Contestație decizie de concediere. Decizia 6974/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - contestație decizie concediere -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6974
Ședința publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 2: Ligia Epure
JUDECĂTOR 3: Carmen Tomescu
Grefier - -
*************
Pe rol, judecarea recursului declarat de contestatoare, împotriva sentinței civile nr. 2797 din 10.06.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC SERV SA, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurenta reclamantă și intimata SC SERV SA, prin consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cererii de formulat și constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii asupra recursului.
Recurenta contestatoare, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii contestației.
Consilier juridic pentru intimata SC Serv Sa, invocă excepția de nulitate a recursului pentru neîndeplinirea cerinței prevăzute de art 302 raportat la art 306 pr.civ, și solicită admiterea excepției și constatarea nulității recursului iar în subsidiar solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate pentru considerentele menționate în întâmpinare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Gorj prin sentința civilă nr. 2797 din 10.06.2009 a respins ca nefondată contestația formulată de petenta, in contradictoriu cu intimata SERV.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Petiționara a fost destituita din funcția de tehnician în cadrul Sectiei servicii noi din cadrul intimatei SERV, prin decizia nr. 2318/23.03.2009 (fila 3).
Prin hotărârea nr. 1/18.03.2009 (filele 53-55), Consiliul de Administrație al SC SERV SA a modificat organigrama societății și statul de funcțiunii, desființând Secția Servicii Noi unde exista postul deținut de petentă, iar, prin hotărârea Adunării Generale a Acționarilor nr. 2/18.03.2009, s-a modificat organigrama societății ca urmare a reorganizării structurii de personal.
Față de această stare de fapt, instanța a constatat că potrivit Regulamentului de organizare și funcționare a SC SERV SA, cap. II, art. 4, înființarea sau desființarea subunităților din cadrul societății se fac prin hotărârea Adunării Generale a Acționarilor.
În speță, instanța a constatat că intimata a procedat în mod legal, procedura de modificare a organigramei efectuându-se cu respectarea dispozițiilor legale și cu aprobarea Adunării Generale a Acționarilor.
Astfel, hotărârile adunării generale a acționarilor sunt atributul exclusiv al acestora, ei fiind în măsură să aprobe măsurile pe care le consideră necesare și utile pentru bunul mers la unei societăți comerciale.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 65 alin. 2 din Codul muncii, desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă. Prin caracterul efectiv al desființării locului de muncă trebuie să se înțeleagă respectarea cerinței ca respectivul loc de muncă să fi fost suprimat din statul de funcții, iar din observarea statului de funcțiuni din 11.04.2008 (fila 26) și cel din 18.03.2009 (fila 23), se observă cu ușurință că Secția Servicii Noi a fost desființată. Pentru ca o cauză să fie reală și serioasă este necesar să aibă caracter obiectiv, fiind impusă de dificultăți economice, instanța neputând reține susținerile petiționarei în sensul că a fost singura destituită. Astfel, petiționara nu a dovedit aceste afirmații, iar intimata a arătat că această restructurare a fost impusă de consiliul de administrație din motive de reorganizare a activității.
Privitor la starea de gravidie a petentei, instanța a reținut că era obligația acesteia de a aduce la cunoștința angajatorului această stare.
Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 65 Codul muncii instanța a respins contestația ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului s-au arătat, în esență, următoarele:
Deși, în principiu, disponibilizarea salariaților ocazionată de reorganizarea activității angajatorului a respectat Hotărârea Adunării Generale, nu s-a avut în vedere că, la aceiași calificare, activitate anterioară și natură a contractului de muncă (durată determinată sau nedeterminată), au fost preferați bărbații, ceea ce constituie un caz de discriminare.
S-a mai arătat că, după desfacerea contractului de muncă, recurenta aae fectuat un control medical, ocazie cu care a aflat că era gravidă chiar la data emiterii deciziei.
La dosar s-au depus: întâmpinare și concluzii scrise formulate de intimată, prin care s-a solicitat, în principal, nulitatea recursului pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 3021alin. 1, lit. c Cod. pr. civ. rap. la art. 306 alin. 1 și, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.
Verificând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată recursul fondat, pentru următoarele considerente.
Dispozițiile art. 3021cod pr. civ. enumerând mențiunile din cererea de recurs a căror lipsă este sancționată cu nulitate absolută, nu fac vorbire și despre lipsa temeiului de drept.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 79 și 80 din Legea nr. 168/1999, hotărârile pronunțate de instanța de fond, în soluționarea conflictelor de muncă, sunt definitive și pot fi atacate numai cu recurs.
De asemenea, art. 3041cod. pr. civ. menționează că recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.
Din coroborarea textelor de lege menționate anterior, rezultă că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile de nulitate prev. de art. 3021iar recurenta poate invoca, alături de motive de nelegalitate și alte motive ce privesc netemeinicia acestea.
Cât privește fondul cauzei, se rețin următoarele:
Critica referitoare la starea de graviditate nu poate fi primită ca fiind fondată, atâta timp cât, după cum recunoșate însăși petenta, la momentul emiterii deciziei contestate, nici ea nu avea cunoștință despre aceasta.
Prin urmare, în condițiile în care angajatorul nu fusese încunoștiințat în acest sens, nu i se poate imputa încălcarea dispozițiilor art. 60 alin. 1 lit. c din Codul muncii
Referitor la cea de a doua criticiă formulată, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 129 cod. pr. civ. judecătorul este în drept să ceară părților să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea părților orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în acțiune.
De asemenea, judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri teminicie și legale, putând ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
În continuare, art. 312 cod. pr. civ. menționează că, în situația în care prima instanță a soluționat procesul fără a fi intrat în cercetarea fondului, fiind necesară administrarea de noi probatorii, instanța de recurs este în drept să caseze hotărârea primei instanțe și să dispună trimiterea cauzei spre rejudecare.
În speță, se constată că deși petenta a susținut, ca și motiv de contestare a deciziei de desfacere a contractului de muncă, împrejurarea că măsura a fost aplicată în mod discriminatoriu - în condițiile în care alte persoane, cu aceeași funcție dar cu contract de muncă încheiat pe durată determinată au fost menținute - prima instanță a soluționat cererea fără a fi cercetat această susținere.
În lipsa unor argumente în acest sens, simpla menționare a împrejurării că intimata a respectat hotărârea adunării generale fără verificarea aspectelor privind punerea ei în aplicare și respectarea dispozițiilor art. 59 din Codul muncii, nu este suficientă pentru a se concluziona că cererea formulată de petentă este nefondată.
Concluzionând că soluționarea cauzei, în aceste condiții, echivalează cu o necercetare a fondului, Curtea urmează ca, în temeiul art. 312 cod. pr. civ. să admită recursul și să caseze sentința recurată, trimițând cauza spre rejudecare instanței de fond.
Cu ocazia rejudecării cauzei, pentru lămurirea aspectelor menționate anterior, tribunalul va verifica modalitatea de aplicare a hotărârii adunării generale a acționarilor, respectiv, care este criteriul pentru care a fost aleasă petenta, raportat la ceilalți salariați ce aveau aceeași calificare, desfășurau aceeași activitate și ocupau același post.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de contestatoare, împotriva sentinței civile nr. 2797 din 10.06.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC SERV SA, având ca obiect contestație decizie de concediere.
Casează sentința.
Trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud. - -/ 2 ex./ 18 ian. 2010
./3ex/
J:, -
Președinte:Mariana PascuJudecători:Mariana Pascu, Ligia Epure, Carmen Tomescu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 62/2010. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 452/2010. Curtea de... → |
|---|
