Contestație decizie de concediere. Decizia 703/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 703
Ședința publică de la 04 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigii de muncă privind recursul declarat de recurent UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI farmacie "GR. " I împotriva sentinței civile nr. 584 din 16. 04. 2008 Tribunalului Iași, intimată fiind, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurentă și avocat pentru intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la al treilea termen de judecată, recurenta a depus la dosar, prin registratura instanței, înscrisurile dispuse de instanță la termenul anterior, constând în Carta Universitară și Regulament și documentația care a stat la baza transformării postului. acestor înscrisuri a fost comunicat administrativ intimatei.
Părțile precizează că nu mai au cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Avocat, având cuvântul pentru recurentă, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, pentru motivele expuse pe larg în cererea de recurs. Intimata a ocupat funcția de preparator universitar în cadrul I începând cu data de 01. 01. 2001 până în ianuarie 2005, dată când postul a fost transformat în post de asistent universitar și scos la concurs. De menționat că încă din anul 2004 intimata a solicitat transformarea postului de preparator universitar în post de asistent universitar, iar postul a fost scos la concurs în luna ianuarie 2005. La acest concurs s-a prezentat intimata, dar și o altă candidată care a obținut acest post în urma câștigării concursului. Postul de preparator ocupat de intimată a dispărut din statul de funcții, fiind înlocuit cu cel de asistent universitar. Intimata a solicitat în instanță anularea acestui concurs dar acțiunea acesteia a fost respinsă. A solicitat pe parcursul litigiului, întreruperea contractului individual de muncă până la soluționarea litigiului. Cererea de suspendare a contractului de muncă a fost aprobată de universitate. În urma controlului efectuat de ITM I,care a dispus practic întocmirea deciziei de încetare a contractului individual de muncă al intimatei, s-a emis decizia contestată. Consideră că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică. Decizia de desfacere a contractului de muncă al intimatei a fost luată cu respectarea procedurii prevăzute de lege.
Având în vedere motivele expuse pe larg și în cererea de recurs, solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate, iar pe fond respingerea contestației. De altfel, s-a creat un post de preparator la aceeași disciplină, la I, intimata are acest post, însă acum este în concediu prenatal.
Avocat, având cuvântul pentru intimată, precizează că prin întâmpinare s-au ridicat probleme procedurale și excepții. Cererea de recurs este nulă întrucât nu cuprinde nici unul din motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 Cod proc.civ. susținerile acesteia nu pot fi încadrate în nici unul din motivele prevăzute de art.304 Cod proc.civ.
Pe fond, consideră că, potrivit legislației în vigoare, un raport de muncă nu poate fi modificat decât în raport de legislația muncii. Practica I este o practică nelegală. unui post în mod unilateral a fost sancționată de CEDO care a sancționat statul român într-o cauză în care parte a fost Intimata nu a mai fost dorită la. Nici un moment nu i-a fost adus la cunoștință faptul că postul ei de preparator universitar ar fi fost transformat în post de asistent universitar. Postul nu trebuia transformat, deja era un post de preparator. Nu i-a fost adus la cunoștință că s-a transformat postul. S-a susținut că trebuia să se prezinte la concurs pentru ocupa un nou post de preparator universitar. Dar concursul nu a fost anunțat în mod public, însă el s-a organizat și postul a fost ocupat de altcineva. Până la data de 11. 01. 2008 nu se poate vorbi de o încetare a contractului de muncă și nici despre dispariția din Statul de funcții a postului de preparator. Recurenta s- comportat abuziv și arbritrar. În calitatea ei de angajator s-a folosit de Codul muncii pentru aoe xclude din secție și din rândul cadrelor didactice. Prin întregul său comportament, pârâta i-a îngrădit dreptul la muncă. Intimata a intrat în conflict fără voia ei, a îndrăznit să spună nu acestei situații. În concluzie solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond. Cu cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 584/16.04.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Iașia admis în parte contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata Universitatea de Medicină și Farmacie "Gr." I și, în consecință:
A fost constatată nulitatea absolută a deciziei nr. 9/11.01.2008 emisă de intimată.
