Contestație decizie de concediere. Decizia 684/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.684/
Ședința publică din 20 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata -SUCURSALA B, cu sediul în B-,.1, jud.B împotriva sentinței civile nr.381/26.05.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- în contradictoriu cu contestatorul, cauza având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: intimatul contestator personal,lipsă fiind recurenta pârâtă -SUCURSALA
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenta pârâtă nu a depus la dosar înscrisurile solicitate de către instanță la termenul anterior;după care:
Intimatul-contestator consideră că recursul declarat de recurenta pârâtă este tardiv pentru că nu a fost depus în termenul legal.
Curtea,sub aspectul excepției de tardivitate invocată de intimatul contestator constată că hotărârea instanței de fond a fost comunicată pârâtei la data de 01.07.2008 conform dovezii de comunicare de la fila 36 - dosar fond, iar recursul a fost declarat la data de 11.07.2008 conform ștampilei de pe plic,motiv pentru care respinge excepția de tardivitate a recursului invocată de intimatul contestator.
O altă problemă pe care o invocă intimatul contestator este aceea că recurenta pârâtă a lipsit de la instanță la două termene consecutive.
Curtea,față de precizările aduse de intimatul-contestator aduce la cunoștință acestuia că prezența părților în cadrul proceselor civile nu este obligatorie,și ceea ce a susținut acesta face referire la lipsa părții vătămate la două termene consecutiv prevăzută în cadrul procesului penal.
Un alt aspect pe care intimatul contestator îl prezintă este acela că recurenta pârâtă nu a depus la dosar înscrisuri în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Curtea,față de aspectul invocat de intimatul-contestator precizează că acesta vizează disp.art.287 din Codul muncii potrivit căruia sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului,acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Întrebat fiind,intimatul contestator precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat,instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri intimatului contestator.
Intimatul-contestator solicită respingerea recursului ca nefondat și neîntemeiat, învederând că societatea i-a adus prejudicii morale și materiale întrucât în hotărârea instanței de fond a fost obligată pârâta să-i plătească drepturile salariale până pe data de 26.05.2008, ori pârâta nu a respectat dispoziția instanței, motiv pentru care solicită reactualizarea acestor drepturi salariale.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin sentința civilă nr. 381/26.05.2008 a Tribunalului Brăila, s-a admis în parte contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata SA -SUCURSALA B și în consecință.
S-a anulat decizia de concediere nr. 1931/26.01.2008.
A fost obligată intimata să plătească contestatorului drepturile salariale cuvenite începând cu data de 22 ianuarie 2008 până la data de 26 mai 2008.
S-a respins ca nefondată cererea de daune morale.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele.
Prin contestația, înregistrată la acest tribunal sub nr-, solicită anularea deciziei de concediere nr.1931/22.01.2008 emisă de SC SA Sucursala B, obligarea pârâtei SC SA B la plata drepturilor salariale de care a fost lipsit și 10.000 lei - daune morale.
Reclamantul arată în acțiune că a fost angajat ca gestionar la societatea pârâtă în perioada 11.09.2006-01.01.2008.
Prin decizia de concediere, primită la data de 23 ianuarie 2008, angajatorul a dispus concedierea sa disciplinară pentru activitate necorespunzătoare și absențe nemotivate, începând cu 22.01.2008. Contestatorul susține că, începând cu 01.01.2008 nu a mai fost primit la locul de muncă, deși zilnic se prezenta la societate, iar cu privire la neîndeplinirea corespunzătoare a atribuțiilor de serviciu nu s-a făcut nici o dovadă.
Pârâta, deși prezentă prin avocat ales, nu a formulat întâmpinare.
La dosar s-au depus acte.
Tribunalul, verificând legalitatea deciziei contestate, pe baza probelor de la dosar reținut cele ce vor fi expuse în continuare.
Reclamantul s-a angajat la SC SA -Sucursala B la data de 11 septembrie 2006, în calitate de gestionar depozit, astfel cum s-a făcut dovada cu contractul individual de muncă depus în copie la dosar.
Prin decizia contestată, angajatorul a "desfăcut" contractul de muncă al lui, începând cu 22.01.2008 în temeiul art.61 lit.a Codul muncii.
