Contestație decizie de concediere. Decizia 7121/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 5571/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7121R
Ședința publică de la 04 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Enache Daniela Georgeta
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei privind recursul formulat de recurenta, prin mandatar, împotriva sentinței civile nr.3057 din 09.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, în dosarul nr.3769/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, având ca obiect-contestație decizie concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata prin consilier juridic ce depune delegație la dosar, lipsind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează faptul că la dosar recurenta a depus memoriu, iar intimata a depus întâmpinare.
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul în combaterea motivelor de recurs.
Intimata, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului pentru motivele arătate în întâmpinare.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3057 din 09.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, în dosarul nr.3769/3/LM/2008, a fost respinsă excepția tardivității formulării cererii completatoare și a fost respinsă acțiunea formulată de contestatoarea, prin mandatar, în contradictoriu cu intimatul Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță s-a pronunțat mai întâi asupra excepției tardivității depunerii cererii completatoare a cererii de chemare în judecată la termenul de judecată din 08.05.2008. În primul rând instanța, verificând înscrisurile depuse la dosar, a constatat că la data de 08.05.2008 nu a fost depusă nici o cerere completatoare, un asemenea înscris fiind depus la data de 26.05.2008. Asupra acestui înscris, instanța prin încheierea de ședință din data de 26.05.2008, s-a pronunțat calificându-l ca o cerere completatoare și apreciind că este formulată în termen, conform dispozițiilor art.132 pr.civ.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că între reclamanta, în calitate de salariat și intimatul Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, în calitate de angajator a fost încheiat contractul individual de muncă înregistrat sub nr.550/15.09.2004, contract încheiat pe o durată determinată de 3 luni, 6 ore pe zi. La data de 15.12.2004, la solicitarea reclamantei, pârâtul îi prelungește acesteia contractul individual de muncă cu încă 12 luni și încă 3 luni, până la data de 31.03.2006. Prin adresa nr.-/31.03.2006, intimatul OSIM a comunicat reclamantei că, în conformitate cu art. 56 lit.j din codul muncii, contractul individual de muncă încheiat a încetat de drept.
Contestatoarea a solicitat prin prezenta acțiune anularea măsurii încetării contractului de muncă, apreciind-o ca fiind nelegală, întrucât s-a încălcat termenul de 18 luni prevăzut de codul muncii. Conform art.82 alin.1 din codul muncii contractul individual de muncă pe durată determinată nu poate fi încheiat pe o perioadă mai mare de 24 luni, acest text legal fiind modificat prin OUG nr.65/2005. Deci la momentul emiterii adresei contestate, termenul maxim pentru care putea fi încheiat contractul individual de muncă, era de 24 de luni.
Mai mult, instanța a apreciat că adresa atacată de contestatoare nu are valoarea juridică unei decizii de concediere, nefiind aplicabile dispozițiile art.58 și urm. codul muncii și art.263-268 codul muncii. In cazul de față este vorba de o încetare în virtutea legii în ipoteza art.56 codul muncii, care prevede la lit.j"contractul individual de muncă încetează de drept la data expirării termenului contractului individual de muncă încheiat pe perioadă determinată". Astfel, contractul nu mai produce efecte din chiar momentul apariției cauzei de încetare, fără a mai fi nevoie pentru aceasta de vreo formalitate ori de intervenția vreunei manifestări de voință angajatorului. Adresa nr.-/31.03.2006 nu este o decizie de desfacere a contractului individual de muncă, ci doar constată încetarea de drept a contractului de muncă.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, reclamanta, prin mandatar, solicitând să se dispună anularea măsurii de încetare a raporturilor de munca și a adresei nr.-/31.03.2006, sa se constate ca măsura concedierii este făcuta netemenic si nelegal, repunerea părtilor in situația anterioara emiterii adresei -/31.03.2006 si obligarea paratei la plata unei despăgubiri, egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta, precum si a cheltuielilor de judecata ocazionate de acest proces.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. recurenta a arătat că între ea, in calitate de salariat, si intimata OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII SI MĂRCI, in calitate de angajator, s-a incheiat contractul individual de munca nr.550/15.09.2004 pe o durata determinata de 3 luni pe perioada cuprinsa intre 15.09.2004 - 30.12.2004.
Ulterior a lucrat la Oficiul de Stat pentru Invenții si Mărci inca 15 luni, rezultând astfel un total de 18 luni si 1/2, incalcandu-se astfel termenul de 18 luni prevăzut in codul muncii in vigoare la data încheierii singurului contract individual de munca existent intre părți.
In tot acest timp de 15 luni de la expirarea contractului din data de 30.12.2004, nu s-a incheiat un alt contract, vreo anexa de prelungire a contractului sau act adițional, desi recurenta a intreprins toate diligentele pentru a se intra intr-o stare de legalitate.
