Contestație decizie de concediere. Decizia 703/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.703/
Ședința publică din 23 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel
Grefier - - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza privind judecarea recursului declarat de contestatorul, domiciliat în G,-, --3,.105, jud.G împotriva sentinței civile nr.753/09.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata G (SC G cauza având ca obiect contestație decizie de concediere.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 20.10.2008 care s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași zi când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea în cauză la data de 23.10.2008.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.6254/121 din 12.09.2007 la Tribunalul Galați,contestatorul a formulat contestație împotriva deciziei nr.2163 din 9.08.2007 emisă de intimata SC SA G, solicitând admiterea contestației, anularea deciziei, reîncadrarea sa în muncă și plata drepturilor bănești.
Prin decizia nr.2163 din 9.08.2007 s-a dispus ca începând cu data de 9.08.2007 încetează suspendarea contractului de muncă al contestatorului încadrat ca turnător - formator în cadrul uzinei Schimb - Secția de și Fontă, împotriva acestuia luându-se măsura concedierii în baza art.61 lit.a din Codul muncii.
La baza deciziei emise a stat raportul de Cercetare înregistrat sub nr.9110/69970/24.01.2007 reținându-se că acesta a săvârșit o abatere disciplinară la data de 8.01.2007, respectiv sustragerea de la locul de muncă împreună cu un alt coleg, a cantității de 22 kg material neferos (bronz), printre care și două roți dințate.
S-a mai reținut că printre fapta respectivă s-a formulat de intimată plângere penală cu adresa nr.5410/3006/2.02.2007, iar prin Ordonanța nr.286/P/27.06.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galațis -a reținut în sarcina acestuia fapta de furt calificat aplicându-i-se o amendă administrativă.
S-a mai reținut în decizie că contestatorul a încălcat prevederile art.16 pct.17 din Regulamentul Intern al societății, coroborat cu art.39 lit.a din Contractul colectiv de muncă.
În contestația formulată contestatorul a arătat că decizia emisă lovită de nulitate absolută întrucât în temeiul art.267(1) din Codul muncii,sub sancțiunea nulității absolute nici o măsură cu excepția celei prevăzute la art.264 (1) lit.a, nu poate fi dispusă înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
Ori, intimata, a arătat contestatorul, după primirea Ordonanței nr.280/P/07.06.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați,avea obligația efectuării cercetării disciplinare prealabile intimata întemeindu-și decizia de concediere pe aceleași acte/înscrisuri întocmite odată cu efectuarea cercetării disciplinare prealabile în cazul luării măsurii suspendării contractului individual de muncă.
Pe fondul cauzei contestatorul a arătat că Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați,având în vedere faptul că fapta săvârșită nu prezintă un grad de pericol social concret, că a avut o atitudine sinceră pe perioada cercetării penale că a recunoscut și regretat fapta a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni administrative.
A mai arătat contestatorul că intimata la emiterea deciziei nr. 2163/9.08.2007 nu a avut în vedere aceste situații, deci nu au fost avute în vedere disp.art.266 lit.c și d din Codul muncii.
Intimata SC SA prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea ca nefondată contestației formulate.
A arătat intimata că prin decizia nr.250/17.01.2007 a fost numită comisia de cercetare a abaterii disciplinare,care a întocmit Raportul de cercetare înregistrat sub nr.9110/69970 din 24.01.2007.
Contestatorului, a arătat intimata prin întâmpinare nu i-au fost aplicate două sancțiuni disciplinare.
Prin sentința civilă nr.1531 din 19.10.2007 s-a admis excepția tardivității emiterii deciziei nr.2163/9.08.2007, astfel că a dispus anularea deciziei și reîncadrarea contestatorului cu plata drepturilor salariale aferente.
S-a reținut de instanța de fond că s-a încălcat disp.art.268 (1) din Codul muncii în sensul că sancțiunea disciplinară se dispune prin decizie scrisă în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare,dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
S-a reținut de instanța de fond că din decizie rezultă că fapta a fost săvârșită la 8.02.2007,iar sancțiunea disciplinară a fost aplicată la 9.08.2007 cu depășirea termenului de 6 luni.
