Contestație decizie de concediere. Decizia 186/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 186
Ședința publică de la 06 Martie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de împotriva sentinței civile nr. 1720 din 31.10.2008 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimată fiind Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători -.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de 3 martie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta, și când, având nevoie de timp mai îndelungat pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 6 martie 2009.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată sub nr. 5456/99/07.08.2008 pe rolul Tribunalul Iași, contestatorul a formulat contestație împotriva deciziei nr. 1/2175 din 4.07.2008 emisă de intimata Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători " Călători" solicitând anularea acesteia, cu consecința repunerii în funcție, conform noii denumiri - Cercetare Piață, Tren - vechiului Serviciu Marketing, Tren și obligarea intimatei la plata drepturilor salariale de care fost privat fără drept, din momentul eliberării din funcție, până la reintegrarea efectivă.
Prin aceeași acțiune, contestatorul a solicitat și anularea sau constatarea nulității actelor adiționale la contractul individual de muncă semnate la datele de 9.07.2008 și 14.07.2008, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat următoarele:
Prin sentința civilă nr. 926/18.06.2008 Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, a fost anulată decizia nr. 1/1284/21.04.2008 și s- dispus reintegrarea contestatorului în funcția de serviciu la Serviciul Marketing Tren, deținută anterior emiterii acelei decizii.
Contestatorul solicitat în scris angajatorului să pună în executare această hotărâre judecătorească, a cărei existență a fost dovedită cu un certificat eliberat de grefa Tribunalului Iași, iar reacția acestuia fost schimbarea formală structurii sale organizatorice, astfel că serviciul Marketing, Tren devenit serviciul Cercetare Piață, Tren, al cărui șef este persoana cu care fost înlocuit după emiterea deciziei nr. 1/1284/21.04.2008.
În aceste împrejurări, la data de 07.07.2008, primit răspunsul din data de 03.07.2008, pe care angajatorul l- dat cererii de reintegrare în funcție, răspuns potrivit căruia angajatorul își exprima acordul în ceea ce privește punerea în executare hotărârii judecătorești, însă doar în privința acordării drepturilor salariale, motivat de împrejurarea că din data de 30.06.2008 fost desființat Serviciul Marketing, Tren.
După două zile, contestatorul primit și decizia ce face obiectul prezentei acțiuni, iar după alte două zile, silit de împrejurări și de presiunea exercitată de angajator, semnat primul act adițional la contractul individual de muncă, după care, în urma unor discuții în legătură cu data intrării în vigoare, înscrisă în contract ca fiind 1 mai 2008, s- cerut să semneze un alt act adițional, cu aceleași clauze, însă cu mențiunea schimbată în privința momentului intrării în vigoare, respectiv 1 iulie 2008 în loc de 1 mai 2008.
S-a arătat astfel că desființarea locului de muncă nu este efectivă, schimbându-se doar denumirea serviciului, astfel că toți angajații din "vechiul" Serviciu Marketing, Tren lucrează pe aceleași posturi, cu aceleași atribuții, în "noul" Serviciu Cercetare Piață, Tren.
De asemenea, desființarea locului de muncă nu are cauze reale, nici serioase. Scopul angajatorului fost unul imoral și ilicit: obținerea definitivă rezultatului atins doar temporar prin decizia nr. 1/1284/21.04.2008.
Angajatorul creat aparența desființării postului pentru a- constrânge pe toți șefii îndepărtați nelegal din conducerea unor servicii, să accepte semnarea unui act adițional la contractul individual de muncă pentru posturile în care fuseseră deja mutați de la prima decizie.
Procedând în acest mod, contestatorul susține că angajatorul fraudat legea și urmărit un scop imoral și ilicit, exercitând o constrângere morală intensă, amenințându- cu pierderea oricărui loc de muncă, fapt de natură înfrânge voința oricărei persoane cărei existență este dependentă de salariu, la o vârstă la care perspectivele schimbării felului muncii desfășurate o viață sunt greu de imaginat.
În dovedirea cererii au fost depuse înscrisuri.