A fost obligată intimata să o reintegreze pe contestatoare pe postul deținut anterior emiterii deciziei de concediere, de preparator universitar.
A fost obligată intimata să achite contestatoarei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data desfacerii contractului de muncă - 14.01.2008 - și până la reintegrarea efectivă.
A fost respinsă cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Contestatoarea a fost salariata intimatei Universitatea de Medicină și Farmacie "Gr. " I pe postul de preparator universiatr la Clinica de - Facultatea de Medicină, conform contractului individual de muncă nr. 13567/29.12.2000. Acest contract a fost încheiat pe o durată determinată de 5 ani, însă prin decizia nr. 4609/09.04.2003 s-a dispus ca, începând cu data de 01.03.2003, toate contractele de muncă pe perioadă determinată încheiate de I cu preparatorii universitari să fie transformate în contracte de muncă pe perioadă nedeterminată.
Prin decizia nr. 9/11.01.2008 emisă de intimată s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei începând cu data de 14.01.2008, în temeiul disp. art. 65 Codul muncii, art. 74 - 77 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, art. 56 și art. 58 din contractul colectiv de muncă la nivel de universitate nr. 5545/2007. S-a reținut prin această decizie că încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei a avut loc ca urmare a faptului că postul de asistent universitar de la Clinica (post obținut prin transformarea celui de preparator) a fost ocupat de o altă persoană, iar prin decizia nr. 155/07.05.2007 a Curții de APEL IAȘIa fost respinsă cererea de anulare a concursului organizat pentru ocuparea postului de asistent universitar. De asemenea, se reține în cuprinsul deciziei că în perioada anilor 2005 - 2008 în statul de funcții al disciplinei respective nu a mai existat un alt post vacant de preparator universitar.
Potrivit disp. art. 58 alin. 2 Codul muncii, concedierea unei persoane poate fi dispusă pentru motive care țin de persoana salariatului sau pentru motive care nu țin de persoana salariatului. Potrivit disp. art. 61 lit. d Codul muncii, angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului în cazul în care salariatul nu mai corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat, iar potrivit disp. art. 65 Codul muncii, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat din unul sau mai multe motive, fără legătură cu persoana acestuia. De asemenea, potrivit disp. art. 77 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, salariatul poate fi concediat pentru motive de necorespundere profesională cu respectarea procedurii de evaluare prealabilă stabilită prin prezentul contract colectiv de muncă.
Întrucât în decizia nr. 9/11.01.2008 au fost invocate ca temeiuri legale atât disp. art. 65 Codul muncii, cât și disp. art. 77 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, s-a reținut de către instanță că prin această decizie intimata a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei atât pentru motive ce țin de persoana salariatului, respectiv pentru necorespundere profesională, cât și pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, respectiv ca urmare a desființării postului ocupat de salariat. Având în vedere și disp. art. 58 alin. 2 Codul muncii, instanța a reținut că angajatorul nu poate dispune concedierea unei persoane atât pentru motive ce țin de persoana salariatului, cât și pentru motive care nu țin de persoana salariatului.
S-a mai reținut de către instanță că atât în situația concedierii pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, cât și în situația concedierii pentru motive de necorespundere profesională, angajatorul are obligația de a-i propune salariatului alte locuri de muncă vacante în unitate, iar în situația în care nu dispune de locuri de muncă vacante, acesta are obligația de a solicita sprijinul agenției teritoriale de ocupare a forței de muncă în vederea redistribuirii salariatului.
Potrivit disp. art. 76 Codul muncii, concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută.
Potrivit disp. art. 287 Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Or, în speță, s-a reținut de către instanță că intimata nu a făcut dovada că i-ar fi propus contestatoarei alte locuri de muncă vacante în unitate sau, în situația în care nu există astfel de locuri, că ar fi solicitat sprijinul agenției teritoriale de ocupare a forței de muncă în vederea redistribuirii salariatului.
