Contestație decizie de concediere. Decizia 71/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 71/R-CM
Ședința publică din 19 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin judecător
JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Laura
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de contestatoarea, împotriva sentinței civile nr.904 din 3 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurenta-contestatoare și intimata Com.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin cererea depusă la dosar, recurenta-contestatoare solicită ca toate actele de procedură să-i fie comunicate la noua adresă din comuna, sat,-, județul
Curtea ia act de solicitarea recurentei-contestatoare în sensul ca toate actele de procedură să-i fie comunicate la noua adresă din comuna, sat,-, județul
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă în conformitate cu dispozițiile art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată că prin contestația înregistrată la data de 12.01.2009 pe rolul Tribunalul Vâlcea, a chemat în judecată pe intimata Com pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea deciziei nr. 57/30.12.2008 prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă începând cu data de 27 decembrie 2008 în temeiul prevederilor art. 65 din Codul muncii, repunerea părților în situația anterioară, iar în situația în care instanța va considera că decizia privind concedierea este legală a solicitat plata unei compensații de un salariu potrivit dispozițiilor art. 78 din contractul colectiv de muncă la nivel național, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației s-a arătat că între contestatoare și societatea pârâtă s-a încheiat contractul individual de muncă pe durată nedeterminată înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă V sub nr. - din 14 octombrie 2008, cu începerea activității la data de 25 septembrie 2008, iar prin adresa nr. 3516/25 noiembrie 2008 i s-a comunicat că prin hotărârea AGA din 24 noiembrie 2008 i s-a desființat postul ocupat.
Prin decizia nr. 57 din 30.12.2008 a fost concediată în temeiul art. 65 (1) Codul muncii.
Decizia este nelegală întrucât nu conține mențiunile obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 74 Codul muncii: motivele care determină concedierea, durata preavizului, criteriile de stabilire a ordinului de prioritate și lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate, precum și termenul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant.
Referitor la motivele care determină concedierea s-a arătat că angajatorul este suveran în aprecierea necesarului de forță de muncă, existând o singură limită în această privință și anume buna-credință.
Dacă oportunitatea în sine a reducerii numărului de posturi scapă oricărui control judecătoresc, totuși reaua-credință a angajatorului poate face obiectul unei analize din partea instanței.
S-a arătat că situația economică grea a societății era preexistentă angajării sale și consideră că aceasta nu poate să fie motivul concedierii sale.
În ceea ce privește durata preavizului s-a arătat că aceasta nu a fost respectată, iar cu privire la mențiunile privind criteriile de stabilire a ordinii de prioritate conform art. 70 alin. 2 lit. d) din Codul muncii, decizia nu cuprinde nicio referire.
De asemenea, decizia nu arată dacă în societate existau sau nu alte locuri de muncă disponibile pentru care contestatoarea putea să opteze.
ÎPrin sentința civilă nr. 904/03.11.2009, Tribunalul Vâlceaa admis în parte contestația formulată împotriva deciziei nr.57 din 30 decembrie 2008.
A respins capătul de cerere privind anularea deciziei nr. 57/2008 emisă de intimată și plata drepturilor salariale de care ar fi beneficiat, precum și capătul de cerere privind repunerea părților în situația anterioară emiterii actului de concediere.
A admis capătul 3 al contestației și a fost obligată intimata la plata către contestatoare a unei compensații de un salariu conform contractului colectiv de muncă.
A respins capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în fapt și în drept următoarele:
În baza deciziei nr. 57/30.12.2008 emisă de Com, începând cu data de 27 decembrie 2008 încetat contractul individual de muncă al contestatoarei având funcția de director achiziții conform art. 65 din Codul muncii.
de 30 de zile lucrătoare acordat contestatoarei conform notificării nr. 3516/25.11.2008 a expirat la data de 27.12.2008.
Decizia de încetare a contractului individual de muncă a fost motivată de faptul că societatea trece prin momente grele, determinate de volumul foarte scăzut al vânzărilor din ultimele 3 luni și recuperarea greoaie a banilor de la clienții societății.
Examinând decizia contestată, prima instanță a constatat că aceasta a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale, neexistând motive care să atragă nulitatea.
