Contestație decizie de concediere. Decizia 7140/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 5867/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7140R
Ședința publică de la 04 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Enache Daniela Georgeta
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei privind recursul formulat de recurentul împotriva sentinței civile nr.5361 din 18.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, în dosarul nr.9789/3/LM/2009 în contradictoriu cu intimata SC SA având ca obiect-contestație decizie concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul prin mandatar cu procură autentificată sub nr.3956/08.10.2009 la BNP și Asociații și intimata, prin consilier juridic cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează faptul că la dosar intimata a depus prin serviciul registratură la data de 22.10.2009 întâmpinare în 2 exemplare.
Curtea procedează la legitimarea mandatarului recurentului care face dovada studiilor juridice cu delegație de consilier juridic emisă la 12.08.2004.
Recurentul, prin mandatar, solicită completarea motivelor de recurs, privind neplata cheltuielilor de judecată la fond.
Curtea apreciază decăzut recurentul din dreptul de a completa motivele de recurs și constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Recurentul, prin mandatar, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței civile în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Intimata, prin consilier juridic solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile ca temeinică și legală.
CURTEA,
Deliberand asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentință civilă nr.5361 din 18.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, în dosarul nr.9789/3/LM/2009, s-a luat act de renuntarea reclamantului la judecata cererii privind prima de C pe luna 2008, fost respinsa cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SA, ca neîntemeiata.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, între părți au existat raporturi de munca, acestea încetând ca efect al deciziei nr. 129/18.02.2009 emisă de pârâtă în baza art.65 alin.1 din Codul muncii. Prin art.7 din decizia de concediere angajatorul a recunoscut dreptul fostului salariat de a incasa o compensație la nivelul unui salariu de bază brut avut în luna anterioară concedierii.
S-a apreciat că cererea de plata a compensației cuvenite ca urmare a concedierii sale la nivelul a douasprezece salarii de bază este neîntemeiată.
Din modul în care a fost redactat textul articolului 64 al contractului colectiv la nivel de unitate rezulta că părțile contractante nu au convenit asupra instituirii unei obligații în sarcina angajatorului în situația concedierilor colective, decizia de acordare a sumelor cu titlu de compensație fiind lasata la latitudinea societății, după o analiza prealabila a situației financiare, salariatii fiind de acord cu aceasta prevedere la momentul negocierii contractului. Mai reține tribunalul că modul de redactare a clauzei nu creează nici o dificultate în determinarea înțelesului său, a voinței interne a părților cu prilejul negocierii colective, mai ales prin raportare la alte clauze ale contractului colectiv. Dacă voința părților ar fi fost în sensul stabilirii unei obligații pentru angajator, ar fi menționat acest lucru în mod expres în cuprinsul contractului. A mai arătat tribunalul că este regretabilă situația în care se află reclamantul ca urmare a concedierii, dar în contextul oferit de contractul colectiv de muncă instanța nu poate stabili dacă societatea dispune de posibilități financiare care să permită plata sumelor respective. Simplul fapt că societatea nu a înregistrat pierderi în perioada anterioară concedierii nu poate însemna că activitatea sa ulterioară nu ar fi perturbată prin plata compensațiilor, mai ales că numărul salariaților concediați este foarte mare.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamantul, inregistrat pe rolul Curtii de Apel B la data de 17.09.2009 sub nr-.
În motivare, recurentul arată că situația financiară a societății pârâte este favorabilă plata compensațiilor, din actele contabile depuse la dosar rezultând realizarea unui profit de aproximativ 7 milioane EURO.
Mai arata recurentul ca interpretarea data de instanta dispozitiilor contractului colectiv de munca incalca prevederile art. 977 din Codul civil, potrivit carora "Interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor", si ale art. 978 din Codul civil, cf. carora "când o clauză este primitoare de două înțelesuri, ea se interpretează în sensul ce poate avea un efect, iar nu în acela ce n-ar putea produce nici unul".
Mai mult, art. 1 din contractul colectiv de munca incheiat la nivelul angajatorului prevede ca scopul incheierii acestuia este stabilirea drepturilor si obligatiilor reciproce ale partilor in promovarea unor relatii de munca echitabile de natura sa asigure protectia sociala a salariatilor.
În drept, recursul se întemeiază pe dispoz. art. 299 Cpc.