În consecință, având în vedere și disp. art. 76 Codul muncii, instanța a constatat că măsura concedierii contestatoarei a fost luată cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege, fiind lovită de nulitate absolută.
Cât privește cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată, în speță nefiind făcută dovada cuantumului acestor cheltuieli.
Raportat tuturor considerentelor expuse, instanța a constatat că este întemeiată în parte contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata Universitatea de Medicină și Farmacie "Gr. " I, și a admis-o astfel.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Universitatea de Medicină și Farmacie "Gr." I, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din următoarele considerente:
Temeiul de drept care a stat la baza emiterii deciziei de concediere îl reprezintă art. 65 din Codul muncii, art. 74 -77 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de învățământ și art. 56,58 din Contractul colectiv de muncă al "Gr."
Susține recurenta că în mod greșit a reținut instanța de fond că ar fi dispus desfacerea contractului de muncă pentru motive ce țin de persoana salariatului cât și pentru motive ce nu țin de persoana acestuia. În fapt, concedierea a fost dispusă în baza art. 65 din Codul muncii, postul fiind desființat prin transformarea acestuia, iar nu avea la dispoziție un alt post vacant corespunzător pregătirii contestatoarei, art. 74 -77 invocate în decizie referindu-se la contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de învățământ.
Mai arată recurenta că, din dispozițiile art. 81 și 83 din Legea 128/1997, coroborate cu statele de funcții ale rezultă că nu mai există un post de preparator la disciplina, iar acest post nu poate fi creat decât în condițiile legii și numai dacă există ore de predare.
Practic, statele de funcții se întocmesc la catedre sau departamente, prin consultarea membrilor acestora, ca urmare a precizării sarcinilor didactice de către Consiliul facultății și cu avizul inițial al Senatului și ulterior al Ministerul Educației și Cercetării.
Mai susține recurenta că, prin hotărârea pronunțată de Tribunalul Iași, s-a încălcat principiul autonomiei universitare, principiu consacrat prin lege (art. 13 din Legea 84/1995), autonomia universitară presupunând, printre altele, libertatea comunității academice de a întocmi statele de funcții în raport de necesitățile didactice și de numărul de studenți.
Se mai arată că, potrivit art. 58 al. 1 și 2 din Legea 128/1997, posturile didactice se ocupă numai prin concurs, care are caracter deschis, iar la concurs se poate prezenta orice persoană care îndeplinește condițiile prevăzute de lege; recurenta susține că a făcut dovada comunicării către intimată a faptului că nu dispune de posturi vacante de natura celui ocupat.
Ca atare, se solicită admiterea recursului și respingerea contestației.
În drept au fost invocate disp. art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.
În susținerea recursului au fost depuse înscrisuri.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care invocă excepția nulității recursului, arătând că, practic, acesta este nemotivat, în condițiile în care reia susținerile din întâmpinare, fără a cuprinde vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
Pe fond, solicită respingerea recursului, arătând următoarele:
1.Nu a solicitat niciodată transferarea postului său de preparator universitar la disciplina de în post de asistent universitar.
2.Biroul nu a hotărât niciodată scoaterea la concurs a vreunui post prin transformarea celor existente.
3. unui post nu este prevăzut de Legea 53/2003 ori alt act normativ special.
4.Recurenta nu i-a adus la cunoștință faptul că postul său de preparator universitar ar fi fost transformat în post de asistent universitar.
5.Nu este reală împrejurarea că în perioada 2005 -2007 nu ar fi existat nici un post vacant de preparator universitar. În realitate, la puțin timp după concursul din luna ianuarie 2005 s-a organizat un alt concurs pentru ocuparea unui post de preparator universitar la aceeași disciplină (), concurs la care ea nu s-a prezentat, deoarece avea deja un contract individual de muncă încheiat pe perioadă nedeterminată pentru postul de preparator.