Intimata formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației ca nefondată, arătând că, prin hotărârea Adunării Generale Acționarilor " Călători" - nr. 6/30.06.2008 s- aprobat, în baza notelor nr. 40/21/1/42/2008, nr. 20/11/a/776/2008 și nr. 20/14/a/236/2008, structura organizatorică și la nivelul sucursalelor, cu aplicare din data de 01.07.2008, cu încadrare în bugetul de venituri și cheltuieli al societății.
În temeiul hotărârii nr. 6/30.06.2008 s- aprobat desființarea Serviciului Marketing, Tren.
Aceste aspecte au fost evidențiate și în studiul efectuat de către societatea britanică de consultanță. în cadrul proiectului Phare RO 2004/016-722.03.14.09.04 intitulat "Dezvoltarea unui plan strategic operațional pentru Călători pentru îmbunătățirea competitivității de piață, combinată cu întărirea capacității instituționale".
Totodată, prin hotărârea nr. 6/30.06.2008 s- aprobat și înființarea Serviciului Cercetare piață, de tren, dându-i-se atribuții prevăzute la punctul III.2.13 din Regulamentul de organizare și funcționare al Regionalei de Transport Feroviar de Călători.
Față de cele mai sus arătate, intimatul a considerat că este îndeplinită condiția de legalitate prevăzută de teza finală dispozițiilor art. 65 alin.(2) din Codul Muncii, desființarea locului de muncă având o cauză reală și serioasă, fiind impusă de necesitățile evidente privind îmbunătățirea activității.
Intimata a mai precizat că, prin decizia directorului general al Societății Naționale de Transport Feroviar de Călători " Călători" - nr. 1/1284/21.04.2008, contestatorul a fost eliberat din funcția de Serviciu Marketing, de Tren și începând cu aceeași dată, ocupat funcția de Stație II la Stația P, situație față de care contestatorului i s- întocmit actul adițional nr. 1/1285/21.04.2008 la contractul individual de muncă.
Contestatorul luat la cunoștință de cuprinsul actului adițional, însă refuzat să- semneze, fapt consemnat în procesul-verbal nr. 601/5/709/2008. Totuși, intimata consideră că domnul acceptat tacit noua funcție, locul de muncă și salariul, deoarece s- prezentat la Stația P, și- îndeplinit atribuțiile de serviciu și fost remunerat în consecință.
Ulterior, prin Hotărârea Consiliului de Administrație al Călători nr. 6/21.04.2008, la punctul 2.1 din aceasta, s-au aprobat criteriile pentru stabilirea gradării unităților cuprinse în nota de 50/11/1/618/2008, astfel că începând cu data de 01.05.2008 s- modificat gradul pentru un număr de 20 de unități, printre care și Stația
Cu această ocazie, începând cu data de 01.05.2008, funcția de Stație II deținută de contestator la Stația P, încetat să existe, motiv pentru care, începând cu aceeași dată, la nivelul Stației P existat funcția de Stație I, cu drepturi salariale superioare celor de Stație II. În atare condiții, și avându-se în vedere faptul că domnul ocupa la acea dată funcția de Stație II, s- emis actul adițional nr. 1/1422/07.05.2008 la contractul individual de muncă, modificându-i-se astfel, funcția deținută și salariul.
Contestatorul refuzat să semneze acest act adițional la momentul întocmirii lui, însă și- îndeplinit atribuțiile conform noii funcții, aceea de șef Stație I, fiind remunerat conform actului adițional cu un salariu de bază echivalent clasei de salarizare 40, precum și cu sporurile menționate în cuprinsul acestuia. Prin urmare, intimata arată că acesta acceptat tacit noua funcție, iar la data de 09.07.2008 și semnat actul adițional.
Intimata depus la dosar documentația care stat la baza emiterii înscrisurilor contestate.
Prin sentința civilă nr.1720/31.10.2008, Tribunalul Iașia respins contestația împotriva deciziei nr. 1/2175/4.07.2008 și acțiunea formulată de reclamantul .