În ceea ce privește respectarea condițiilor prevăzute de art. 74 Codul muncii, s-a constatat că decizia de concediere conține mențiunile obligatorii referitoare la motivele care au determinat concedierea, durata preavizului, iar susținerile reclamantei referitoare la încălcarea dispozițiilor de la lit. c) și d), respectiv criterii de stabilire a ordinului de priorități și lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate nu au temei întrucât dispozițiile de la lit. c) și d) se aplică doar în cazul concedierii prevăzute de art. 64 Codul muncii, și nu de art. 65 din Codul muncii, articol în baza căruia s-a emis decizia contestată.
S-a reținut că decizia este legală și sub aspectul termenului de 30 de zile privind preavizul, iar motivele care au stat la baza desființării postului ocupat de contestatoare au fost temeinice întrucât postul ocupat presupunea achiziționarea de marfă de la furnizori în funcție de volumul de vânzări și de necesarul de marfă.
Așa cum reiese și din motivarea deciziei prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă, societatea trece prin momente grele determinate de volumul foarte scăzut al vânzărilor din ultimele 3 luni și recuperarea greoaie a banilor de la clienții societății.
Față de cele arătate tribunalul a constatat că decizia contestată este legală și temeinică, astfel că au fost respinse capetele de cerere ale contestației referitoare la anularea deciziei și repunerea părților în situația anterioară.
În ceea ce privește capătul 3 al contestației referitor la salariul compensator cuvenit contestatoarei în conformitate cu prevederile art. 78 din contractul colectiv de muncă la nivel național, s-a reținut că acesta este întemeiat, fiind admis în sensul obligării intimatei la plata unei compensații de un salariu.
De altfel, intimata a arătat că este de acord să achite acest salariu în momentul în care contestatoarea se va prezenta să îl ridice.
În fine, potrivit art. 276 Cod procedură civilă a fost respins capătul de cerere privind cheltuielile de judecată.
Împotriva sentinței a formulat recurs, în termen legal, contestatoarea, criticile de nelegalitate și netemeinicie fiind următoarele:
- Contrar celor reținute de instanța de fond, intimata nu a făcut dovada dificultăților economice din ultimele 3 luni, care au determinat concedierea. Bilanțul contabil depus la dosar demonstrează o creștere exponențială a tuturor cifrelor legate de vânzare.
Mai mult, contestatoarea a fost angajată atunci când se cunoșteau deja dificultățile economice.
Dacă oportunitatea reducerii numărului de posturi scapă oricărui control judecătoresc, reaua-credință a angajatorului poate face obiectul unei analize din partea instanței.
- au fost întocmite pro causa și reflectă numai situația din 6.08.2009 deoarece, deși prin hotărârea din 24.11.2008 s-a dispus și reducerea postului de șef depozit, în niciuna din cele două organigrame de dinainte și de după concediere nu apare acest post.
- Față de mențiunea din decizie în sensul că preavizul este de 30 de zile lucrătoare, încetarea contractului de muncă trebuia să opereze cu data de 12.01.2009, și nu cu data de 27.12.2008.
- Decizia de concediere nu cuprinde mențiunile privind criteriile de stabilire a ordinii de prioritate, conform art. 70 alin. (2) lit. d) Codul muncii.
- De asemenea, decizia nu arată dacă în societate existau sau nu alte locuri de muncă vacante pentru care putea să opteze.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate, curtea reține următoarele:
Așa cum s-a arătat în considerentele hotărârii, în urma aprecierii înscrisurilor aflate la dosar, desființarea locului de muncă al contestatoarei a fost motivată prin întâmpinarea dificultăților economice pe durata ultimelor trei luni de activitate, constând în volumul foarte scăzut de vânzări și în recuperarea greoaie a creanțelor.
Cu toate că cifra de afaceri netă, producția vândută și veniturile din vânzarea mărfurilor înregistrează creșteri în anul 2008 față de anul 2007, potrivit documentului "contul de profit și pierderi" de la filele 36-37 din dosar, profitul net scade de la - la -.
Incidentele de plăți înregistrate la plata cu cecuri de la filele 53 și următoarele din dosar reflectă existența a numeroase cazuri în care unitatea a recuperat cu greutate creanțele.
Și acesta este unul dintre motivele scăderii capitalurilor la sfârșitul anului 2008 în pofida creșterii valorii creanțelor.
Aceasta înseamnă că dificultățile economice de la sfârșitul anului 2008 reprezintă o cauză reală și serioasă a desființării locului de muncă al contestatoarei, conform art. 65 alin. (1) Codul muncii, așa cum s-a considerat și de către tribunal.
În organigrama întocmită la 17.06.2009 postul de director achiziții ocupat anterior de contestatoare nu mai este menționat, ceea ce demonstrează că desființarea locului de muncă este efectivă.