6.Prin decizia Curții de APEL IAȘI, instanța de contencios nu s-a pronunțat asupra legalității concursului, ci pe excepția tardivității.
7.Faptul că potul de preparator universitar la disciplina nu a dispărut din statele de funcții rezultă clar din actele emise de recurentă, și anume deciziile nr. 621/24.10.2007 și nr. 9/11.01.2008.
8.Decizia nr.9/11.01.2008 este lovită de nulitate absolută, nefiind motivată în fapt sau în drept.
9.Nu a fost încălcat principiul autonomiei universitare, deoarece acesta se realizează în limitele determinate de lege, iar nu după liberul arbitru al conducerii instituțiilor.
Intimata nu a depus înscrisuri noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată, în primul rând, că excepția nulității recursului nu este întemeiată.
Astfel, potrivit art. 3041Cod procedură civilă, recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzut în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.
Mai mult, conform art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă, indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304.
Ori, din examinarea motivelor cererii de recurs, se reține că acestea se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă.
Ca urmare, excepția nulității recursului va fi respinsă.
În al doilea rând, Curtea de Apel constată că recursul este fondat.
Astfel, în mod greșit a reținut prima instanță că angajatorul ar fi invocat în decizie ca temei de drept atât art. 65 Codul muncii, cât și art. 77 din 2007 -2010.
Prin decizia 9/11.01.2008 au fost invocate, pe lângă dispozițiile art. 65 din Codul muncii, art. 56,58 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, și dispozițiile art. 74-77 din 2007-2010, care prevăd dispoziții generale de încetare a contractului individual de muncă (similare art. 55 din Codul muncii ), obligativitatea efectuării cercetării prealabile în cazul sancțiunilor disciplinare, interdicții de desfacere a contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului și evaluarea salariatului în cazul concedierii pentru necorespundere profesională.
Enumerarea acestor prevederi cu caracter general referitoare la încetarea contractului individual de muncă (în diferite modalități) nu echivalează cu indicarea, ca temei de drept al măsurii dispuse prin decizia 9/11.01.2008, și a necorespunderii profesionale.
Motivarea în fapt a deciziei se coroborează cu temeiul de drept invocat, și anume art. 65 din Codul muncii, respectiv ocuparea postului de asistent universitar prin concurs de către o altă persoană (post rezultat din transformarea celui de preparator universitar deținut de contestatoare) și lipsa unui alt post vacant de preparator în statul de funcții al disciplinei.
În speță, așa cum rezultă din actele dosarului, dar și din cele ale dosarului nr-, în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 702/4.11.2008 a Curții de APEL IAȘI, dosar aflat într-o strânsă legătură cu cel de față, contractul de muncă al contestatoarei ar fi trebuit să înceteze la data de 28.02.2005, data validării de către Senatul a concursului organizat în luna ianuarie 2005 pentru ocuparea postului de asistent universitar.
Astfel, în mod greșit susține contestatoarea -intimată că funcția ocupată de către ea anterior transformării, în baza contractului individual de muncă nr.13567/29.12.2000, cea de preparator universitar-poz.10 în statul de funcții al Disciplinei de din cadrul Facultății de Medicină I, a rămas în continuare în structura catedrei, astfel încât aceasta avea dreptul să continue prestarea muncii în această funcție, iar angajatorul are obligația de a-i permite exercitarea atribuțiilor specifice acestei funcții și ulterior desfășurării concursului din ianuarie-februarie 2005, finalizat practic cu validarea unei alte persoane pe acest post.
Aceasta era cu certitudine situația în cazul în care Universitatea de Medicină și Farmacie I ar fi scos la concurs un post de asistent universitar devenit vacant în statul de funcții, pentru care ar fi concurat și reclamanta, de pe postul ei de preparator, rămas netransformat, astfel încât în situația în care nu reușea la concurs, rămânea în continuare pe postul deținut anterior.
