Contestație decizie de concediere. Decizia 726/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
-ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
Dosar nr-
Format vechi nr.239/2010
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă -.726/
Ședința publică din data de 09 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Farmathy Amelia
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Zeca Dorina
GREFIER - - -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de revizuire formulate de către revizuenta, împotriva deciziei civile nr.4092/R din data de 03.06.2009, pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (format vechi nr.8237/2008), în contradictoriu cu intimata SC " Comercială Română" SA-având ca obiect "contestație decizie concediere".
La apelul nominal făcut în ședință publică, cauza fiind luată la ordine, au răspuns: revizuenta personal și intimata SC " Comercială Română" SA prin consilierul său juridic, d-na, cu delegație atașată la fila 108 dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că pentru termenul de azi s-a atașat dosarul de fond nr- (format vechi nr.8237/2008), al Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în care s-a pronunțat decizia civilă nr.4092/R din 03.06.2009, atacată cu revizuire și care face obiectul cererii deduse judecății.
De asemenea, se mai arată faptul că la dosar, s-a depus prin serviciul "registratură" al secției, la data de 05.02.2010 de către intimata SC " Comercială Română" SA, întâmpinare la motivele cererii de revizuire formulate în cauză de către revizuenta, în dublu exemplar.
Curtea, în ședință publică, procedează la identificarea revizuentei, aceasta legitimându-se cu Seria -.- eliberată de către SPCEP 6 biroul nr.1 la data de 09.10.2008.
Curtea, în ședință publică, procedează la comunicarea întâmpinării formulate în cauză de către intimata SC " Comercială Română" SA, către revizuenta, personal.
Interpelată fiind revizuenta, arată că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării comunicate la termenul de azi.
Arată că înțelege să depună la dosar note de concluzii.
Părțile prezente interpelate fiind, arată că nu mai au cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea, respectiv combaterea motivelor cererii de revizuire formulate în cauză.
Revizuenta, având cuvântul, solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată și motivată în scris, întrucât apreciază că intimata SC " Comercială Română" SA a procedat abuziv la desfacerea contractului său de muncă, nerespectând dispozițiile legale în vigoare, precum și drepturile prevăzute de dispozițiile art.39 Codul muncii.
Mai arată că, au fost încălcate și dispozițiile prev. de art. 65, art.66 și art. 55 pct. "c" Codul muncii, în condițiile în care încetarea contractului de muncă are loc ca urmare a voinței unilaterale a unei din părți.
De asemenea, mai arată că, în opinia sa, au fost încălcate și dispozițiile art.80 din contractul colectiv de muncă, potrivit cu care, angajatorul are o obligație suplimentară față de dispozițiile Codului muncii, de a oferi în toate situațiile un post de muncă vacant, oferta fiind posibilă în cazul în care acest post există, precum și dispozițiile art. 2 din același contract, în sensul de a respecta dispozițiile legale în vigoare privind aplicarea principiului egalității de tratament față de toți salariații, fără discriminări.
În acest sens, revizuenta înțelege să invoce dispozițiile art.41 din Constituția României, întrucât, din probele administrate, rezultă fără putință de tăgadă faptul că angajatorul a dispus de locuri vacante, a dispus concedieri colective și concomitent a efectuat angajări.
Față de aceste considerente, față de cele dezvoltate în cuprinsul motivelor cererii deduse judecății cât și cele inserate în notele de concluzii depuse la termenul de azi, revizuenta concluzionează în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată, cu consecința schimbării hotărârii judecătorești pronunțate în recurs.
Fără cheltuieli de judecată.
Intimata SC " Comercială Română" SA, prin consilier juridic, având cuvântul, solicită respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiate.
În acest sens, arată că revizuenta a înțeles să-și întemeieze cererea pe dispozițiile art.322 pct. 5 Cod proc. civ. invocând în acest un înscris, care de altfel a fost solicitat și în cadrul dosarului nr- aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios Administrativ și Fiscal, având ca obiect recursul declarat de către revizuenta de azi împotriva deciziei civile nr.737 din 24.02.2009 a Curții de APEL BUCUREȘTI.
Așa fiind, solicită a se avea în vedere faptul că înscrisul de care se face vorbire a fost admis numai ca probă de către înalta Curte de Casație și Justiție și viza aspecte legate de un potențial act de discriminare pe criteriul vârstei și nu aspecte de legislația muncii, totodată, el fiind solicitat ca și probă în soluționarea cauzei având ca obiect "contestație decizie concediere".
Mai mult decât atât, deși invocă acest înscris ca și act nou, el nu este decât o probă neîncuviințată în cursul judecății, având în vedere faptul că revizuenta nu poate face dovada imposibilității prezentării a acestuia ca temei al motivului de revizuire, pentru considerentele expuse.
