Contestație decizie de concediere. Decizia 72/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 72/
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Gabriela Valentina Baciu
JUDECĂTOR 2: Romeo Jirlăeanu
JUDECĂTOR 3: George
Grefier -
-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de către pârâtaAmira Com SRLîmpotriva sentinței civile nr.596 din 25 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamantul-, în litigiu de muncă având ca obiect contestație împotriva deciziei de concediere.
La apelul nominal a răspuns pentru intimatul-reclamant lipsă -, avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind recurenta-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei,în sensul că este al doilea termen de judecată în recurs; recursul este declarat și motivat în termen; scutit de plata taxei judiciare de timbru; recurenta nu a făcut dovada achitării cauțiunii în sumă de 500 lei stabilită de instanță pentru capătul de cerere privind suspendarea executării sentinței.
Apărătorul intimatului-reclamant solicită respingerea cererii de suspendare executare sentință formulată de recurentă, având în vedere că aceasta deși citată cu mențiunea achitării cauțiunii, nu a făcut dovada în acest sens. Nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea, respinge cererea de suspendare a executării sentinței ca fiind inadmisibilă, recurenta nefăcând dovada achitării cauțiunii în sumă de 500 lei stabilită de instanță. Nemaifiind cereri de formulat, constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea recursului civil.
Apărătorul intimatului-reclamant pentru considerentele arătate în mod detaliat în întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea recursului declarat de pârâtă.
Solicită a se reține că prin recursul formulat recurenta solicită doar casarea hotărârii de fond nu și modificarea acesteia iar din punctul său de vedere din motivarea recursului nu există motive de casare.
În ce privește primul motiv de recurs invocat, cum că s-ar fi plătit reclamantului indemnizația de concediu pentru anul 2008, fapt ce rezultă din statele de plată semnate de acesta, susține că la dosar a fost anexat doar statul de plată pe luna iulie 2008 din care rezultă că reclamantul a beneficiat de "0" zile de concediu de odihnă, aferente cărora i s-au alocat 313 lei. Nu contestă că acest stat de plată a fost semnat de reclamant, dar a primit suma de 558 lei, fără a observa că i se plătește concediul de odihnă. În realitate, din foaia colectivă de prezență pe luna iulie 2008 aflată la dosar rezultă că în această lună intimatul-reclamant nu a beneficiat de nicio zi de concediu, în luna iunie 2008, acesta a beneficiat de 9 zile de concediu conform pontajului aflat la dosar. Susține că actele, evident eronate, au fost depuse la dosar de către recurentă căreia îi incumbă sarcina probei. Și foile de pontaj sunt nereale în ceea ce privește numărul de zile lucrate, respectiv ore lucrate zilnic, aspect ce rezultă neechivoc din foile de parcurs pe baza cărora s-a efectuat expertiza.
În cererea de majorare a pretențiilor, reclamantul a cerut diferența de drepturi bănești aferente celor 12 zile de concediu de odihnă neefectuat și neplătit, cerere în mod corect admisă de prima instanță.
În subsidiar, solicită admiterea în parte, întrucât așa cum a fost dată sentința nu au putut executa hotărârea decât în parte.
În ce privește al doilea motiv de recurs, prin care se invocă faptul că dispoziția primei instanțe de obligare a societății recurente la plata orelor suplimentare lucrate nu ar fi legală; în opinia sa, ceea ce se dorește ar fi ca, în baza înregistrărilor tahografice, să nu se plătească perioadele de timp în care din înregistrări ar rezulta că vehicolul a staționat, ceea ce dacă s-ar admite, ar fi incorect.
În concluzie, apreciază că nu pot fi reținute motivele de casare și solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr. 2082/02.09.2008 reclamantul a cheamat în judecată pe pârâta COM O pentru a se dispune anularea deciziei de concediere nr. 656/05.08.2008, să se constate încetat prin demisie contractul individual de muncă cu obligarea pârâtei să facă cuvenitele mențiuni în cartea de muncă și să fie obligată pârâta la plata orelor suplimentare prestate în perioada iulie 2007- iulie 2008 (1884 ore). Ulterior, reclamantul și-a modificat acțiunea în sensul că a cerut și plata indemnizației pentru concediul de odihnă neefectuat în anul 2008.
Reclamantul a susținut că a fost angajat cu contract individual de muncă la societatea pârâtă, în calitate de șofer, din luna iulie 2007 până la data când și-a depus demisia (17.07.2008). Înainte de a părăsi societatea, ca urmare a cererii de demisie, reclamantul a predat autovehiculul și toate materialele primite pe inventar. Pentru timpul de muncă prestat în afara programului normal de lucru, reclamantul a considerat că pârâta îi datorează plata a 1884 ore suplimentare.
Pârâta prin întâmpinare, a cerut respingerea acțiunii ca nefondată. Cu privire la decizia de concediere, se apără, arătând că a fost emisă ca urmare a absențelor nemotivate înregistrate în zilele de 17-18 și 21 august 2008 și cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în materie. Cererea de obligare a sa la plata orelor suplimentare este nefondată, întrucât fișa colectivă de prezență nu evidențiază prestarea muncii în afara programului normal de lucru.
În cauză s-au administrat probe cu acte și expertiză de specialitate.
Prin sentința civilă nr. 596 din 25.06.2009 Tribunalul Brăilaa admis acțiunea formulată de reclamantul.
