicitare pentru acordarea sporului de 10% pentru condiții periculoase de muncă nu a fost primită, întrucât din documentația depusă de pârâtă, rezultă că locul de muncă ocupat de contestator se încadrează în categoria celor cu nivel de risc acceptabil.
Reclamantul nu a făcut dovada prestării orelor suplimentare constând în minim 10 ore pe zi în timpul săptămânii.
Reclamantul a promovat recurs criticând hotărârea sub următoarele aspecte:
- cercetarea prealabilă a fost pur formală, unitatea nu a verificat și făcut referire la aspectele expuse, contestatorul nu a mai fost sancționat disciplinar, sancțiunea avertismentului nefiindu-i aplicată, iar de referatele depuse a luat cunoștință efectiv la instanță;
- decizia atacată este nulă absolut întrucât nu cuprinde descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară, precizarea dispozițiilor încălcate din regulament sau din contractul colectiv de muncă precum și motivele pentru care au fost îndepărtate apărările sale făcute la cercetarea prealabilă;
- referitor la aplicarea coeficienților de ierarhizare prevăzuți de art.40 din contractele colective de muncă la nivel național pe anii 2005-2007, de 1,3, cursurile pe care le-a făcut echivalează cu școala de maiștrii, cu atât mai mult cu cât și în codul Grupa 3 sunt incluși tehnicienii, maiștrii și asimilații acestora, astfel că greșit s-a respins acest capăt de cerere;
- greșit s-a respins și acordarea sporului de 10% pentru condiții de muncă periculoase întrucât a făcut dovada că atribuțiile postului său de încadrează în această categorie, iar unitatea nu are interes pentru declararea și stabilirea unor astfel de posturi deoarece presupune respectarea unor obligații suplimentare prevăzute de lege;
- de asemenea, susține că a făcut dovada prestării orelor suplimentare astfel că și sub acest aspect soluția dată este greșită, solicitând și acordarea de daune morale.
În principal, solicită casarea sentinței și trimiterea spre rejudecare pentru efectuarea expertizelor solicitate contabilă și de evaluare riscurilor, iar în subsidiar, admiterea contestației sub toate capetele de cerere.
În dovedirea recursului a depus actele aflate la filele 15-29 recurs.
Intimata a formulat întâmpinare și a depus acte filele 35-62, solicitând respingerea recursului.
recurentul contestator a depus răspuns la întâmpinare și precizări la motivele de recurs.
Curtea, examinând motivele de recurs, în raport de actele depuse și de susținerile părților, constată următoarele:
Motivul de recurs ce vizează nulitatea deciziei contestate se impune a fi analizat cu prioritate celor ce vizează chestiunile litigioase pe fondul cauzei.
Reclamantului contestator i s-a aplicat sancțiunea disciplinară prevăzută de art.264 lit.f din Codul muncii, respectiv desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
Conform art.268(1) (2) din Codul muncii, decizia emisă în formă scrisă trebuie să cuprindă în mod obligatoriu mențiunile prevăzute la pct. a, b și c, sub sancțiunea nulității absolute, respectiv descrierea faptei care constituie abatere disciplinară ( lit.a), precizarea prevederilor din statutul de personal, regulament intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, încălcate de salariat ( lit.b) și motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile( lit.c).
Actul decizional emis nr.68/20.09.2007, depus de intimată și aflat la fila 26 fond, nu cuprinde nici unul din elementele obligatorii susmenționate, preambulul deciziei făcând o trimitere scurtă. telegrafică la " rezultatul cercetării disciplinare" și " decizia comisiei de cercetare".
Legiuitorul a hotărât cuprinderea imperativă a acestor mențiuni, tocmai în scopul garantării dreptului la apărare, respectiv ca salariatul să-și poată formula apărările în cadrul plângerii și în același timp ca instanța judecătorească, exercitând controlul judiciar să poată verifica îndeplinirea condițiilor de fond și de formă asupra sancțiunii aplicate.
Prin decizia de sancționare, nu este descrisă nici o faptă și nu se arată care sunt acele nereguli, precum și dispozițiile legale încălcate, pentru care a fost necesară aplicarea sancțiunii de încetare a contractului de muncă.
Trimiterea " la niște acte" de constatare nu are nici o relevanță față de dispozițiile legale care prevăd, strict și imperativ care sunt elementele obligatorii ale unei decizii. Nerespectarea cerințelor de formă " ad validitamem" nu poate fi o cerință prin trimitere " la alte acte, decizia fiind actul ce se comunică salariatului.
Nulitatea prevăzută de art.268 alin.2 lit.a-c, are caracterul unei nulități exprese fiind prevăzută anume de lege, iar arătarea faptelor cu ocazia formulării întâmpinării, nu înlocuiește omisiunea societății intimate.
Nu poate fi primită apărarea că, excepția nulității absolute a fost ridicată pentru prima dată în recurs, dat fiind caracterul său expres, imperativ prevăzut de lege, și care poate fi ridicat în orice stare a pricinii și chiar și din oficiu de instanță.
Caracterul normei legale este imperativ, iar încălcarea atrage indubitabil sancțiunea nulității absolute. Sub acest aspect, decizia de încetare a contractului de muncă este lovită de nulitate absolută, iar soluția instanței de fond este nelegală, urmând ca în temeiul art.304 pct.9 Cod pr.civilă să fie modificată în consecință, în parte.
Potrivit art.78 din Codul muncii, consecința nulității concedierii dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzută de lege este anularea ei și reintegrarea contestatorului în postul deținut anterior încetării contractului de muncă, precum și plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data încetării raporturilor de muncă și până la reintegrarea efectivă.
Cu privire la motivele de recurs ce vizează celelalte capete de cerere, soluția tribunalului este legală și temeinică, absolvirea unor cursuri nu duce automat la schimbarea funcției și încadrării, iar orele suplimentare trebuie evidențiate ca atare, situație nedovedită.
Asemenea și încadrarea locului de muncă pentru condiții periculoase, nu există dovezi, mai mult, stabilirea acestora trebuie să urmeze procedurile speciale prevăzute de nr.HG261/22.02.2001, privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite. Referitor la daune morale, este o cerere nouă pentru recurs, situație nepermisă de lege.
Prin urmare, în temeiul art.312(1) Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința tribunalului în sensul considerentelor sus-menționate, se va menține celelalte dispoziții privind respingerea capetelor de cerere ce vizau aplicarea coeficientului de ierarhizare, salar pe septembrie 2007, ore suplimentare și spor de 10 %.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă va fi obligată recurenta să plătească contestatorului cheltuielile efectuate în recurs cu apărarea în cuantum de 400 lei, conform chitanței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil promovat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.182 din 11 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC" "SRL.
Modifică în parte sentința civilă nr.182/C/11.03.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț.
Constată nulă decizia nr.68/20.09.2007 emisă de societatea SC" "SRL
Dispune reintegrarea contestatorului în funcția avută anterior desfacerii contractului de muncă.
Obligă societatea intimată să plătească contestatorului despăgubirile egale cu salariile indexate,majorate și reactualizate și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, de la data încetării raporturilor de muncă și până la reintegrarea efectivă în funcție.
Obligă intimata să plătească contestatorului cheltuieli de judecată efectuate în recurs în cuantum de 400 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 1 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
red. /
red.El./ 20.10.
tehnored.BC/ 3 ex/24.10.2008
Președinte:Camelia ViziteuJudecători:Camelia Viziteu, Niculina Țiț, Elena Pașcan
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 2364/2009. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 1575/2009. Curtea... → |
|---|