În consecință, solicită a se constata faptul că înscrisul de care revizuenta înțelege să se folosească în susținerea cererii deduse judecății nu este un act ascuns de instituția intimată, ci un act neconcludent invocat în fond și recurs, nefiind altceva decât o probă neîncuviințată și neadministrată în cursul judecății.
Pentru aceste motive, față de cele dezvoltate pe cale de întâmpinare, intimata SC " Comercială Română" SA prin consilier juridic, concluzionează în sensul respingerii revizuirii, ca neîntemeiate.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civ. și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Asupra cererii de revizuire formulată de către, Curtea reține următoarele:
solicită revizuirea deciziei civile nr.4092/R din data de 03.06.2009, pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (format vechi nr.8237/2008),pe motivul prevăzut de dispozițiile art.322 pct.5 din Codul d e Procedură Civilă.
În motivarea cererii, învederează instanței că înscrisul nou, care reprezintă motivul de revizuire este adresa nr.24788/DJ din data de 04.12.2009, si anexa atașată " Tabelul nominal cu vârsta persoanelor angajate in cadrul BCR ulterior efectuării concedierilor colective" a fost invocat ca mijloc de proba.
Susține că înscrisul menționat îndeplinește condițiile prevăzute de dispozițiile art.322 pct.5 din Codul d e Procedură Civilă, deoarece
1.este descoperit "după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare,
2.este un înscris doveditor in sensul procedural al termenului, respectiv este probat prin el însuși, emis si asumat de angajatorul BCR SA;
3.este un înscris nou, ce nu a fost folosit in procesul in care s-a pronunțat hotărârea nr.4092/R/03.06.2009, a cărei revizuire o solicită;
4. conține date existente, înregistrate in BCR SA, la data pronunțării hotărârii nr.4092/.06.2009, a cărei revizuire o solicită, respectiv angajările noi efectuate de BCR SA la data emiterii deciziei nr.258/04.03.2008 si in perioada de preaviz.
5. acest înscris nu a putut fi înfățișat in procesul in care a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire o solicită, deoarece proba nu a fost admisa deși, a fost solicitată ca mijloc de probă.
6. înscrisul este determinant, daca ar fi fost cunoscut de instanță, ar fi condus la pronunțarea altei soluții având în vedere concluzia formulata " oferta privind un post vacant fiind posibila doar in cazul in care acest post exista"
7. înscrisul este prezentat de revizuent si dovedește fapte reale existente si confirmate de angajatorul BCR SA.
Revizuenta consideră că înscrisul menționat este un înscris doveditor in sens procedural, care îndeplinește condițiile de admisibilitate, ca mijloc de proba in dovedirea existentei in BCR SA a locurilor de munca disponibile, compatibile cu pregătirea, experiența profesionala, abilitățile, potențialul de dezvoltare si atribuțiile de serviciu deținute in cei 17 ani de activitate desfășurați in BCR SA, mai precis din anul 1991 de la înființarea BCR SA si vechimea in profesie de 28 ani.
susține că intimata BCR SA nu i-a respectat dreptul constituțional la munca si drepturile prevăzute de art. 39 din Legea nr53/2003- Codul muncii: dreptul la demnitate in munca;dreptul la egalitate de șanse si de tratament; dreptul la acces si formare profesionala; dreptul la protecție in caz de concediere si am fost supusa unui proces de discriminare de criteriu de vârsta, având in vedere faptul ca decizia nr.258/04.03.2008, a fost emisa de BCR SA care, in calitate de angajator a desființat locul de munca deținut, precum si responsabilitatea angajatorului de a oferi locurile de munca disponibile salariaților ale căror posturi urmează a fi desfiintate, responsabilitate prevăzuta in legislația aplicabila, anume art. 80 (1) din Contractul Colectiv de Munca la Nivel Național pentru anii 2007-2010 precum si prevederile art. 102 din Contractul Colectiv de Munca la Nivel National pentru anii 2007-2010.
Susține că înscrisul prezentat, respectiv adresa nr. nr.24788/DJ/04.12.2009, emisa de BCR SA si tabelul atașat "Tabelul nominal cu vârsta persoanelor angajate in cadrul BCR ulterior efectuării concedierilor colective" certifica existenta posturilor disponibile in BCR SA, la data emiterii deciziei nr.- si in perioada de preaviz de 20 zile, respectiv pana in data de 02 aprilie 2008, si ulterior acestei perioade si totodată numărul mare de angajări 1648 efectuate de BCR SA ulterior emiterii deciziei de desființare a postului deținut.