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 1/2175 din 4.07.2008, Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători " Călători" dispus concedierea salariatului în temeiul art. 55 lit.c) coroborat cu art. 65 alin.1 din Codul Muncii, motivat de faptul că s-a desființat locul de muncă ocupat, respectiv Serviciu Marketing, Tren, ca urmare a reorganizării activități.
În decizie, angajatorul a menționat că i se propune un nou loc de muncă salariatului, respectiv secție I - Stația P - Regionala de Transport Feroviar de Călători
Prin Hotărârea nr. 6/30.06.2008, Adunarea Generală Acționarilor aprobat structura organizatorică Societăți Naționale de Transport Feroviar de Călători " Călători" -, din anexa 1 și de Transport Feroviar de Călători, din anexele 2, 2, 2 b și 2 c, cu aplicare din data de 01.07.2008 cu încadrare în bugetul de venituri și cheltuieli al " Călători" și în numărul de posturi aprobat. La luarea hotărârii au fost avute în vedere notele nr. 40/21/1/42/2008, nr. 20/14/a/236/2008 și nr. 20/11/a/776/2008 având ca având ca obiect reorganizarea activități Serviciului Marketing la nivel central și în cadrul de Transport Feroviar de Călători, în vederea implementări studiului efectuat de către .
În anexa 2b la Hotărârea. nr. 6/2008 nu este prevăzut Serviciul Marketing Tren. Prin urmare, fiind desființat acest serviciu, fost desființat și postul de șef serviciu ce fost ocupat de către contestator.
Prima instanță a mai reținut că prin fraudă la lege se înțelege acea operațiune care constă în folosirea anumitor dispoziții legale la încheierea unui act juridic, în scopul de încălca alte dispoziții legale imperative. În legătură cu acest aspect, contestatorul nu a precizat prin încheierea cărui act juridic s-a încercat încălcarea dispozițiilor imperative ale Codului Muncii.
Susținerea contestatorului potrivit căreia scopul angajatorului fost obținerea definitivă rezultatului atins doar temporar prin decizia nr. 1/1284/21.04.2008 este neîntemeiată, în speță, făcându-se dovada că fost modificată structura organizatorică tuturor de Transport Feroviar de Călători, nu numai celei din
Potrivit dispozițiilor art. 41(1) Codul Muncii, contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților.
Actele adiționale la contractul individual de muncă nr. 1/142/07.05.2008 și nr. 1/2000/24.06.2008 au fost semnate de către salariat. Aceste acte privesc prestarea de către contestator a activităților specifice funcției de șef stație
Pentru aceste considerente, s-a reținut că cererile privind anularea și constatarea nulități actelor adiționale sunt neîntemeiate.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, s- respins cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs reclamantul, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Recurentul a fost angajat la Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători " Călători", cu contract individual de muncă, în funcția de serviciu la Serviciul Marketing, Tren, în cadrul Regionalei de Transport Feroviar de Călători
La data de 21.04.2008, socitatea angajatoare a emis decizia nr.1/1284, act prin care a modificat în mod unilateral contractul individual de muncă încheiat cu recurentul, în ceea ce privește felul muncii, locul muncii și salariul.
Prin sentința civilă nr.926/18.06.2008 a Tribunalului Iașia fost anulată această decizie și s-a dispus reintegrarea contestatorului în funcția de serviciu la Serviciul Marketing, Tren, deținută anterior emiterii acestei decizii, sentință ce a rămas irevocabilă.
În ziua următoare pronunțării acestei hotărâri judecătorești, angajatorul a întocmit Nota de fundamentare având ca obiect reorganizarea activității serviciului de marketing la nivel central și în cadrul de Transport Feroviar de Călători I, în vederea implementării studiului efectuat de către .
Recurentul mai arată că, deși activitatea de marketing a angajatorului se realiza exclusiv prin serviciile de marketing de la nivel central și de la nivel regional, deși prin studiul făcut în vederea eficientizării activității s-a subliniat insuficiența numerică a acestui serviciu, comparativ cu numărul total de angajați ai intimatei și cu toate că în raportul ce a stat la baza notei de fundamentare nu se propunea ca soluție desființarea serviciilor de marketing, ci eficientizarea acestora, angajatorul a folosit prilejul de a scăpa de ocupantul postului de serviciu la Serviciul Marketing, Tren din cadrul Regionalei I, inserând în nota de fundamentare propunerea desființării acestui serviciu, concomitent cu reorganizarea activității sectorului de marketing.
