Contestație decizie de concediere. Decizia 452/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 452
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florența Carmen Cojocaru
JUDECĂTOR 2: Marin Covei
JUDECĂTOR 3: Lucian
Grefier
Pe rol, judecarea recursului formulat de contestatorul împotriva sentinței civile nr.994 din 16.02.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC și Servicii SA, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul contestator prin avocat și intimata SC și Servicii SA prin consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, constatându-se cauza în stare de soluționare s-a acordat cuvântul părților.
Recurentul contestator prin avocat solicită respingerea excepției de tardivitate invocată de intimată prin întâmpinare iar pe fond solicită admiterea recursului conform motivelor scrise, modificarea sentinței atacate și aplicarea unei alte sancțiuni.
Intimata SC și Servicii SA prin consilier juridic solicită respingerea recursului ca tardiv declarat iar pe fondul cauzei respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr.994 din 16.02.2009 Tribunalul Gorja respins contestatia formulată de petentul împotriva deciziei nr.123/18.09.2008 emisă de intimata și Servicii.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Petentul fost salariatul intimatei în funcția de conducător auto, iar prin decizia nr.123/18.09.2008 i-a fost desfăcut contractul individual de muncă în temeiul art.61 lit.a din Codul muncii pentru săvârșirea abaterii disciplinare constând în sustragerea de țeavă refolosită de pe platforma Energetic, unitate pentru care intimata prestează servicii.
Faptul că petentul a fost surprins cu cantitatea de țeavă în autocamion a fost recunoscut de petent prin nota explicativă din data de 17.09.2008 și prin declarația din 16.10.2008.
De asemenea, prin Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg.J în dosarul nr.6755/P/2008 s-a stabilit că petentul a fost identificat în incinta termocentralei transportând o cantitate de fier pentru care nu avea documente justificative.
Ca urmare, fapta reținută de intimată ca abatere disciplinară a existat în realitate.
Prin această faptă, petentul a încălcat dispozițiile art.64 din capitolul 8 al Regulamentului intern, potrivit căruia sustragerea bunurilor de orice fel este considerată abatere disciplinară foarte gravă, precum și dispoziția nr.108/04.08.2008, adusă la cunoștința salariaților în data de 11.08.2008 și potrivit căreia orice tentativă de sustragere a bunurilor de orice fel de pe platforma Energetic va duce la desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al persoanei vinovate.
Potrivit art.263 din Codul muncii,Angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au savârsit o abatere disciplinară. Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșita cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Susținerea petentului privind nulitatea deciziei nr.123/18.09.2008 pentru neefectuarea cercetării disciplinare prealabile este neîntemeiată, deoarece acesta a fost convocat pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile și a dat nota explicativă din 17.09.2008.
Având în vedere aceste considerente și faptul că sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii disciplinare a salariatului prevăzute de dispozițiile art.263-268 din Codul muncii, tribunalul a respins contestația.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate.
Motivând recursul, contestatorul a arătat că desfacerea contractului individual de muncă este o sancțiune prea gravă, impunându-se să se dispună sancționarea sa prin luarea unei alte măsuri.
În acest sens, recurentul a susținut că faptele săvârșite de el pentru alte persoane nu este de natură a atrage o pedeapsă atât de gravă, având în vedere și vechimea sa în muncă, comportarea sa la locul de muncă și faptul că este căsătorit și are în întreținere întreaga familie.
Față de motivele invocate, s-a solicitat înlocuirea sancțiunii aplicate cu o altă sancțiune prevăzută de legislația în vigoare.
În urma fuziunii intimatei de reparații și servicii A cu SC. Energetic, aceasta din urmă preluând calitatea procesuală a intimatei, a formulat întâmpinare, prin care a invocat, pe cale de excepție, tardivitatea declarării recursului, iar pe fond a solicitat respingerea acestuia, motivând în esență că în mod corect s-a dispus sancționarea disciplinară a contestatorului cu desfacerea contractului individual de muncă.