Conform disp.art.41 alin.1 din Codul muncii, modificarea felului muncii unui salariat, element ce ține de esența contractului individual de muncă, se poate face întotdeauna prin acordul părților, aceasta fiind o consecință a caracterului consensual al raporturilor de muncă. Astfel, manifestarea de voință a părților este determinantă atât în faza nașterii raporturilor de muncă, dar și timpul derulării acestora.
Modificarea contractului de muncă poate fi determinată atât de organizarea mai bună a muncii, de anumite necesități social-economice, dar și de unele interese personale ale salariatului.
Un caz de modificare a contractului individual de muncă este și promovarea în funcție, care este supusă însă, pe lângă acordul de voință al părților în acest sens și condițiilor generale aplicabile la încadrarea în funcție, respectiv verificării aptitudinilor profesionale pentru noua funcție prin examen sau concurs.
În speță, în cadrul Facultății de Medicină I - Disciplina nu exista, în semestrul I al anului universitar 2004-2005, un post vacant de asistent universitar, astfel încât reclamanta a fost de acord cu transformarea postului său de preparator în cel de asistent universitar, practică conformă cu disp.art.58 alin.4 din Legea nr.128/1997 privind statutul cadrelor didactice și frecvent întâlnită în cadrul, astfel cum rezultă chiar din tabelul cu posturile scoase la concurs la aceeași dată.
Contestatoarea -intimată cunoștea dispozițiile legale privind posibilitatea de a accede la postul de asistent universitar numai pe bază de concurs, asumându-și astfel riscul de a fi scos la concurs postul transformat.
Potrivit disp.art.53 alin.1 din Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic, funcțiile didactice sunt: preparator universitar, asistent universitar, lector universitar/șef de lucrări, conferențiar universitar, profesor universitar și profesor universitar consultant.
Funcțiile didactice se structurează pe posturi didactice cuprinse în statele de funcții, care se întocmesc anual de către catedre și departamente.
Astfel, potrivit disp.art.58 alin.1 din Legea nr.128/1997, posturile didactice prevăzute la art.53 alin.1, printre care și cele de asistent universitar, se ocupă prin concurs organizat de instituțiile de învățământ superior acreditate sau autorizate provizoriu. Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, concursul pentru ocuparea posturilor didactice are caracter deschis, la concurs putându-se prezenta orice persoană care îndeplinește condițiile prevăzute de prezentul statut și de Legea învățământului nr.84/1995.
În temeiul disp.art.58 alin.4 din Legea nr.128/1997, anunțarea publică a concursurilor pentru ocuparea posturilor didactice vacante sau transformate se face, de către instituția de învățământ superior, în Monitorul Oficial al României și cel puțin într-un ziar de circulație națională, precum și prin afișare la sediu.
Conform disp.art.84 din Statutul cadrelor didactice, statele de funcții ale personalului didactic se întocmesc anual, funcțiile didactice și numărul posturilor stabilindu-se în funcție de: planurile de învățământ, formațiunile de studiu și de normele didactice și de cercetare. Potrivit alineatului 3 al aceluiași articol, în statul de funcții sunt înscrise, în ordine ierarhică, posturile didactice ocupate sau vacante, specificându-se funcțiile didactice corespunzătoare.
Statul de funcții se întocmește la catedre sau departamente și, potrivit art.84 alin.6 din Legea nr.128/1997, se avizează de către consiliul facultății și se aprobă de senatul universitar.
De altfel, selectarea și promovarea personalului didactic, acordarea titlurilor didactice, în condițiile legii, potrivit disp.art.92 alin.3 lit. d) din Legea nr.84/1995, constituie mijloace prin care se realizează autonomia universitară.
Se reține că, în statele de funcții pe anul universitar 2004-2005, depuse la filele nr.146-150 din dosarul nr- al Curții de APEL IAȘI, atașat la dosarul nr-, postul didactic al reclamantei figurează înscris la poziția nr.10.