Astfel cum rezultă din actul înregistrat sub nr- din 02.10.2008, Serviciul Marketing de după reorganizare are aceleași posturi, ocupate de către aceleași persoane, cu cel care exista anterior.
De altfel, intimata, prin răspunsul la întrebarea nr.6 a confirmat faptul că reorganizarea sectorului de marketing s-a concretizat prin mărirea numărului de posturi normate pentru această activitate în limita posturilor vacante existente.
Prin urmare, recurentul arată că desființarea locului său de muncă nu este efectivă, că în strategia de marketing a angajatorului nu există ca obiectiv reducerea personalului, ci, dimpotrivă sporirea numerică a acestuia, odată cu luarea unor măsuri organizatorice concrete și mai diversificate decât în trecut pentru eficientizarea serviciilor oferite clienților de către angajator.
Astfel, se arată că în mod greșit tribunalul a reținut că postul recurentului a dispărut odată cu desființarea Serviciul Marketing, Tren, fără a observa că prin același act a fost înființat un nou serviciu de marketing, atât la nivel central, cât și la nivel regional, serviciu ce are în toate regionalele aceleași posturi ca și serviciul de marketing anterior, posturile fiind ocupate de către aceleași persoane. Aceasta a fost situația și în Regionala I, postul fiind ocupat de persoana cu care fusese înlocuit recurentul în Serviciul marketing cu denumirea anterioară hotărârii nr.6/2008.
Recurentul arată astfel că desființarea postului nu a fost efectivă și a avut un scop imoral și ilicit, respectiv obținerea definitivă a rezultatului atins doar temporar prin decizia nr.1/1284/21.04.2008.
Se mai arată că, în realizarea aceluiași scop, angajatorul l-a determinat pe contestator să semneze actele adiționale din 9.07.2008 și 14.07.2008, acte având ca obiect schimbarea funcției de al Serviciului Marketing, Tren, cu cea de Stație
Recurentul mai arată că a solicitat în scris angajatorului executarea sentinței civile nr.926/18.06.2008 a Tribunalului Iași, iar reacția acestuia a fost schimbarea formală a structurii sale organizatorice.
În acest context, recurentul a primit răspunsul din data de 07.07.2008, prin care angajatorul își exprima acordul în ceea ce privește punerea în executare a hotărârii judecătorești doar în ceea ce privește plata drepturilor salariale cuvenite potrivit acesteia.
Recurentul a primit și decizia contestată în cauză și după două zile, silit de împrejurări și de presiunea exercitată de angajator, a semnat primul act adițional la contractul individual de muncă, după care, în urma unor discuții privind data intrării în vigoare a acestuia, înscrisă inițial ca fiind 01.05.2008, i s-a dat spre semnare un nou act adițional, cu mențiunea că acesta intră în vigoare de la data de 01.07.2008.
Se mai arată că modalitatea în care a acționat angajatorul în raporturile juridice cu contestatorul începând cu luna aprilie 2007, când i-a modificat contractul individual de muncă, a condus la crearea unei continue presiuni asupra psihicului recurentului pentru a obține formal acordul de modificare a raporturilor de muncă.
Se mai arată că în mod greșit angajatorul a încheiat acte adiționale la contractul individual de muncă și nu un nou contract de muncă pentru noul post.
Recurentul mai susține că repunerea sa în situația anterioară, respectiv obligarea intimatei să-l reintegreze funcția de șef serviciu care a fost reorganizat sub o nouă denumire, de Cercetare Piață, de Tren, se impune întrucât numai astfel s-ar atinge scopul judecății, respectiv reparația echitabilă a vătămării pe care angajatorul i-a provocat-o cu vinovăție angajatului prin actele ce fac obiectul prezentei contestații.
