Contestație decizie de concediere. Decizia 7029/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7029
Ședința publică de la 03 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 2: Elena Stan
JUDECĂTOR 3: Florica Diaconescu
Grefier - -
**********************************
Pe rol, judecarea recursului formulat de intimata - INSTITUTUL DE CERCETĂRI ȘI ENERGETICE SA, împotriva sentinței nr. 2527 din 23 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu contestatorul, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurenta intimată - INSTITUTUL DE CERCETĂRI ȘI ENERGETICE SA, reprezentată de consilier juridic, intimatul contestator.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul se ședință, după care;
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic pentru recurenta intimată - INSTITUTUL DE CERCETĂRI ȘI ENERGETICE SA, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței cu trimiterea cauzei pentru rejudecare, fără cheltuieli de judecată.
Intimatul contestator, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței ca temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Dolj prin sentința nr. 2527 de la 23 iunie 2009 admis contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata - SA B, având Punctul de lucru în C- C,județul
A anulat decizia nr. 47 din 16.04.2009 emisă de intimată.
A dispus repunerea în situația anterioară și reintegrarea contestatorului pe postul avut anterior emiterii deciziei.
A obligat intimata către contestator la o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data emiterii deciziei până la data pronunțării prezentei hotărâri.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art 76 Codul muncii, concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzută de lege este lovită de nulitate absolută.
Conținutul deciziei de concediere este prev de art 74 din Codul muncii care conține dispoziții imperative, neputându-se eluda prin voința unilaterală sau acordul părților.
La litera b, ca o condiție de validitate a deciziei este prevăzută durata preavizului.
Așa cum rezultă din conținutul deciziei de concediere, mai precis in preambulul deciziei, durata preavizului s-a comunicat contestatorului printr-o adresă distinctă, posibilitate neprevăzută de lege.
Atât practica judiciară cât și doctrina au statuat că motivele care determină concedierea trebuie menționate expres in cuprinsul deciziei de concediere, nefiind posibilă completarea deciziei cu acte cum ar fi note, adrese, constatări.
Decizia criticată în prezenta acțiune se raportează la o adresă exterioară, respectiv adresa 567/25 02 2009.
Raportat la motivele ce au dus la desființarea locului de muncă respectiv la dificultățile economice pe care le parcurge societatea, tribunalul a constatat că acestea nu sunt dovedite prin acte, fapte și împrejurări care să le confere calitatea de a fi reale.
Pe de o parte se invocă dificultăți economice, pe de altă parte așa cum rezultă din înscrisul existent la fila 6, înscris publicat pe situl societății reclamante, societatea are o poziție solidă reflectată în cifra de afaceri și angajamentele contractuale.
Tribunalul a constatat că în cazul contestatorului nu s-au respectat nici disp. art VII pct 3 ( 3 ) din CCM care circumstanțiază concedierea pentru salariații care au mai puțin de 5 ani până la pensionare.
Constatând, așadar că decizia de concediere este nelegală, tribunalul a procedat la desființarea acesteia prin anulare, a dispus repunerea părților in situația anterioară cu consecința reintegrării salariatului, și obligarea intimatei la despăgubirile prev de art 78 Codul muncii.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Filiala Institutul de Cercetări și Energetice SA, criticile fiind următoarele:
Recurenta a acționat în mod licit, fără a încălca vreo normă imperativă la data emiterii preavizului, explicând contestatorului - printr-o notă separată motivele concedierii, nefiind încălcate prev.art. 74 din Codul muncii.
Instanța de fond și-a argumentat soluția pe practica judiciară și doctrină, precum și cu motivarea că pe site-ul de internet sunt date care atestă o altă stare de fapt decât cea invocată ca motiv al concedierii.
Arată recurenta că site-ul de internet reprezintă un "vector de imagine" și cuprinde informații care nu sunt personalitate la nivel de subunități.
De asemenea, susține că instanța a ignorat dispozițiile art. 65 din Codul muncii, așa cum au fost ele modificate prin OUG nr.55/2006 și potrivit cu care "concedierea pentru motive ce nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive, fără legătură cu persoana acestuia, iar desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Recurenta mai arată că și între salariații Punctului de lucru C, nu mai există nicio persoană care să fie angajată pe un post similar cu cel al contestatorului și că nu putea fi concediat un specialist în locul contestatorului pentru simplul motiv că, acesta din urmă, mai avea 5 ani până la pensionare.
Analizând criticile formulate în raport de dispoz. art.- 3041și art. 304 pct.8 și 9 din pr.civ, văzând actele și lucrările dosarului, se apreciază că recursul este fondat din următoarele considerente:
Instanța de fond nu și-a exercitat rolul activ prev.de art. 129.pr.civ. în sensul că nu a ordonat probe și nu a dispus verificări cu privire la împrejurarea că desființarea locului de muncă al contestatorului a avut o cauză reală și serioasă.
De asemenea, nu a solicitat organigrama de la locul de muncă al contestatorului, înainte și după emiterea deciziei de concediere nr.47/16.04.2009, precum și date contabile[( balanță, bilanț, dividente (profituri) etc] cu privire la Punctul de lucru C al angajatorului
A se reține că deciziei îi lipsește durata preavizului, aspect ce conduce la nulitatea deciziei, reprezintă o interpretare excesivă a textului de lege, întrucât, art. 74 din Codul muncii trebuie interpretat în sensul că angajatorul trebuie să menționeze în cuprinsul deciziei suficiente motive și informații pe baza cărora salariatul să poată aprecia legalitatea și temeinicia măsurii de concediere și să poată decide dacă o contestă sau nu în justiție( nr.350/2005).
În cauză, nu s-a trecut expres perioada de 40 zile preaviz ce s-a acordat contestatorului, ci s-a indicat în conținutul deciziei de concediere nr.47/16.04.2009 (fila 5, dosar fond), adresa nr.567/25.02.2009 prin care s-a comunicat durata preavizului (adresa fila 90, dosar fond), astfel că nu se poate reține, sub acest aspect, că deciziei de concediere îi este afectată legalitatea.
Prima instanță, reținând acest motiv de nulitate a deciziei de concediere, nu a mai analizat atent pe fondul cauzei, incidența dispozițiilor art. 65 alin.1 și 2 din Codul muncii, fapt ce atrage aplicarea disp. art. 312 alin.3 Cod pr.civilă, astfel că, urmează a fi casată sentința și a trimite cauza spre rejudecare aceleeași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de intimata - INSTITUTUL DE CERCETĂRI ȘI ENERGETICE SA, împotriva sentinței nr. 2527 din 23 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - contestator.
Casează sentința si trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
04.01.2010
Red.jud.
3 ex/AS
Președinte:Cristina RaiceaJudecători:Cristina Raicea, Elena Stan, Florica Diaconescu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 885/2009. Curtea de... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 583/2009. Curtea... → |
|---|