La poziția nr.63 din lista posturilor propuse pentru scoatere la concurs în sesiunea -decembrie 2004, înregistrată la Facultății de Medicină I sub nr.3715/17.11.2004, avizată în Consiliul Profesoral din 21 și 26 octombrie 2004 (fila nr.156 din același dosar), figurează postul de Asistent, poziția 10 în statul de funcții la, cu mențiunea "Transformare din preparator existent - ".
Se mai reține că această listă depusă la dosar cuprinde 12 posturi didactice scoase la concurs prin transformare, din preparator în asistent sau din conferențiar în profesor.
La filele nr.154-155 din același dosar se află depus anunțul universității înregistrat sub nr.16408/12.11.2004 pentru scoaterea la concurs a postului de asistent, poziția 10.
În Monitorul Oficial nr.848/14.12.2004,a fost publicatanunțul Universității de Medicină și Farmacie Ide scoatere la concurs a postului de asistent, endocrinologie, poziția 10, dovada în acest sens fiind depusă la fila nr.151 din același dosar.
Având în vedere toate aceste înscrisuri, prin care universitatea a asigurat, în condițiile legii, publicitatea transformării postului contestatoarei și scoaterea acestuia la concurs, nu se pot reține susținerile intimatei -intimate în sensul că nu ar fi avut cunoștință despre transformarea postului său ori că nu a fost anunțat public concursul.
Conform disp.art.59 din Legea nr.128/1997, rezultatele concursului pentru ocuparea funcției de asistent universitar se consemnează într-un raport, ce cuprinde, în concluzii, recomandarea candidatului care a obținut cea mai mare medie. Raportul se supune consiliului facultății, de către decan, care aprobă rezultatul concursului prin vot nominal deschis.
Alineatul 5 al aceluiași articol prevede că hotărârea consiliului facultății se supune validării senatului universitar, referitor la respectarea criteriilor și a procedurii de concurs.
Numirea pe postul de asistent universitar se face, conform alineatul 6 al art.59 din Legea nr.128/1997, prin decizia rectorului, începând cu prima zi a semestrului următor.
Din interpretarea dispozițiilor legale aplicabile în speță, enunțate anterior, rezultă că pentru ocuparea unui post didactic în învățământul superior o persoană trebuie, alături de alte condiții, să dețină sau să i se confere un titlu didactic. Aceasta apare ca o condiție necesară, obligatorie pentru ocuparea și exercitarea oricărei funcții didactice.
Titlurile didactice de preparator și asistent universitar sunt conferite de senatul universitar, odată cu validarea concursului pentru postul respectiv.
În speță, la fila nr.232 din dosarul nr- al Curții de APEL IAȘI, este depus procesul-verbal din data de 02.02.2005 încheiat la terminarea concursului pentru postul transformat de asistent universitar, la finalul căruia se consemnează că a fost declarată admisă doamna doctor.
Rezultatele concursului la care a participat și reclamanta sunt consemnate în înscrisul aflat la fila nr.158 din același dosar, menționându-se că, în ședința Senatului din data de 28.02.2005 a fost validată în funcția de asistent - poz.10.
În speță, se reține că reclamantași-a manifestat consimțământul(acordul) la modificarea contractului său de muncă, atât prin achiesarea sa la transformarea postului său de preparator universitar în cel de asistent universitar, fără a contesta, pe calea contenciosului administrativ, această măsură avizată de către consiliul facultății și aprobată de Senatul Universității de Medicină și Farmacie I, dar mai ales prin înscrierea și participarea sa la concursul pentru acest post.
Tardivitatea formulării contestației a fost de altfel și motivul pentru care a fost modificată sentința nr.357/E/10.04.2006 a Tribunalului Iași, prin care fusese respinsă ca fiind nefondată acțiunea reclamantei de anulare a concursului organizat în ianuarie 2005 pentru ocuparea postului de asistent universitar.
