Contestație decizie de concediere. Decizia 6932/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (4555/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia nr.6932/
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-contestator, împotriva sentinței civile nr.3148 din 15 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.46031/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul SERVICIUL DE AMBULANȚĂ A MUNICIPIULUI B (), având ca obiect - contestație decizie concediere.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 19.11.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 26.11.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3148 din data de 15.04.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, s-a respins contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu pârâtul Serviciul de Ambulanță al Municipiului B, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr.268/4.11.2008 s-a dispus sancționarea contestatorului cu sancțiunea desfacerii contractului individual de muncă
în baza art264 alin.1 lit.f Codul Muncii.
În sarcina contestatorului s-au reținut faptele constând în perturbarea activității turei de noapte din 1 spre 2. 11.2008 din microstația Sectorului 4 adresarea insultelor către medicul coordonator al acestei subunități și ajungerea echipajului cu întârziere la un caz de grad 0. S-a reținut că în cauză s-a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă, iar contestatorul a fost asistat de un reprezentant al sindicatului.
S-a apreciat că motivele invocate în cadrul cercetării disciplinare prealabile au fost aduse la cunoștința comisiei de disciplină și a directorului medical. S-a constatat astfel că, prin faptele sale contestatorul a încălcat prevederile art.2, art.4 alin.1 și 2, art.15 alin.1, 3, 4, 15 și 39, art.36, art.37, art.40 și art.46 din Regulamentul Intern cât și prevederile art.8 Capitolul I din Regulamentul de Organizare și Funcționare și prevederile de la aIin.1, 2, 43 și 46 de la pct.e din fișa postului.
Analizându-se susținerile părților în raport de probele administrate cauză, prin prisma prevederilor art.263 și 268 alin.2 din Codul Muncii Tribunalul a reținut totodată că potrivit art.263 alin.2 Codul Muncii abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat prin care acesta că a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă.
Conform fișei de solicitare nr.- din 1.11.2008 a fost anunțată urgență de grad 0 la ora 20:13:41. Șoferul mijlocului de transport B 76 este contestatorul iar plecarea la caz s-a realizat la ora 20:13:56.
Din declarația martorului loniță rezultă că în noaptea de 2/3 dintr-o lună pe care nu a putut să o precizeze inițial contestatorul a fost repartizat pe un mijloc de transport ca apoi să se dispună schimbarea acestuia.
S-a apreciat de asemenea că medicul coordonator poate dispune schimbarea planificării în ceea ce privește mijlocul de transport și că luarea în primire a noului mijloc de transport presupune o operație de verificare ce se desfășoară într-un interval de 15 minute. Aceleași împrejurări a statuat Tribunalul, rezultă și din declarația martorului care a mai arătat că în perioada de timp cât s-au schimbat cele 3 ambulanțe, contestatorul a devenit coleric, agitat și agresiv. De asemenea, s-a reținut că în prezența martorului, contestatorul i-a adresat insulte medicului.
Schimbarea de pe o ambulanță pe alta a fost dispusă de șeful de microstație. Cea de a doua ambulanță pe care s-a dispus să lucreze contestatorul era de urgență pentru cazurile de gradul 0 cu echipaj.
Prima ambulanță luată în primire de către contestator era destinată pentru transportul bolnavilor. S-a precizat de către martor ca în momentul în care se face o solicitare ambulanța trebuie să plece în cel mai scurt timp respectiv circa 1 minut. Salariatul contestator era nervos, supărat și a plecat la urgența de grad 0 la câteva minute după ce a fost anunțat. A apreciat martorul că prin modul de comportare, contestatorul a determinat plecarea cu întârziere la cazul de grad 0. ori, potrivit fișei postului contestatorul trebuie să execute imediat și prompt misiunea pe care o primește din dispoziția dispeceratului și a medicului coordonator. Din punct de vedere al ierarhiei acesta era subordonat medicului coordonator substație față de împrejurarea că își desfășura activitatea la substație. Rezultă că în speță, angajatorul cu probele administrate în cauză a făcut dovada faptei săvârșite cu vinovăție de către contestator prin care a încălcat prevederile din Regulamentul Intern, contractul individual de muncă și fișa postului, motiv față de care se va dispune respingerea ca neîntemeiată a contestației împotriva deciziei nr.268 din 04.11.2008, ca neîntemeiată. La individualizarea sancțiunii angajatorul a avut în vedere caracterul serviciilor pe care le prestează ce au ca obiect dreptul la viață și sănătate ocrotite prin art. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prevederile art. 264 și ale art. 266 din Codul Muncii.
Pe cale de consecință în raport de soluția adoptată de instanță asupra capătului de cerere principal s-au respins ca neîntemeiate și capetele de cerere accesorii, având în vedere și prevederile art. 78 din Codul Muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul criticând-o pentru nelegalitate.
Invocând temeiul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, recurentul susține în esență pronunțarea sentinței atacate cu aplicarea greșită a legii. Se arată în dezvoltarea recursului formulat că prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la aspectul nulității absolute a Deciziei nr.268 din data de 4.11.2008 conform art.268 alin.2 lit. c teza 1 din Codul Muncii, în condițiile în care în cuprinsul deciziei nu sunt menționate motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile.