Prin întâmpinarea formulată, Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători " Călători", prin reprezentant legal, a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.
În recurs nu s-au depus la dosar înscrisuri noi.
Analizând recursul formulat de reclamantul, prin prisma disp.art.3041Cod.proc.civilă, se reține că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit contractului individual de muncă nr.-/21.03.2003, recurentul a ocupat, începând cu data de 24.03.2003, funcția de de Serviciu Marketing, Tren în cadrul Regionalei de Transport Feroviar de Călători
Prin actul adițional nr.-/30.05.2007 la contractul individual de muncă, recurentului, începând cu data de 01.06.2007, i s-a majorat salariul de bază la care era îndreptățit, în calitate de de Serviciu Marketing, Tren, prin acordarea unei indemnizații de conducere de 30%, ce atestă faptul că activitatea sa pe această funcție a fost apreciată de către conducerea societății intimate.
La data de 21.04.2008, societatea angajatoare a emis decizia nr.1/1284, act prin care a modificat în mod în mod unilateral contractul individual de muncă încheiat cu recurentul, eliberându-l pe acesta din funcția de serviciu la Serviciul Marketing, Tren și numindu-l pe funcția de Stație II la Stația
Prin sentința civilă nr.926/18.06.2008 a Tribunalului Iași, rămasă irevocabilă, a fost anulată decizia nr.1/1284 din 21.04.2008 emisă de Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători " Călători" și s-a dispus reintegrarea contestatorului în funcția de serviciu la Serviciul Marketing, Tren, deținută anterior emiterii acestei decizii.
S-a reținut în acest sens că modificarea unor elemente esențiale ale contractului individual de muncă al contestatorului s-a efectuat cu încălcarea disp.art.41 din Codul Muncii.
La data de 04.07.2008, prin decizia nr.1/2175, recurentul, "având funcția de Serviciu Marketing, Tren în cadrul Regionalei de Transport Feroviar de Călători I" a fost concediat în temeiul disp.art.55 lit.c) coroborat cu art.65 alin.1 din Codul Muncii, pe motivul desființării locului său de muncă, avându-se în vedere Hotărârea nr. 6/30.06.2008 și Nota nr.20/11/a/776/19.06.2008.
La data de 07.07.2008, a fost comunicată recurentului adresa nr-, prin care intimata a răspuns cererii acestuia de executare a sentinței nr. 926/18.06.2008 a Tribunalului Iași, în sensul că îi vor fi acordate doar despăgubirile la care era îndreptățit, reintegrarea sa nefiind posibilă, având în vedere faptul că, prin Hotărârea nr. 6/30.06.2008, Serviciul Marketing, Tren a fost desființat.
Prin cererea înregistrată la societatea intimată sub nr.1/2304/11.07.2008-fila nr.54-recurentul a precizat că desființarea serviciului i-a fost adusă la cunoștință doar la momentul când a primit decizia de concediere, deși nota de fundamentare fusese emisă la data de 30.06.2008 și în ipoteza în care nu i s-ar fi modificat în mod unilateral contractul de muncă, ar fi fost propozabil pentru funcția de șef al noului serviciu creat prin Hotărârea nr. 6/30.06.2008, care are același obiect de activitate ca și cel desființat. A mai precizat că a luat cunoștință de propunerea de a ocupa un alt loc de muncă vacant pe unitate - Stație I- Stația P, funcție pe care consimte să o exercite pentru a nu fi pus în situația de a-i înceta contractul de muncă.
Prin actul adițional nr.1/1422/07.05.2008, semnat de către recurent la data de 09.07.2008 (fila nr.14 dosar de fond), recurentul a fost trecut pe funcția de Stație I- Stația P, începând cu data de 01.05.2008.
Prin actul adițional nr.1/2000/24.06.2008, semnat de către recurent la data de 14.07.2008 (fila nr.15 dosar de fond), s-a majorat salariul cuvenit recurentului, pe funcția de Stație I- Stația P, începând cu data de 01.07.2008.