In data de 02.03.2006 recurenta a înregistrat adresa cu nr.- către Conducerea OSIM, in care sesiza toate ilegalitățile. Nu a primit nici un răspuns in termenul legal. In data de 31.03.2006, in timp ce se afla in incapacitate temporara de munca, OSIM a emis adresa nr.- prin care informa recurenta ca au incetat raporturile de munca. Dupa emiterea adresei nr. - de instiintare despre incetarea unilaterală a raporturilor de munca, parata a menținut raporturile de munca cu reclamanta pe toata perioada cit aceasta s-a aflat in concediu medical. În adresa -/31.03.2006 este recunoscut termenul total de 18 luni pentru care se putea incheia un contract de munca, cu durata determinata si pe care parata l-a depășit cu 15 zile la emiterea adresei si cu trei luni, cât reclamanta s-a aflat in incapacitate temporara de munca, incalcând codul muncii in vigoare la data incheierii singurului contract de munca legal, incheiat intre parti si ale cărui prelungiri succesive s-au efectuat prin acordul tacit, astfel, existand temeiul legal pentru acordul tacit al pârâtei de a menține pe recurentă in funcție pe termen nedeterminat.
Adresa nr.-/31.03.2006 este ilegala, arată recurenta, deoarece a fost eliberata si comunicata acesteia, in timp ce se afla in concediu medical si nu poate suplini o Decizie de concediere, neintrunind nici unul din elementele legale necesare, cum ar fi perioada de preaviz de 15 zile, prevăzută atat in cazul concedierii cat si in cazul demisiei, in Contractul individual de munca nr. 550/15.09.2004 si in Contractul Colectiv de Munca, aplicabile la nivel de unități sau grup de unități si in legislația in vigoare.
In data de 03.05.2006, dupa 19 luni si 18 zile de la inregistrarea contractului individual de munca nr.550/15.09.2004 si dupa ce recurenta sesizase conducerii OSIM toate aspectele mai sus menționate, angajatorul a modificat cartea de munca, unde era menționat faptul ca recurenta era angajata in baza art.101 adăugând si art. 80 si 82 din codul muncii.
Solicită recurenta efectuarea unei expertize a carnetului de muncă.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, în raport de criticile invocate de către recurentă, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Între recurenta, în calitate de salariat, și intimatul Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, în calitate de angajator, a fost încheiat contractul individual de muncă înregistrat sub nr.550/15.09.2004, contract încheiat pe o durată determinată de 3 luni cu o norma de 6 ore/zi, pe perioada 15.09.2004 - 30.12.2004.
La data de 15.12.2004, la solicitarea recurentei, inregistrata cu nr. -/15.12.2004(fila 44 dosar nr-, angajatorul prelungește durata contractul individual de muncă până la data de 31.03.2006.
Prin adresa nr.-/31.03.2006, intimatul OSIM a comunicat reclamantei că, în conformitate cu art. 56 lit.j din codul muncii, contractul individual de muncă încheiat a încetat de drept.
Această notificare nu are natura unei decizii de concediere, așa cum susține recurenta, având în vedere că raporturile de muncă dintre părți au fost stabilite pe o perioadă determinată.
Potrivit art. 82 alin 1 din codul muncii, în vigoare la data încheierii contractului individual de muncă înregistrat sub nr.550/15.09.2004,contractul individual de muncă pe durată determinată nu
poate fi încheiat pe o perioadă mai mare de 18 luni.
Recurenta a fost de acord cu prelungirea contractului său de muncă, ea fiind cea care a solicitat acest lucru, la data de 15.12.2004. In lipsa unei precizari exprese in sens contrar si fata de imprejurarea ca durata maxima a contractului era de 18 luni, se poate prezuma ca partile au avut in vedere prelugirea duratei contractului pana la expirarea acestui termen de 18 luni, mai ales ca pana la acest moment recurenta nu a inregistrat vreo alta cerere de prelungire a contractului sau de munca, iar termenul la care recurenta face trimitere este acesta.
Prin urmare, angajatorul era îndreptățit să notifice recurentei încetarea contractului individual de muncă la data de 31.03.2006, această încetare operând prin împlinirea termenului pentru care era posibila incheierea contractului de muncă pe durata determinata. Faptul ca nu s-a intocmit in scris un act aditional nu are relevanta deoarece pentru incheierea unei contract este suficient acordul de vointa al partilor, forma scrisa nefiind o conditie de valabilitate.
Angajatorul a respectat prevederile Codului muncii in ceea ce privește perioada maximă pentru care un contract individual de muncă pe durată determinată se poate încheia, iar împrejurarea că adresa este emisă la câteva zile mai târziu nu are relevanță deoarece ambele părți cunosc termenul pentru care a fost prelungit contractul de muncă, astfel încât această notificare nu are decat un caracter informativ.
Faptul că recurenta se afla în incapacitate temporară de muncă la momentul emiterii adresei din 31.03.2006 a avut ca efect suspendarea de drept a contractului individual de muncă prin urmare această perioadă nu se ia în calcul la determinarea duratei contractului deoarece exercitarea, respectiv îndeplinirea principalelor drepturi și obligații ale părților sunt suspendate.
Cat privește solicitările recurentei de a se proceda la o expertizare a carnetului de muncă, Curtea constată că reclamanta recurenta nu a investit instanta cu o cerere privitoare la valabilitatea mentiunilor efectuate in carnetul sau de munca.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciaza că recursul nu este fondat, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta, împotriva sentinței civile nr.3057 din 09.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, în dosarul nr.3769/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /4ex.
16.12.2009
Jud. fond:;
Președinte:Scrob Bianca AntoanetaJudecători:Scrob Bianca Antoaneta, Enache Daniela Georgeta
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 5888/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1015/2009. Curtea... → |
|---|