În fapt, a reținut că, contestatorul a îndeplinit activitatea necorespunzătoare și a absentat nemotivat în perioada 01.01.2008-21.01.2008.
La baza deciziei de concediere a stat referatul întocmit de - administratorul societății.
Referatul menționat a fost depus în copie la dosar (fila 30), este datat 21.01.2008 și poartă mențiunea "refuză să semneze", fără a preciza cui aparține refuzul.
La fila 27 dosar se află copia convocării contestatorului, datată 16.01.2008 pentru data de 21.01.2008, ora 12,oo la sediul societății, iar la fila 26 fost depusă copia fișei de lichidare a lui, din care rezultă că, începând cu 1 ianuarie 2008 nu mai prestează muncă pentru societatea pârâtă și nu are debite.
În temeiul art.268 lit.a Codul muncii, este lovită de nulitate absolută decizia de concediere care nu cuprinde descrierea faptei care constituie abatere disciplinară.
Decizia nr.1931/22.01.2008 nu cuprinde motivare în fapt în sensul cerut de textul citat, în sensul de a arăta în concret în ce constă activitatea necorespunzătoare desfășurată.
Referatul întocmit de administratorul societății face referire la modul în care petentul elibera bunuri din gestiune, dar acest act nu a fost comunicat contestatorului odată cu decizia de concediere.
nemotivate menționate, care pare a constitui a doua abatere reținută, nu au fost dovedite de pârâtă, așa cum prevede art.287 Codul muncii.
Aceste două aspecte determină instanța să constate că decizia de concediere nu este legală, iar contestația întemeiată.
Tribunalul anulat decizia și, în temeiul art.76-78 Codul muncii, a obligat pe pârâtă să-i plătească drepturile salariale de care a fost lipsit, de la data de 22 ianuarie 2008 și până la data pronunțării - 26 mai 2008, așa cum a solicitat contestatorul cu ocazia judecării în fond a cauzei.
Contestatorul nu a cerut reintegrarea în muncă.
Cu privire la despăgubirile morale, tribunalul a respins cererea ca nefondată, întrucât răspunderea care operează între părțile din cauză este cea contractuală și nu s-a făcut dovada existenței acestei clauze în Contractul Individual de Muncă sau Contractul Colectiv de Muncă.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs intimata - Sucursala B, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive.
Decizia contestată îndeplinește toate condițiile de formă și fond cerute de dispozițiile art. 268 din Codul muncii.
Astfel, în conținutul deciziei se menționează că abaterea disciplinară săvârșită de către contestator constă în neîndeplinirea unor activități corespunzătoare și absențe nemotivate în perioada 01.01.2008-22.01.2008.
Dispozițiile legale în ceea ce privește motivarea în fapt sunt satisfăcute dacă, în cazul în care decizia face trimitere la acte externe, cum ar fi rapoarte, acte de constatare sau referate iar acestea sunt identificate exact prin număr și dată, sunt comunicate salariatului odată ci decizia de concediere sau anterior acesteia.
Ori, în decizia atacată se are în vedere și se face referire la referatul înregistrat sub nr. 3332/21.01.2008 întocmit de către managerul societății, referat pe care contestatorul a refuzat să îl primească.
În ceea ce privește al doilea aspect reținut în mod greșit de către prima instanță, s-a arătat faptul că fostul angajat, deși a avut posibilitatea de expune punctul său de vedere și să formuleze apărări în cadrul cercetării disciplinare, nu a înțeles să o facă, recunoscând practic existența faptelor săvârșite.
nemotivate pot fi dovedite cu foile de prezență, înscrisuri pe care s-a obligat recurenta să le depună până la primul termen de judecată.
În consecință, a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate iar în rejudecare, respingerea contestației ca nefondată.
În drept, a invocat disp. art. 299 și urm. pr civilă.
Intimatul contestator a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât referatul de care s-a făcut vorbire nu a fost întocmit de managerul societății ci de către managera resurse umane.
abateri disciplinare nu au existat până la data de 01.01.2008 iar până la data de 22.01.2008 a fost în lichidare.