Decizia de concediere contestată în prezenta cauză este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Se reține că, în executarea sentinței civile nr.926/18.06.2008 a Tribunalului Iași, prin care s-a dispus repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei nelegale, angajatorul avea obligația de a-l reintegra pe contestator pe funcția de serviciu al Serviciului Marketing, Tren începând cu data de 21.04.2008, ca și când raporturile de muncă nu ar fi fost niciodată modificate, astfel cum s-a stabilit în doctrina de dreptul muncii și practica judiciară în domeniu și nu începând cu data pronunțării hotărârii ce constituie titlu executoriu.
Ori, astfel cum rezultă din organigrama depusă la fila nr.36 dosar de fond, această funcție a continuat să existe după data de 21.04.2008, iar prin Hotărârea nr. 6/30.06.2008 s-a aprobat noua structură organizatorică a regionalelor de transport feroviar de călători, "cu aplicare de la data de 01.07.2008".
Prin urmare, în temeiul hotărârii judecătorești definitive și executorii, angajatorul avea obligația să dispună reintegrarea recurentului pe funcția deținută anterior emiterii deciziei a cărei nelegalitate s-a constatat, neputând practic să fie dispusă concedierea sa din acest post fără a fi în prealabil în mod legal reintegrat.
De altfel, contradictorie este în acest sens și poziția angajatorului, care, pe de o parte, răspunde recurentului la cererea de executare a sentinței civile nr.926/18.06.2008 că nu poate dispune reintegrarea întrucât a fost desființată funcția de serviciu al Serviciului Marketing, Tren, dar, pe de altă parte prevede chiar în decizia contestată că, la data de 04.07.2008, data emiterii deciziei, acesta avea funcția de serviciu Serviciul Marketing, Tren în cadrul Regionalei de Transport Feroviar de Călători
Este logic că atâta timp cât recurentul nu ocupa o anumită funcție, nu putea nici să înceteze contractul său de muncă pentru această funcție.
Pe lângă acest prim motiv de nelegalitate a deciziei, se mai reține că în mod greșit prima instanță a reținut că angajatorul ar fi dovedit în speță că desființarea locului de muncă al recurentului ar fi fost efectivă și că ar fi avut o cauză reală și serioasă.
Astfel, la data de 19.06.2008, la o zi după pronunțarea sentinței civile nr.926/2008 de către Tribunalul Iași, angajatorul întocmește Nota de fundamentare nr.20/11/a/776/19.06.2008.
Prin această notă, întocmită în urma studiului efectuat de .s- concluzionat că personalul de marketing reprezintă doar 4,2 % din totalul angajaților care lucrează în domeniul administrativ CFR Călători, astfel încât resursele umane din cadrul Departamentului de marketing au puține posibilități de dezvoltare eficientă a proiectelor promoționale și a structurilor de prețuri pe lângă activitatea principală de proiectare a mersului trenurilor.
După cum rezultă din această notă de fundamentare, acestea sunt concluziile pe baza cărora s-a hotărât desființarea Serviciul Marketing la nivel central și a Serviciului Marketing, Tren la nivel regional, deși, astfel cum am precizat anterior, studiul efectuat de . a reținut tocmai procentajul redus al personalului de marketing din cadrul societății, nefiind dovedit de către intimat, cu probele administrate în cauză, caracterul real și serios al desființării funcției recurentului.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, prin aceeași notă s-a decis ca, la nivel regional, activitatea de marketing să fie definită de Serviciul Cercetare Piață, de Tren, cu un necesar de personal de maxim 6 posturi care, la nivelul Regionalei I, a rămas exact aceleași ca în vechiul serviciu.
Se mai reține că, analizând comparativ activitățile ce reveneau vechiului serviciu-filele nr.37-38 dosar de fond- cu cele ale serviciului nou -filele nr.33-35, nu se pot constata modificări de esență, motiv pentru care au și fost păstrate în noua schemă de personal toate funcțiile existente anterior, ocupate de către aceiași salariați.