Prin decizia civilă nr.178/19.03.2008 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr- s-a admis recursul declarat de intimata SC SA G,s-a casat sentința civilă nr.1531/19.10.2007 Tribunalului Galați și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
S-a reținut că decizia de concediere nu-i tardiv emisă,că fapta a fost săvârșită de contestator la 8.01.2007,că termenul de 6 luni a fost suspendat prin emiterea deciziei de suspendare a contractului de muncă conform deciziei nr.5410/3006/8.02.2007 unitatea intimată luând cunoștință de Ordonanța nr.280/P/27.06.2007 la data de 30.07.2007,emițând decizia de concediere la 9.08.2007.
În rejudecarea cauzei,prin sentința civilă nr.753 din 9.06.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Galația respins ca nefondată contestația împotriva deciziei de concediere nr.2163/9.08.2007 emisă de SC SA
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia 2163/09.08.2007 emisă de intimata SC G SA contestatorul a fost sancționat disciplinar cu desfacerea contractului de muncă, în baza art. 61 lit. a din Codul muncii pentru că a sustras de la locul de muncă cantitatea de 22 kg material neferos.
Instanța de fond a reținut că măsura de concediere dispusă împotriva contestatorului, este temeinică.
Fapta de sustragere nu a fost contestată de nimeni, ba chiar a fost recunoscută de contestator. Pentru aceasta s-a dispus de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați aplicarea unei amenzi administrative.
Această faptă nu poate rămâne, desigur, fără urmări, în cadrul raporturilor de muncă. Acestea trebuie să se bazeze pe corectitudine și încredere reciprocă. Dacă la nivel social se poate considera că persoana vinovată se poate reintegra și că scopul legii penale poate fi atins și prin aplicarea unei sancțiuni administrative, la nivelul relațiilor personale angajat-angajator situația e diferită. Nu i se poate solicita unui angajator să mențină în funcție o persoană în care nu mai are încredere să-i încredințeze bunurile sale, pentru că a sustras din patrimoniul firmei, chiar dacă valoarea prejudiciului e mică și chiar dacă a fost recuperat, în condițiile în care această faptă era catalogată de regulamentul de ordine interioară ca fiind una foarte gravă, aspect cunoscut de contestator. De asemenea, acesta cunoștea fenomenul social al sustragerilor masive din incinta angajatorului și politica activă a acestuia de sancționare drastică a angajaților surprinși ca fiind implicați în sustrageri și, cu toate acestea, nu a ezitat să comită fapta.
Răspunderea specifică relației de muncă, răspunderea disciplinară intervine ori de câte ori persoana angajată încalcă, prin fapta săvârșită cu vinovăție, obligația de a respecta disciplina muncii.
Răspunderea disciplinară presupune întrunirea cumulativă a următoarelor cerințe: existența unor abateri de la obligațiile de serviciu ale salariatului, inclusiv încălcarea normelor de comportare;fapta salariatului să fie săvârșită cu vinovăție;prin fapta sa salariatul să fi adus atingere ordinii necesare bunei desfășurări a activității în unitate;
Toate aceste condiții sunt îndeplinite în cazul contestatorului, iar sancțiunea aplicată este justificată în raport de gravitatea faptei,a mai reținut instanța de fond.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul considerând-o nelegală.
În motivarea recursului declarat recurentul contestator a susținut că decizia nr.2163/9.08.2007 este lovită de nulitate absolută întrucât la emiterea ei nu s-aținut cont de propriile norme,în special de cele din art.38 coroborate cu art.41 din Regulamentul Intern.
Art.38 din acest Regulament prevede modalitatea de lucru pentru stabilirea gradului de vinovăție a salariatului respectiv: la constatarea abaterii conducătorul locului de muncă în exercitarea competențelor sale întocmește un referat de prezentare a situației,cu propunerea de sancțiune pe care îl înaintează spre aprobare a directorului uzinei/direcției/departamentului, după care directorul numește o comisie pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile, din care trebuie să facă parte,în mod obligatoriu conducătorul locului de muncă al salariatului, a arătat recurentul.
Ori în cazul său, a arătat recurentul contestator nu s-a procedat conform celor de mai sus, a arătat recurentul.