Asupra momentului luării măsurii de concediere este dreptul angajatorului să hotărască în funcție de evoluția situației economice, cu privire la care s-a reținut corect că s-a înrăutățit spre finalul anului 2008.
- În lipsa unei convenții a părților din care să rezulte contrariul, termenul de preaviz de 30 de zile calendaristice acordat contestatoarei conform mențiunilor notificării de la fila 7 din dosar și conform datei de expirare a raporturilor de muncă precizate în decizia de concediere este legal, fiind mai mare decât cel prevăzut de art. 73 alin. (1) din Codul muncii și de contractul individual de muncă.
Din calculul efectuat de unitate conform deciziei contestate rezultă că sintagma" 30 de zile lucrătoare "reprezintă o eroare de redactare.
- Criteriile de stabilire a ordinii de prioritate invocate în cea de-a patra critică de nelegalitate nu se aplică situației de față, în care este vorba despre o concediere individuală determinată de desființarea unui singur post.
Nu a rezultat din înscrisurile aflate la dosar nici faptul că existau în unitate mai multe posturi de natura celui desființat spre a fi necesară examinarea modalității în care a fost selectat postul contestatoarei. De aceea contestatoarea nu poate invoca nerespectarea principiului egalității de tratament într-o astfel de concediere drept justificare pentru extinderea aplicării prevederilor art. 74 alin. (1) lit. c) din Codul muncii de la concedierea colectivă la cea individuală.
Este însă fondat motivul de recurs vizând analiza incidenței în speță a obligației reglementate de art. 74 alin. (1) lit. d) coroborat cu art. 64 din Codul muncii, care constă în menționarea în decizie a derulării procedurii de oferire a eventualelor posturi vacante, compatibile cu pregătirea profesională.
Unitatea a recunoscut că nu a urmat această procedură anterior concedierii, invocând dispozițiile art. 64 alin. (1) Codul muncii, potrivit cărora o astfel de obligație nu este prevăzută pentru cazul concedierilor reglementate de art. 65 din Codul muncii.
Concedierea individuală reglementată de art. 65 din Codul muncii, cum este și concedierea contestatoarei, este determinată de motive care nu țin de persoana salariatului.
Întrucât relațiile de muncă se bazează pe principiul bunei-credințe conform art. 8 din cod iar salariatul beneficiază de protecție socială, implicit de protecție împotriva șomajului conform art. 6 din același cod, unitatea are obligația de a-i propune acestuia și în cazul concedierii prevăzute de art. 65 locurile de muncă vacante corespunzătoare pregătirii profesionale.
În lipsa lor, are obligația de a solicita sprijinul agenției teritoriale de ocupare a forței de muncă în vederea redistribuirii salariatului.
Cum o astfel de procedură prealabilă nu a fost urmată, operează sancțiunea nulității absolute a concedierii conform art. 76 din Codul muncii.
Consecința imediată a acesteia este repunerea părților în situația anterioară, ceea ce presupune plata drepturilor salariale și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat pe perioada concedierii, așa cum sunt prevăzute de art. 78 alin. (1), precum și reintegrarea contestatoarei pe postul ocupat anterior.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 Cod procedură civilă va fi admis recursul și modificată sentința în sensul că va fi admisă contestația și anulată decizia nr. 57/30.12.2008 emisă de intimată. Se va dispune reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior emiterii deciziei și va fi obligată intimata la plata despăgubirii egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea. Se va respinge, prin urmare, capătul de cerere subsidiar privind plata compensației.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă și chitanța de plată a onorariului de avocat de la fila 102 din dosarul de fond, va admite cererea de plată a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta-contestatoare, domiciliată în Râmnicu V,-,.15,.C,.2, județul V, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în comuna, sat,-, județul V împotriva sentinței civile nr.904 din 3 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimată fiind COM Râmnicu V, cu sediul în Râmnicu V, str. - - nr. 3, județul
Modifică sentința în sensul că admite contestația, anulează decizia nr. 57/30.12.2008 emisă de intimată. Dispune reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior emiterii deciziei. Obligă intimata la plata despăgubirii egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea. Respinge capătul de cerere subsidiar privind plata compensației.
Obligă pe intimată să plătească recurentei 2000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 ianuarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
6 ex./22.01.2010
Jud. fond: /
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu, Laura
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1938/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 698/2008. Curtea de... → |
|---|