Curtea, examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel, se constată că prin decizia nr.123/18.09.2008 s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului de muncă a contestatorului, conform art.61 lit.a din Codul muncii, reținându-se că fapta acestuia constă în aceea că a sustras din depozitul de echipamente al societății un număr de 66 țeavă refolosibilă cu diametrul de 32 mm, pe care a scos-o din unitate cu ajutorul pe care-l deservea. S-a reținut, de asemenea, că aceasta faptă încalcă prevedrile art.5.7 din CCM și este considerată abatere disciplinară, sancționabilă cu desfacerea disciplinară a contractului de muncă conform art.34 din Regulamentul intern al societății, astfel cum a fost completat prin Dispoziția nr.108/04.08.2008, emisă de conducerea societății, adusă la cunoștința personalului societății.
Recurentul a contestat în instanță această decizie, invocându-și pe de o parte nevinovăția în săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, iar pe de altă aspecte de nelegalitate a deciziei legate de procedura de aplicare a sancțiunii disciplinare, precum și disproporționalitatea sancțiunii aplicate cu fapta săvârșită.
Instanța de fond a respins contestația recurentului, iar prin motivele de recurs contestatorul nu critică reținerile instanței cu privire la existența faptei, la împrejurările comiterii acesteia și la vinovăția sa în săvârșirea acesteia, astfel încât exercitarea controlului judiciar se va limita doar la verificarea modului în care angajatorul a procedat la individualizarea sancțiunii în raport cu abaterea comisă de salariat.
Sub acest aspect, se reține că potrivit art. 263 alin.1 din Codul muncii "angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară", iar în conformitate cu alineatul 2 al aceluiași articol "abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici".
În speță, angajatorul nu și-a exercitat în mod abuziv această prerogativă, procedând la individualizarea sancțiunii prin luarea în considerare a criteriilor prevăzute de lege și a împrejurărilor în care fapta a fost comisă și realizând o justă corelare a sancțiunii cu gravitatea faptei.
Astfel, se constată că fapta reținută în sarcina salariatului constituie abatere disciplinară, conform art.263 alin.2, acesta încălcând regulamentul intern, mai precis disp.art.34 din regulamentul intern al societății, precum și prevederile art.5.8 din contractul colectiv de muncă al
Această abatere disciplinară a fost apreciată ca deosebit de gravă, dovadă fiind faptul că prin dispoziția nr.108/04.08.2008 emisă de conducerea societății s-a completat regulamentul intern în sensul că " orice tentativă de sustragere a bunurilor de orice fel de pe platforma Complex Energetic va duce la desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al persoanei vinovate". Această dispoziție a fost adusă, sub semnătură, la cunoștința salariaților, inclusiv a contestatorului, astfel cum rezultă din tabelul aflat la filele 18-19, astfel încât recurentul nu poate invoca faptul că nu avea cunoștință despre aprecierea angajatorului cu privire la gravitatea unei fapte de natura celei comise sau despre consecințele juridice ale săvârșirii unei astfel de fapte.
De altfel, gravitatea abaterii rezultă și din aceea că ea a fost calificată ca având trăsăturile unei fapte de natură penală, contestatorul fiind sancționat prin aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ prin ordonanța de scoatere de sub urmărire penală nr.6755/P/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg.-
Referitor la împrejurările concrete în care fapta a fost comisă care, potrivit susținerilor recurentului, ar demonstra un grad redus de pericol social, Curtea reține că tentativa de sustragere nu a vizat un număr redus de bunuri aparținând societății, ci un număr de 66. De țeavă, cu diametrul de 32 mm și lungimea totală de 146,64, astfel că și raportat la cantitatea de bunuri ce s-a încercat a se sustrage fapta apare a fi de gravitate ridicată.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că recursul este nefondat, astfel că în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de contestatorul împotriva sentinței civile nr.994 din 16.02.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC și Servicii SA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Ianuarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
2ex/
Red.jud. -
16.02.2010
Jud.fond /
Președinte:Florența Carmen CojocaruJudecători:Florența Carmen Cojocaru, Marin Covei, Lucian
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 6974/2009. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 542/2010. Curtea... → |
|---|