De asemenea, arată recurentul că Tribunalul București nu a apreciat în mod obiectiv probele administrate în cauză, acordând în exclusivitate eficiență probatorie declarației unui singur martor, nesocotind conținutul în date al unor înscrisuri - documente oficiale emanate chiar de către angajator.
Prima instanță a înlăturat nejustificat documentele oficiale din care rezultă cu claritate că recurentul nu a perturbat activitatea și că nu a plecat cu întârziere de 6 minute, la o urgență de grad 0, ci doar în 15 secunde de la primirea solicitării de deplasare. Acest aspecte sunt statuate astfel de fișa de solicitare nr.- imprimată electronic, foaia de parcurs nr.19826 din ziua de 01/02.11.2008, planificarea conducătorilor auto pe ambulanța pe luna noiembrie 2008, planificarea listată electronic.
Tribunalul București, pretinde recurentul, a apreciat corect în ceea ce privește persoana competentă de a dispune schimbarea planificării conducătorilor auto, pe ambulanțe, dar în mod greșit au considerat că este una și aceeași persoană. Astfel, medicul coordonator care avea competența de a dispune schimbarea planificării în ceea ce privește mijlocul de transport era medicul coordonator din dispecerat, în ziua respectivă fiind pe această funcție dr., iar schimbarea a fost dispusă de șeful de microstație (medic coordonator de stație) - dr., care nu are atribuții în acest sens.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul, pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei cereri.
Prima instanță a pronunțat sentința atacată cu nerespectarea normelor de drept substanțial incidente în cauză, respectiv art.268 alin.2 Codul Muncii, ce stipulează condițiile de formă ce trebuie să le îndeplinească o decizie de sancționare disciplinară.
Din dispozițiile legale menționate, Curtea apreciază că decizia contestată concretizând o măsură disciplinară luată de angajator împotriva angajatului trebuie să fie deopotrivă legală și temeinică, iar analiza cerințelor de legalitate prevalează celor referitoare la temeinicia deciziilor.
Din analiza deciziei de sancționare se constată că cererea recurentului contestator este întemeiată, dispoziția de sancționare neîndeplinind una dintre condițiile de formă prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, respectiv cea prevăzută de art.267 alin.2 lit.c deși acest aspect a fost sesizat și în fața primei instanțe.
Ori, decizia de sancționare, în mod obligatoriu trebuie să cuprindă motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care în condițiile prevăzute de art.267 alin.3 nu a fost efectuată cercetarea disciplinară.
Potrivit art.267 Codul Muncii, sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură, cu excepția celei prevăzute la art.264 alin.1 lit.a nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile, sub sancțiunea nulității absolute.
Cercetarea prealabilă este o condiție imperativă a legii, reprezentând o garanție a dreptului la apărare pe toată durata desfășurării acțiunii disciplinare și trebuie să respecte metodologia prevăzută de art.267 Codul Muncii. Pentru a realiza acest rol, în primul rând salariatului trebuie să i se aducă la cunoștință fapta pentru care este cercetat, pentru a-i acorda dreptul să-și formuleze eventuale apărări și să ofere probe și motive în combaterea învinuirii.
Din înscrisurile depuse de intimat rezultă că salariatul recurent a fost convocat în vederea cercetării disciplinare, acesta dând o notă explicativă (fila 41 dosar fond). Însă motivele pentru care apărările salariatului au fost înlăturate nu au fost menționate, în decizia de sancționare, condiție prevăzută la art.268 alin.2 lit.c sub sancțiunea nulității absolute.
De altfel, constatarea neîndeplinirii măcar a uneia dintre condițiile de legalitate ale deciziei de sancționare conduce la anularea măsurii concedierii, independent de realitatea faptelor imputate salariatului, reținute ca abateri disciplinare, ceea ce face de prisos criticile recurentului pe aspectul temeiniciei aceleiași decizii de sancționare.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, constatând nelegalitatea deciziei de sancționare pentru motivele sus-menționate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, prin raportare la art.304 pct.9 Cod procedură civilă, va admite recursul, va modifica în tot sentința atacată în sensul că va admite contestația. Se va anula decizia nr.268/04.11.2008 emisă de intimată. Se va avea în vedere totodată că potrivit principiului de drept quod nullum est, nullum producit effectum, consecințele juridice ale aplicării sancțiunii nulității constau în lipsirea actului anulat de efectele contrarii normelor edictate pentru încheierea sa valabilă și restabilirea legalității.
Ori, restabilirea legalității, ca efect al nulității presupune restabilirea situației anterioare restitutio in integrum, devenind aplicabile dispozițiile art.76 și 78 Codul Muncii. Drept urmare, concedierea fiind dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută și va opera reintegrarea contestatorului pe postul avut anterior concedierii și va fi obligată intimata la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul de la data concedierii și până la efectiva reintegrare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul-contestator, împotriva sentinței civile nr.3148 din 15 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.46031/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul SERVICIUL DE AMBULANȚĂ A MUNICIPIULUI B ().
Modifică în tot sentința atacată, în sensul că:
Admite contestația formulată de contestatorul împotriva Deciziei nr.268/04.11.2008 emisă de intimatul Serviciul de Ambulanță a Municipiului
Anulează decizia nr.268/04.11.2008 emisă de intimată.
Obligă intimata la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul, de la data concedierii și până la efectiva reintegrare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2.ex./14.12.2009
Jud.fond:;
;
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 5047/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 2329/2009. Curtea... → |
|---|