A anulat decizia de concediere nr. 656/5.08.2008 emisă de SC Amira Com SRL
A constatat încetat contractul individual de muncă prin demisie începând cu data de 17.07.2008.
A obligat pe pârâtă să efectueze în carnetul de muncă mențiunile corespunzătoare celor dispuse.
A obligat pe pârâtă să plătească reclamantului suma netă de 8.309 lei reprezentând drepturi salariale pentru orele suplimentare prestate în perioada 30.07.2007 - 16.07.2008, precum și indemnizația pentru concediul de odihnă aferent anului 2008.
A obligat pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 2.500 lei cheltuieli de judecată.
S-a reținut în motivarea sentinței că decizia de concediere nu cuprinde mențiunile prevăzute de art. 268 din Codul Muncii și nu s-a făcut dovada comunicării către angajat a procesului-verbal și a referatului care au stat la baza emiterii deciziei.
S-a constatat că reclamantul prin petiția datată 17.07.2008 i-a făcut cunoscut directorului societății pârâte intenția sa de a demisiona.
Plata orelor suplimentare a fost constatată prin expertiza efectuată de expert, contravaloarea acestora reprezentând 75% din salariul de bază al reclamantului potrivit dispozițiilor art. 120 alin. 2 din Codul muncii.
Referitor la indemnizația pentru concediul de odihnă neefectuat în anul 2008 s-a reținut pe baza probelor administrare că reclamantul nu a valorificat acest drept până la data încetării raporturilor de muncă cu pârâta.
Concediul de odihnă neefectuat se va compensa în bani potrivit dispozițiilor art. 141 alin. 4 din Codul muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC Amira Com SRL O criticând-o pentru nelegalitate pentru următoarele motive:
- indemnizația de concediu pentru anul 2008 fost plătită reclamantului-intimat conform statelor de plată semnate de acesta;
- plata orelor suplimentare nu se justifică, expertiza contabilă efectuată în cauză fiind irelevantă deoarece s-au analizat doar foile de parcurs prezentate de reclamant fără să se utilizeze aparatul de înregistrare - tahograf și foile de înregistrare - diagrame.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, judicios motivată.
Recursul declarat de pârâtă este fondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește indemnizația de concediu s-a făcut dovada cu statul de salarii pe luna iulie 2008 că intimatul a încasat suma de 313 lei pentru zilele de concediu neefectuate aferente anului 2008 (document fila 5 dosar recurs).
În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 1 cod procedură civilă se va admite recursul declarat de pârâtă împotriva sentinței civile nr. 596 din 25.06.2009 a Tribunalului Brăila.
Se va modifica sentința în parte în sensul că se va înlătura obligarea pârâtei la plata indemnizației pentru concediul de odihnă aferent anului 2008.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs invocat de pârâtă, acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Raportul de expertiză efectuat de expert (filele 318-319 dosar fond) evidențiază situația orelor lucrate conform foilor de parcurs prezentate și calculul orelor suplimentare conform art. 120 alin. 2 din Codul muncii - spor de 75% din salariul de bază.
Expertiza a stabilit drepturile salariale pentru perioada 30.07.2007 - 16.07.2008 în cuantum de 14.039 lei sumă netă din care angajatul a primit conform statelor de plată suma de 5.730 lei (anexele 1și 2 la raportul de expertiză).
Este adevărat că la instanța de fond recurenta-pârâtă a solicitat prin obiecțiunile la raportul de expertiză ca expertul să verifice timpii reali de condus și de pauză conform diagramelor tahograf.
Instanța a respins această solicitare cu precizarea că diagramele nu sunt relevante pentru soluționarea litigiului (încheierea din data de 23.06.2009).
Recurenta evită însă să menționeze că foile de parcurs au fost acceptate la data realizării serviciului iar utilizarea aparatelor de înregistrare a activității conducătorului auto are drept scop sancționarea contravențională a acestuia dacă nu a respectat perioadele maxime de conducere și cele minime de odihnă.
În speță, nu s-a făcut dovada de către recurenta-pârâtă că intimatul-reclamant ar fi fost sancționat contravențional pentru o astfel de conduită astfel că nu se pot contesta mențiunile din foile de parcurs prezentate expertului.
Pentru aceste considerente acest motiv de recurs este nefondat astfel că se impune menținerea dispoziției instanței de fond ca pârâta să plătească reclamantului suma de 8.390 lei reprezentând drepturi salariale pentru orele suplimentare prestate în perioada 30.07.2007 - 16.07.2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil declarat de către pârâtaAmira Com SRLîmpotriva sentinței civile nr.596 din 25 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamantul-.
Modifică în parte sentința civilă nr.596 din 25 iunie 2009 Tribunalului Brăila în sensul că înlătură obligarea pârâtei la plata indemnizației pentru concediul de odihnă aferent anului 2008.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 ianuarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. RJ/08.02.2010
decizie VM/08.02.2010
4 ex/08.02.2010
Fond: Tribunalul Brăila: judecători - - și
Asistenți judiciari:.
Com. 2 ex./09.02.2010
- SC Amira Com SRL
- -
Președinte:Gabriela Valentina BaciuJudecători:Gabriela Valentina Baciu, Romeo Jirlăeanu, George
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 315/2009. Curtea de... | Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.... → |
|---|