Astfel, nu se poate vorbi de o desființare efectivă, din cauze reale și serioase a locului de muncă al recurentului atâta timp cât, din înscrisul depus la fila nr.64 dosar de fond, ce cuprinde lista cu personalul Serviciului Marketing, Tren în luna iunie 2008-conform statului de funcții aprobat cu nr- și lista cu personalul Serviciului Cercetare Piață, de Tren-conform statului de funcțiuni aprobat cu nr-, rezultă că în cele două servicii există practic o identitate de funcții și salariați.
Chiar dacă, astfel cum a reținut prima instanță, prin la această Hotărârea nr.6/30.06.2008, s-a aprobat noua organigramă, în care apare doar Serviciul Cercetare Piață, de Tren, acesta a preluat de fapt principalele atribuții ale Serviciului Marketing, Tren, dar ceea ce este esențial, în speță, a preluat integral toate posturile din vechiul serviciu, care sunt ocupate de către aceleași persoane.
Se mai reține din cuprinsul aceluiași înscris că Șeful serviciului Marketing, Tren, în luna iunie 2008, era, care ocupa în luna iulie 2008, aceeași funcție, în cadrul serviciului reorganizat, denumit Cercetare Piață, de Tren.
De aici se desprinde cu certitudine concluzia că desființarea funcției de Serviciu Marketing, Tren în cadrul Regionalei de Transport Feroviar de Călători I nu a fost reală și serioasă, nefiind impusă de necesități evidente privind îmbunătățirea activității.
Astfel, deși s-a invocat ca motiv de concediere a recurentului faptul că s-ar fi desființat funcția de Serviciu Marketing, Tren în cadrul Regionalei de Transport Feroviar de Călători I, în realitate, din analiza acelorași înscrisuri depuse la dosar de către angajator se desprinde concluzia că, deși Serviciul Marketing, Tren a fost desființat, nici un moment nu s-a pus problema de a fi concediat ocupantul acestui post în luna iunie 2008, conform listei de personal depuse la dosar, ci acesta a rămas în continuare șef al noului serviciu.
Nu se poate considera că, în cazul unui salariat, desființarea locului de muncă - Serviciu Marketing, Tren- a condus la modificarea raporturilor de muncă, iar în cazul recurentului, desființarea aceluiași post, constituie un motiv de concediere potrivit disp.art.65 din Codul Muncii.
De altfel, acest aspect aduce în discuție din nou nelegalitatea deciziei contestate, având în vedere faptul că recurentul a fost concediat din funcția de Serviciu Marketing, Tren, fără a fi în prealabil reintegrat pe acest post, funcție pe care o ocupa însă, la data desființării acestui serviciu,.
În consecință, se reține că, prin modul în care a acționat, angajatorul a încălcat principiul securității raporturilor juridice și principiul legalității, astfel încât se impune anularea deciziei nr. 1/2175 din 4.07.2008 emisă de intimata Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători " Călători" și obligarea intimatei la plata despăgubirilor cuvenite recurentului potrivit disp.art.78 din Codul Muncii.
De asemenea, se mai reține că, în ipoteza în care nu i s-ar fi modificat în mod unilateral contractul individual de muncă în luna aprilie 2008, modificare pe care instanțele au considerat-o nelegală, recurentul, urmărind situația pe care a avut-o persoana care l-a înlocuit în funcție, ar fi fost îndreptățit să preia funcția de conducere Serviciului Cercetare Piață, de Tren, ce a rezultat în urma restructurării Serviciului Marketing, Tren, fără a interveni nici o modificare în privința personalului care era în funcție la data desființării vechiului serviciu.
Se reține astfel că, fără repunerea recurentului în situația anterioară concedierii, atingerea adusă dreptului la muncă al salariatului nu s-ar repara și nu s-ar asigura stabilitatea raporturilor de muncă.
În ceea ce privește actele adiționale înregistrate sub nr. 1/1422/07.05.2008 și nr. 1/2000/24.06.2008, se reține că în mod greșit prima instanță a reținut că acestea sunt valabil încheiate întrucât recurentul și-ar fi dat consimțământul la modificarea contractului său de muncă.
