Contestație decizie de concediere. Decizia 315/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.315
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 23.03.2009
PREȘEDINTE: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Mărioara Coinăcel
GREFIER-- -
-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de contestatorul, domiciliat în G,-, - 2.74, jud.G, mpotriva sentinței civile nr.954/29.08.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata "" G, cu sediul în G,-, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul contestator prin procurist și intimata pârâtă "" G reprezentată de av. cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
contestatorului depune la dosar concluzii scrise.
Apărătorul intimatei depune la dosar note de concluzii scrise și înscrisuri care au fost comunicate procuristului contestatorului.
Arată că susținerea contestatorului privind nulitatea absolută a deciziei de concediere invocată, nu poate fi primită deoarece acesta a fost convocat în două rânduri, iar pe a doua convocare care a fost comunicată la data de 6.03.2008, există semnătura de primire a acesteia.
Solicită respingerea excepției invocate de contestator, aceasta nefiind invocată la fondul cauzei.
contestatorului menționează că nu recunoaște această semnătură și dorește să se înscrie în fals, din documente rezultând că fiul său, pe care îl reprezintă, nu a semnat vreodată pentru primirea convocării și nici vreun membru al familiei.
La întrebarea instanței adresată procuristului, referitor la persoanele care locuiesc la adresa indicată și cine era acasă la data de 6.03.2008, acesta menționează că la acea adresă locuiește el, împreună cu soția și fiul lor și că la data menționată mai sus, fiul lui nu era în localitate.
La întrebarea instanței dacă știe cine a semnat de primire, acesta menționează că cineva de rea credință și că nu recunoaște semnătura.
Apărătorul intimatei precizează că, contestatorul avea cunoștință de decizia unității de a-i desface contractul de muncă înaintea datei convocării, cunoscând motivul convocării, depunând în acest sens la dosar o cerere semnată de contestator.
Față de aceasta, procuristul contestatorului arată că prin această cerere a încercat să apere poziția fiului său, solicitând desfacerea contractului de muncă prin acordul părților.
La întrebarea instanței adresată apărătorului intimatei dacă înțelege să se folosească de acesta confirmare de primire de la poștă, acesta menționează că dorește acest lucru, precizând că poșta ar fi restituit dovada dacă nu era semnată.
Curtea, având în vedere că această confirmare pe care se contestă semnătura, nu provine de la societate, ci este un act emis de un factor poștal, consideră că nu se încadrează în procedura de fals, prev.de art.180 pr.civ.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
contestatorului solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii de fond.
Apărătorul intimatei solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii de fond.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului formulat.
CURTEA:
Asupra cererii de recurs, înregistrată la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 954/29.08.2008 pronunțată de către Tribunalul Galați, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SA
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată de contestatorul și înregistrată la Tribunalul Galați sub nr-, acesta a solicitat anularea deciziei de concediere nr. 64/11.03.2008 emisă de intimata
A arătat că a făcut mai multe demersuri pentru încetarea contractului de muncă prin acordul părților, conf. art. 55 lit. b neacceptate însă de unitate, întrucât intenționa să-și continue studiile și cercetările științifice postdoctorale.
A arătat că lipsa de la locul de muncă nu poate fi apreciată ca o abatere gravă, mai ales în condițiile în care intimata i-a ignorat calitățile profesionale, dovedind că nu are nevoie de aportul contestatorului.
A solicitat anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă pe motive disciplinare (art. 61 lit.a) și emiterea unei noi decizii, în baza dispozițiilor art. 56 lit. b.
Contestatorul s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata SC SA Gas olicitat respingerea acțiunii, arătând că a lipsit nejustificat de la locul de muncă, nu s-a prezentat la convocarea unității, este plecat din țară.
A precizat că unitatea nu a acceptat încetarea raporturilor de muncă prin acordul părților, nu poate fi obligată să-și dea acordul împotriva voinței sale și că, în lipsa demisiei și a absenței de la locul de muncă este îndreptățită să concedieze salariatul pe motive disciplinare.
Analizând actele și lucrările dosarului a constatatrmătoarele:
Prin decizia nr. 64/11.03.2008 s-a desfăcut contractul individual de muncă al contestatorului pe motive disciplinare, începând cu 11.03.2008, în temeiul disp. art. 61 lit. a.
S-a reținut că salariatul angajat în funcția de inginer principal, nu s-a mai prezentat la locul de muncă din 28.02.2008, fără a anunța în prealabil șeful ierarhiei.
Salariatul a fost convocat atât la data de 4 martie, cât și la data de 7 martie 2008, însă nu s-a prezentat pentru o expune motivele care au determinat absența de la locul de muncă.
Tribunalul a apreciat că măsura desfacerii disciplinare a contractului de muncă este justificată, legală și temeinică, întrucât contestatorul a lipsit nejustificat de la locul de muncă, ceea ce reprezintă o gravă încălcare a regulamentului privind disciplina muncii.
Nu poate fi primită apărarea contestatorului privind solicitarea sa anterioară de a se înceta raporturile de muncă prin acordul părților.