Prin decizia nr. 160/04.03.2005 emisă de către universitatea recurentă, depusă la fila nr.105 din dosarul nr.10302/2005 al Tribunalului Iași - Secția contencios administrativ - a fost numită, în funcția de asistent, la Disciplina, poz.10 din statul de funcții, în cadrul Facultății de Medicină, începând cu data de 7 martie 2005.
În situația în care nu s-ar mai fi prezentat alți candidați la concurs este cert că raporturile de muncă ale contestatoarei -intimate ar fi apărut ca fiind modificate prin acordul părților.
În speță însă, prin câștigarea concursului pentru postul transformat de către o altă persoană, angajatorul, deși a fost de acord în principiu cu modificarea raporturilor de muncă dintre părți, a fost pus în imposibilitatea de a da curs acestei promovări, care erasupusă condițieiimperativ prevăzută de lege areușitei la concursși mai mult decât atât,nu putea menținepe același post-poziția 10 din statul de funcții la disciplina de din cadrul Facultății de Medicină -două persoane, una în calitate de asistent universitar și cealaltă în calitate de preparator universitar.
În urma transformării postului recurentei și a concursului desfășurat, ale cărui rezultate nu au fost desființate de către instanța de contencios administrativ,pe postul său în statul de funcțiunifigurează, validată pe post de către senatul, căreia i s-a încheiat, la data de 10.03.2005, contractul individual de muncă înregistrat sub nr.4109 (fila nr.111 dosar nr-), pentru postul de "asistent universitar-poz.10"(pct. E) la Disciplina - Facultatea de Medicină.(pct.D1). Neprocedând la desfacerea contractului de muncă la data validării unei alte persoane la concursul organizat pe postul transformat al contestatoarei, angajatorul a menținut situația de incertitudine a raporturilor acesteia cu I fiind obligat la despăgubiri, conform sentinței civile nr. 655/9.05.2008 a Tribunalului Iași menținută prin decizia civilă nr. 702/4.11.2008 a Curții de APEL IAȘI.
Abia prin decizia nr. 9/11.01.2008 angajatorul a decis desfacerea contractului de muncă al contestatoarei, care nu a reușit la concurs, având în vedere că pe același post în statul de funcții nu pot exista concomitent doi titulari, iar persoana validată pe postul de asistent universitar și-a câștigat dreptul de a-l ocupa prin concurs.
Motivul întemeiat de concediere a contestatoarei a apărut în urma nereușitei acesteia la concursul organizat pentru postul transformat, în acord cu dispozițiile legale.
Postul ocupat de (cel de preparator universitar) a dispărut din statul de funcții începând cu anul 2005, prin transformarea acestuia în post de asistent universitar (cu acordul salariatei) și ocuparea prin concurs de către o altă persoană.
În atare condiții, prin decizia nr. 9/11.01.2008 angajatorul a procedat la reglementarea legală a unei situații de fapt existente încă din anul 2005, fiind întrunite cerințele prevăzute de dispozițiile art.65 din Codul muncii.
Raportat tuturor considerentelor expuse, Curtea de Apel constată că în cauză sunt incidente prevederile art. 304 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă, instanța de fond interpretând greșit dispozițiile legale în materie și probele dosarului, astfel încât, în baza art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de Universitatea de Medicină și Farmacie "Gr." I și va modifica în tot sentința atacată în sensul că va respinge contestația formulată de contestatoare împotriva deciziei nr. 9/11.01.2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului invocată de intimată.
Admite recursul declarat de Universitatea de Medicină și Farmacie "Gr. " I împotriva sentinței civile nr. 584/16.04.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o modifică în tot, în sensul că:
Respinge contestația formulată de contestatoarea împotriva deciziei nr. 9/11.01.2008 emisă de intimata "Gr."
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier,
Red.
Tehnored.
04.11.2008 -2 ex.
Tribunalul Iași: -
-
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina Moruzi, Carmen
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 8073/2008. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 1556/2008. Curtea... → |
|---|