Faptul că recurentul nu a fost de acord cu modificarea contractului său de muncă sub aspectul funcției, locului muncii și salarizării rezultă în primul rând din actul adițional nr.1/1285/21.04.2008 (depus la fila nr.10 dosar de fond), pe care angajatorul a încercat să-l încheie cu acest salariat și care nu a fost semnat de către contestator și în al doilea rând din faptul că acesta a înțeles să investească instanța cu o acțiune în constatarea nelegalității deciziei nr.1/1284, prin care intimata a modificat în mod în mod unilateral contractul său individual de muncă.
Cât privește cele două acte adiționale a căror anulare s-a cerut în cauză, se reține faptul că acestea au fost semnate însă de către recurent la datele de 09.07.2008 și 14.07.2008. Ori, după ce decizia de concediere și-a produs efectele, la data de 07.07.2008, potrivit art.75 din Codul Muncii, nu se mai putea ajunge la încheierea unor acte adiționale de modificare a contractului individual de muncă.
Practic, pentru încheierea valabilă a unor astfel de acte adiționale la contractul de muncă era necesar ca manifestarea de voință a părților în sensul modificării funcției, locului muncii și salariului, elemente esențiale ale contractului să se întâlnească anterior emiterii deciziei de concediere.
Decizia de încetare a contractului de muncă trebuia emisă doar în ipoteza în care nu se ajungea la un acord privind ocuparea postului vacant oferit de către unitate. În cazul în care salariatul accepta noul post, se încheia într-adevăr un act adițional valabil de modificare a locului său de muncă.
De altfel, potrivit disp.art.17 alin.1 din Codul Muncii, anterior modificării contractului individual de muncă, angajatorul avea obligația de a informa salariatul cu privire la clauzele esențiale pe care intenționa să le modifice, obligație pe care în speță intimatul nu și-a îndeplinit-o, decizia de concediere neputând fi calificată ca având un asemenea caracter. Astfel cum rezultă din actele dosarului, chiar răspunsul la cererea recurentului de reintegrare în baza sentinței nr. nr.926/2008 a Tribunalului Iași, a fost comunicat ulterior deciziei de încetare a contractului.
În acest context, deși obligația de informare a salariatului se consideră, conform disp.art.17 alin.2 Codul Muncii, îndeplinită la data semnării actului adițional, se reține că legiuitorul avut în vedere în acest caz, desigur, doar actele adiționale încheiate în timpul cât contactul de muncă este în ființă, nu după comunicarea deciziei de concediere.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.2 din Codul Muncii, urmează să se admită recursul formulat de reclamantul, să se modifice în tot sentința prime instanțe, în sensul de a se admite contestația promovată, a se dispune anularea deciziei nr.1/2175 din 04.07.2008 emisă de intimată și a actelor adiționale înregistrate sub nr.1/1422/07.05.2008 și nr.1/2000/24.06.2008 la contractul individual de muncă încheiat între părți.
Pentru considerentele expuse anterior, se va reintegra contestatorul pe funcția de Serviciu Cercetare Piață, de tren, intimata fiind obligată să plătească contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data de 04.07.2008 și până la reintegrarea efectivă.
În temeiul dsip.art.274 din Codul Muncii, intimata, aflată în culpă procesuală, va fi obligată și la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1720/31.10.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în tot, în sensul că:
Admite contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători " Călători".
Dispune anularea deciziei nr.1/2175 din 04.07.2008 emisă de intimată și a actelor adiționale înregistrate sub nr.1/1422/07.05.2008 și nr.1/2000/24.06.2008 la contractul individual de muncă încheiat între părți.
Obligă intimata să-l reintegreze pe contestator pe funcția de Serviciu Cercetare Piață, de Tren.
Obligă intimata să plătească contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data de 04.07.2008 și până la reintegrarea efectivă.
Obligă intimata să plătească recurentului suma de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./Tehnored.:;
2 ex.- 30. 03.2009;
Jud. fond:- Tribunalul Iași:-;
-.
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina Moruzi, Carmen
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 95/2010. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 703/2008. Curtea de... → |
|---|