Recurentul a arătat că a fost chemat cu adresa nr.9100/69970/18.01.2007 la Direcția Personal Administrativ luându-i-se o declarație de o persoană desemnată de Direcție.
Intimata, a arătat recurentul nu și-a respectat propriile norme întrucât cazul său trebuia trimis uzinei,directorul acesteia trebuind să emită o decizie pentru numirea comisiei care să efectueze cercetarea disciplinară prealabilă,comisie din care trebuia să facă parte conducătorul locului său de muncă.
A mai susținut recurentul contestator că decizia nr.2163/9.08.2007 este lovită de nulitate absolută conform art.267 (1) din Codul muncii,întrucât sub sancțiunea nulității absolute nici o măsură, cu excepția celor prevăzute la art.264 (1) lit.a,avertismentul scris nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
Ori, după cum a învederat și instanța de fond,decizia atacată nu respectă condiția impusă de legiuitor în mod imperativ, aceea efectuării unei cercetări disciplinare prealabile anterioare momentului dispunerii sancționării,prin încetarea suspendării contractului individual de muncă, a arătat recurentul.
Intimata, a arătat recurentul, avea obligația de a dispune efectuarea cercetării disciplinare prealabile,în cazul acestuia,după primirea Ordonanței nr.280/P/27.06.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, dispoziție prin care organul de cercetare penală a stabilit gradul de vinovăție și pedeapsa care i s-a aplicat pentru fapta comisă.
A arătat că cercetarea disciplinară efectuată în luna ianuarie 2007 a vizat măsura de suspendare a contractului său de muncă până la soluționarea definitivă a plângerii penale formulate împotriva lui.
Raportul de cercetare nr.9110/69970 din 24.01.2007 întocmit de Comisia de cercetare disciplinară a făcut doar propunerea de formulare a plângerii penale împotriva sa și suspendarea contractului individual de muncă, raportul nevizând concedierea sa,situație neanalizată de către instanța de fond, a arătat recurentul.
Intimata, a mai arătat recurentul trebuia să numească o altă comisie care să efectueze cercetarea disciplinară conform art.267(1) din Codul muncii care să vizeze în mod direct aplicarea unei sancțiuni cu atât mai mult cu cât se avea în vedere concedierea sa.
La data de 4.08.2007, a mai arătat recurentul ordonanța nr.280/P/27.06.2007 a rămas definitivă neînregistrându-se nici o plângere a intimatei G, reținând un grad de pericol social scăzut aplicându-i o amendă administrativă.
Instanța de fond, a arătat recurentul trebuia să rețină că, așa cum a arătat parchetul în ordonanța dată a recunoscut și regretat fapta, lucru care îl face și acum că nu are antecedente penale, că prejudiciul a fost mic și acoperit.
A mai susținut recurentul contestator că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că fapta are un grad de pericol redus,cât și disp.art.266 lit.c și d din Codul muncii.
A solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii pronunțate,admiterea contestației formulate și înlocuirea sancțiunii acordate cu una mai blândă și reintegrarea sa cu plata drepturilor salariale.
Prin întâmpinarea depusă intimata Gas olicitat respingerea ca nefundat a recursului declarat.
A arătat intimata că a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă prin Decizia nr.250/17.01.2007 fiind numită Comisia de cercetare a abaterii disciplinare, salariatul fiind convocat cu adresa nr.9110/6970/18.01.2007.
Contestatorului, a arătat intimata nu i-au fost aplicate două sancțiuni disciplinare cum greșit susține recurentul contestator,unica sancțiune aplicată fiind cea prin decizia nr.2163/9.08.2007,măsura suspendării fiindu-i aplicată în baza art.52 lit.c din Codul muncii,astfel că nu se poate reține nulitatea deciziei.
Invocarea de către contestator a faptului că din comisie nu a făcut parte conducătorul locului de muncă nu poate fi primită întrucât fapta de sustragere fost săvârșită în afara locului de muncă astfel că din comisie a făcut parte inspectorul de personal care se ocupă de secția din care făcea parte recurentul contestator.