Astfel, în condițiile în care angajatorul nu și-a dat consimțământul pentru încetarea raporturilor de muncă în această modalitate, iar acordul de voință nu s-a realizat, cum unitatea nu poate să fie obligată sa-și modifice intenția și în lipsa unei demisii a contestatorului, corect i s- desfăcut acestuia disciplinar contractul de muncă.
Înscrisurile depuse la dosar de către contestator și care tind să dovedească performanțele și calitățile profesionale ale acestuia, nu au relevanță la soluționarea prezentei cauze.
Ceea ce i se impută contestatorului este absență nemotivată de la serviciu, iar nu lipsa aptitudinilor.
Irelevantă este și împrejurările dacă anterior contestatorul a mai săvârșit și alte abateri disciplinare.
Dacă un salariat nu se mai prezintă la serviciu, nu are importanță dacă anterior a avut o conduită ireproșabilă, fără nici o sancțiune disciplinară.
În consecință,apreciind legală și temeinică decizia contestată, Tribunalul a respins acțiunea, ca fiind nefondată.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs contestatorul, prin procurist, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
A apreciat că decizia de desfacere a contractului de muncă este lovită de nulitate absolută.
Astfel, conform art. 267 alin. 1 și 2 din Codul muncii, măsura desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă nu poate fi luată fără o cercetare prealabilă.
Din actele depuse la dosar de către intimată rezultă că nu s-a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă. Din convocatorul prin care se pretinde că a fost invitat contestatorul la cercetarea disciplinară nu rezultă că i-a fost expediată vreo convocare la adresa acestuia prin scrisoare recomandată sau cu confirmare de primire.
În consecință, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea contestației și anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă.
Nu a indicat un temei de drept.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât prima instanță a pronunțat o hotărârea legală și temeinică.
În baza rolului activ, potrivit disp. art. 129.pr. civilă, instanța a pus în vedere intimatei să depună la dosar dovada comunicării convocatorului contestatorului la cercetarea disciplinară.
Intimata a depus la dosar convocatorul însoțit de confirmarea de primire și o copie a unei cereri aparținând procuristului contestatorului, adresată conducătorului unității intimate.
Recurentul prin procurist a contestat înscrisul și a depus concluzii scrise prin care și-a menținut punctul de vedere în sensul admiterii recursului și a constatării nulității absolute a deciziei contestate.
Analizând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurent și sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza disp. art. 304 indice 1.c Cod Penal, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Singurul motiv de recurs învederat este faptul că nu a fost efectuată cercetarea disciplinară prealabilă.
Potrivit disp. art. 267 din Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute, măsurile disciplinare, cu excepția avertismentului, nu pot fi dispuse mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
La data de 29.02.2008, unitatea intimată a emis convocatorul înregistrat sub nr. 960 prin care era convocat recurentul contestator la data de 04.03.2008, la ora 12 la sediul societății din G,-
Întrucât contestatorul nu s-a prezentat la data de 04.03.2008 la sediul societății și nu a oferit nici o explicație, aceasta, fiind de bun-credință, a expediat un al doilea convocator înregistrat sub nr. 977/04.03.2008 prin care l-a convocat pentru a doua oară pentru data de 07.03.2008 în vederea elucidării circumstanțelor absenței de la locul de muncă începând cu data de 28.02.2008.
Conform dispozițiilor Codului muncii precizate mai sus, unitatea trebuia să facă dovada că aexpediatconvocatorul l-a adresa unde locuiește contestatorul, respectiv din G, str. -. - nr. 41, -. 74.
În recurs, intimata a depus la dosar confirmarea de primire a convocatorului expediat la adresa corectă, făcând astfel dovada că și-a îndeplinit obligația prevăzută de art. 267 alin. 2 din Codul muncii, iar susținerile recurentului nu sunt astfel reale. Unitatea a dat dovadă de bună-credință, neavând nici o relevanță cărei persoane aparține semnătura de pe confirmarea de primire iar aplicarea sancțiunii disciplinare s-a făcut în mod corect, în urma convocării contestatorului la cercetarea disciplinară prealabilă.
Alte argumente referitoare la fondul cauzei expuse de către recurent prin concluziile scrise nu pot fi luate în considerare întrucât, potrivit disp. art. 303 alin. 1.pr. civilă, recursul se motivează prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. Legiuitorul are astfel în vedere respectarea principiului contradictorialității întrucât intimata formulează apărări în funcție de motivele de recurs și nu în funcție de concluziile scrise. Ori, motivele de recurs erau oricum depuse tardiv însă s-a luat în considerare faptul că s-a invocat excepția nulității absolute a deciziei de sancționare, excepție de ordine publică, fiind incidente disp. art. 306.pr. civilă.
În consecință, față de considerentele arătate, se va respinge recursul ca nefondat în baza disp. art. 312 alin. 1.pr. civilă, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică iar decizia de sancționare respectă condițiile impuse de Codul muncii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul, domiciliat în G,-, - 2.74, jud.G, mpotriva sentinței civile nr.954/29.08.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
Grefier
Red.
Dact.
2 ex/6.04.2009 FOND:-
Președinte:Mihaela NeaguJudecători:Mihaela Neagu, Virginia Filipescu, Mărioara Coinăcel
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 515/2008. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 72/2010. Curtea de... → |
|---|