Analizand actele si lucrarile dosarului, in raport de criticile invocate, pe care le incadreaza in motivul de recurs prev. de art. 304 pct 9 Cpc, și ținând seama de dispozițiile art.3041pr.civ. Curtea constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.64 alin.1 lit.a din Contractul colectiv de muncă al societății înregistrat sub nr.6278/27.12.2007, la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Municipiului B, în situația concedierilor pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, individuale sau colective, angajatorul poate acorda în funcție de situația financiară o compensație către salariat echivalentă cu 12 salarii de bază brute din luna premergătoare concedierii.
Această clauză contractuală se interpretează în conformitate cu dispozițiile art.977 și urm. Cod civil, ce reglementează principiul priorității voinței interne a părților și a principiului potrivit cărora clauzele neclare se interpretează în sensul în care acestea produc efecte juridice și in mod sistematic.
Clauza prevăzută de dispozițiilor art.64 alin.1 lit.a din Contractul colectiv de muncă al societății, a fost însă greșit interpretată de către instanța fondului care a reținut că aceasta instituie doar o posibilitate pentru angajator, ce-și poate manifesta discreționar voința în sensul acordării sau nu a compensațiilor bănești ocazionate de concediere, ori această obligație este afectată de o condiție pur potestativă ce are ca efect nulitatea clauzei asumate sub această condiție, prin urmare, această interpretare propusă de către angajator neputând fi primită.
Curtea apreciază că angajatorul s-a obligat față de salariat ca în condițiile în care situația sa financiară este favorabilă să achite acestuia cu ocazia concedierii 12 salarii de bază brute, în acest sens putând fi înțelese dispozițiile art.64 alin.1 lit.a din Contractul colectiv de muncă.
Mai mult, astfel cum rezultă din extrasul din bilanțul pe anul 2008 al societății, depus de intimata la dosarul primei instanțe, situația financiară a societății înregistrase în anul anterior concedierii un profit substanțial ce permitea plata salariilor compensatorii prevăzute în Contractul colectiv de muncă.
Curtea are in vedere si motivele avute în vedere prin decizia de concediere a recurentului si Notificarea formulată de către angajator cu ocazia concedierii colective, din cuprinsul căreia rezultă că motivul ce a determinat concedierile de la nivelul societății nu a fost reprezentat de dificultăți de natură economică, ci de considerente organizatorice de natură să determine eficientizarea societății.
Pentru aceste considerente văzând și dispozițiile art. 304 pct 9 Cpc, art. 312.pr.civ. Curtea va admite recursul, va modifica, în parte, sentința în sensul că va obliga pârâta să plătească reclamantului diferența de 11 salarii compensatorii conform contractului colectiv de munca.
Desi prin cererea de chemare in judecata a solicitat recurentul reclamant obligrea la plata a 12 salarii compensatorii, constatam ca acesta a incasat un salariu compensatoriu, dovada in acest sens inscrisul reprezentand anexa 2 la intampinarea depusa de parata intimata la dosarul de fond, fila nenumerotata.
Cu privire la motivul de recurs formulat verbal in sedinta publica, Curtea retine ca recurentul nu se mai afla inauntrul termenului de motivare a recursului, care este de 10 zile de la comunicarea sentintei recurate. Prin urmare, neindeplinind un act de procedura in termenul legal, acesta este decazut, cf. art. 103 Cpc, din dreptul de a completa recursul.
În temeiul dispozițiilor art.274 pr.civ. va fi obligată intimata parata la plata către recurentul-reclamant a sumei de 58,6 lei cheltuieli de judecată, cf. inscrisurilor de la filele 25,26 si 27 ale dosarului de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constata decazut recurentul din dreptul de a completa recursul.
Admite recursul formulat de recurentul recurentul împotriva sentinței civile nr.5361 din 18.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, în dosarul nr.9789/3/LM/2009 în contradictoriu cu intimata SC SA.
Modifică, în parte, sentința în sensul că:
Obligă pârâta la plata catre reclamant a 11 salarii compensatorii conform contractului colectiv de munca.
Menține celelalte dispoziții ale sentintei.
Obligă intimata la plata sumei de 58,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către recurent.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.12.2009.
PRESEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
GREFIER
Red.4ex/15.12.2009
Jud.
Jud.fond:,.
Președinte:Scrob Bianca AntoanetaJudecători:Scrob Bianca Antoaneta, Enache Daniela Georgeta
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 3890/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 2391/2009. Curtea... → |
|---|