Analizând hotărârea instanței de fond în raport de probele dosarului, de dispozițiile legale aplicabile cauzei, de criticile formulate de recurent cât și de disp.art. 304 și art.3041Cod procedură civilă curtea constată că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, astfel că recursul declarat este fondat pentru următoarele considerente.
Dispozițiile art.267 (1) din Codul muncii prevăd obligativitatea efectuării unei cercetări disciplinare prealabile în cazul aplicării unor sancțiuni disciplinare prevăzute de art.264 lit.b - f din Codul muncii.
Art.38 din Regulamentul intern al SC SA prevede de asemenea modalitate de lucru printre determinarea gradului de vinovăție a salariatului în cazul săvârșirii unei abateri disciplinare,respectiv întocmirea unui referat de prezentare a situației cu propunere de sancționare,referat întocmit de conducătorul locului de muncă,referat care se aprobă de directorul uzinei sau departament care decide formarea unei comisii de cercetare disciplinară prealabilă din care să facă parte în mod obligatoriu conducătorul locului de muncă respectiv.
Se mai prevede că această comisie, după ascultarea salariatului întocmește un raport de cercetare însoțit de documentele justificative și cu propuneri de sancționare.
Art.41 din același Regulament prevede că pentru abateri disciplinare se vor aplica sancțiunile prevăzute în acest regulament cu respectarea strictă a metodologiei fixate.
Ori intimata nu și- respectat propriile metodologii fixate,ceea ce echivalează cu neefectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
În primul rând nu s-a întocmit de conducătorul locului de muncă al recurentului contestator un referat de constatare al faptei,ce constituie abatere disciplinară,comisia numită prin decizia nr.250/17.01.2007 procedând la ascultarea contestatorului în baza unei adrese a Inspectoratului Județean de Jandarmi G și a unui proces verbal de păstrare în custodie a unor bunuri găsite asupra salariatului la data de 8.01.2007.
Ori aceste acte nu țin loc de act constatator al săvârșirii unei abateri disciplinare,ele fiind în afara legislației muncii.
În al doilea rând, din Comisia de cercetare numită prin decizia nr.250/17.01.2007 nu a făcut parte conducătorul locului de muncă al contestatorului prezența sa în comisie fiind considerată obligatorie chiar de către intimată prin propriul regulament.
Justificarea intimatei că nu era necesară prezența acestuia în comisie pentru că fapta de furt a fost constatată în afara perimetrului societății nu poate fi primită întrucât:fapta este săvârșită în legătură cu munca sa de turnător-formator în cadrul Mixte de unde a și sustras bunurile.
De altfel Comisia de cercetare în raportul întocmit, nu face nici o propunere de sancționare a contestatorului, suspendarea contractului individual de muncă conform art.52 lit.c din Codul muncii fiind urmare plângerii penale - deci aceasta nu este o sancțiune disciplinară.
Deci se poate considera că intimata nu a efectuat cercetare disciplinară prealabilă conform art.267 (1) din Codul muncii, ceea ce atrage nulitatea absolută a deciziei de sancționare.
Așa fiind,având înm vedere disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă, cât și disp.art.312 alinh.1,2 și 3 Cod procedură civilă urmează a admite recursul declarat de contestator.
Urmează modifica sentința civilă nr.753/2008 a Tribunalului Galați și în rejudecare a admite contestația formulată de contestatorul și a constata nulitatea absolută a deciziei nr.2163/9.08.2007 emisă de intimata SC SA
Urmează a dispune reintegrarea contestatorului în funcția deținută anterior și plata drepturilor salariale cuvenite de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de contestatorul, domiciliat în G,-, --3,.105 împotriva sentinței civile nr.753/9.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Modifică în tot sentința civilă nr.753/9.06.2008 a Tribunalului Galați și în rejudecare.
Admite contestația formulată de contestatorul.
Constată nulitatea deciziei nr.2163/9.08.2007 emisă de intimata G
Dispune reintegrarea contestatorului în funcția deținută anterior și plata drepturilor salariale cuvenite de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 23.10.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud./18.11.2008
/2 ex./ 28 2008
Fond:-
Asistenți jud.-
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Virginia Filipescu, Marioara Coinacel
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 186/2009. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 471/2009. Curtea de... → |
|---|