Din oficiu, în baza rolului activ, potrivit disp. art. 129 și art. 305.pr. civilă, instanța a solicitat recurentei să depună la dosar foile de pontaj ale salariaților în perioada 01.01.2008-22.01.2008, de care a făcut vorbire în cererea de recurs.
Deși s-a acordat termen pentru depunerea acestor înscrisuri, recurenta nu s-a conformat.
Analizând sentința civilă recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurentă, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza disp. art. 304 indice 1.c Cod Penal, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Într-adevăr, în decizia contestată sunt menționate două fapte care au atras desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al contestatorului intimat și anume: "neîndeplinirea unei activități corespunzătoare" și "absențe nemotivate în perioada 01.01.2008-21.01.2008".
S- avut în vedere referatul întocmit de către administratorul societății înregistrat sub nr. 3332/22.01.2008.
În ceea ce privește prima abatere disciplinară, instanța de recurs apreciază că în mod corect a reținut prima instanță faptul că decizia contestată nu cuprinde descrierea faptei, fiind lovită de nulitate potrivit disp. art. 268 litera a din Codul muncii.
Descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară presupune menționarea aspectelor care o individualizează și anume data la care a fost săvârșită (pentru a se putea verifica dacă sancțiunea a fost aplicată în termenul prevăzut de art. 268 alin. 1 Codul muncii ) și modalitatea în care s-a comis, în raport de care să se poată verifica temeinicia celor reținute în sarcina contestatorului.
Trimiterea la referatul nr. 3332/22.01.2008, indiferent de faptul că a fost sau nu comunicat, nu are nici o relevanță față de dispozițiile legale care prevăd, strict, și imperativ, care sunt elementele obligatorii ale unei decizii astfel că nu se rețin argumentele expuse de recurentă întrucât unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă.
Se consideră că, prin instituirea acestor obligații de ordin formal în sarcina angajatorului se reflectă expresia principiului statului social și al instituit prin disp. art. 1 alin. 3 din Constituția României.
Acest principiu se oglindește și în dispozițiile art. 8 din Codul muncii, potrivit cărora relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualității și al bunei credințe iar pentru buna desfășurare a relațiilor de muncă, participanții la raporturile de muncă se vor informa și consulta reciproc, în condițiile legii și ale contractelor colective de muncă.
Față de aceste considerente, se apreciază că în mod corect s-a reținut nulitatea deciziei contestate sub aspectul neîndeplinirii condițiilor de formă prevăzute de art. 268 alin. 2 litera a din Codul muncii doar în ceea ce privește fapta de "neîndeplinire a unei activități corespunzătoare".
Referitor la a doua abatere disciplinară ce constă în absentarea nemotivată în perioada 01.01.2008-21.01.2008, recurenta, în calitate de angajator, are sarcina probei potrivit disp. art. 287 din Codul muncii.
Ori, deși aceasta a precizat în cuprinsul cererii de recurs, faptul că va depune foile de prezență iar instanța de recurs a dat dovadă de rol activ și a solicitat recurentei să depună înscrisurile doveditoare, aceasta nu s-a conformat, astfel că, în mod corect a reținut prima instanță faptul că absențele nemotivate nu au fost dovedite.
Împrejurarea că intimatul contestator nu s-a apărat în cadrul efectuării cercetării disciplinare prealabile, nu echivalează cu o recunoaștere și nici nu înlătură dreptul contestatorului de a accesa la justiție și de a formula apărări în cadrul soluționării contestației introdusă potrivit disp. art. 268 alin. 5 din Codul muncii.
Față de toate aceste considerente, se va constata că sentința primei instanțe este legală și temeinică din toate punctele de vedere și, în baza disp. art. 312 alin. 1.pr. civilă, se va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata - SUCURSALA B, cu sediul în B,-,.1, jud.B împotriva sentinței civile nr.381/26.05.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 20 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud.-/11.11.2008
Tehnored. /2 ex./13 2008
Fond:-
Asistenți jud.-
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Virginia Filipescu, Marioara Coinacel
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 1556/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 59/2008. Curtea de... → |
|---|