Susține că adresa nr. 24788/DJ/04.12.2009, emisa de angajatorul BCR SA conține precizarea că "tabelul depus de reclamanta-recurenta, la termenul din 23.10 2009, înscris asupra căruia instanța de judecata a dispus ca intimata-parata BCR sa efectueze verificări care sa conducă la lămurirea scopului si naturii acestuia și reprezintă o analiza centralizatoare efectuata in urma desființării unor posturi din structura organizatorica a unităților bancare teritoriale"
Menționează faptul ca, tabelul depus este de fapt anexa 3 " Sumar al posturilor supuse desființării din fiecare județ si B" pe care BCR SA o precizează ca fiind atașată la adresa nr.131 06/08.11.2007, prin care BCR SA notifica concedierea colectiva. Tabelul conține CNP-ul si posturile deținute de salariați notificați privind concedierea colectiva.
Revizuenta învederează că prin concediere și angajări concomitente, BCR SA a schimbat structura de vârsta salariaților, si anume a concediat un număr de 688 de salariați cu vârsta de peste 35 ani, 86,8% din total concedierilor și ulterior a angajat 1365 de salariați cu vârsta pana la 35 ani, respectiv 82,8 % din total angajărilor.
Menționează faptul ca BCR SA a emis decizia nr.2581 04.03.2008, privind încetarea contractului de munca, conform art. 65-66, și că nu fost precizat motivul care a determinat desființarea postului, conform art. 74 ) din Codul muncii. În decizie se menționează faptul că aceasta fost emisa urmare unui proces de concediere colectiva si nu este o concediere individuala, conform art. 66 din Codul muncii.
Fiind o concediere colectiva, decizia nr.258/04.03.2008, este obligatoriu sa conțină conform art. 74 c) din Codul muncii, criteriul de stabilire a ordinii de priorități, dar BCR SA nu precizează in conținutul deciziei criteriul de prioritate.
In consecință decizia nr.258/04.03.2008, emisa de BCR SA nu conține elementele obligatorii precizate de art. 74 din Legea nr53/2003- Codul muncii.
Susține că a contestat cauza reala si serioasa a desființării locului de munca, precizata la art. 65 (2) din Legea nr53/2003- Codul muncii, considerând că desființarea locului său de munca are un caracter disimulat deoarece toate atribuțiile si activitățile deținute de revizuentă, in calitate de contabil sef la Sucursala din B, a BCR SA, se regăsesc in continuare in noua structura organizatorica.
Menționează că, la dosarul cauzei, a fost depus de către BCR SA, adresa nr.7878/02.- către Tribunalul București.
Adresa are atașat " Statul de funcțiuni la data de 04 martie 2008, pentru Sucursala " si care evidențiază 3( trei) posturi disponibile in sucursala ale cărei activități operaționale, de casierie, de contabilitate interna au fost coordonate de către revizuentă timp de 11 ani, însă nici unul din aceste posturi nu i-au fost oferite.
În drept, își întemeiază cererea de revizuire pe dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod procedura civila.
Intimata solicită respingerea cererii de revizuire, ca nefondată.
În motivarea acesteia, susține că înscrisul pretins a fi nou descoperit după pronunțarea hotărârii, este de altfel o proba neîncuviințata de către instanța de judecata atât la soluționarea pe fond a cauzei cat si in recurs.
Motivul de revizuire prevăzut la art. 322 pct. 5 Cod procedura civila vizează îndeplinirea cumulativa a unor condiții de admisibilitate, si anume:
Descoperirea unor înscrisuri doveditoare după pronunțarea hotărârii
Imposibilitatea de prezentare a înscrisului in instanța care a pronunțat hotărârea atacata, fie datorita faptului ca acesta a fost deținut de partea potrivnica, fie datorita unei împrejurări mai presus de voința părților.
Înscrisul sa fie doveditor si determinant pentru soluționarea pricinii.
Susține că nu este îndeplinită nici una dintre condițiile menționate
Învederează că aceste condiții trebuie raportate la dosarul nr- soluționat irevocabil de către Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII -a Civila si pentru Cauze privind Conflicte de Munca si Asigurări Sociale si la dosarul nr- ce s-a aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație si Justiție- Secția de Contencios Administrativ si Fiscal, soluționat de asemenea irevocabil.
Cu privire la condiția ca înscrisul doveditor sa fi fost descoperit după pronunțarea hotărârii, se învederează că, în vederea soluționării recursului formulata de recurenta-contestatoare împotriva sentinței civile, prin care instanța de fond a respins ca neîntemeiata contestația împotriva deciziei de concediere, instanța de recurs a încuviințat parților numai proba cu înscrisuri.
In acest context, recurenta-contestatoare a depus la dosarul cauzei nota de probatorii cu înscrisurile solicitate aceasta fiind admisa numai in parte de către instanța de recurs.
Deși nota de probatorii cuprindea un număr de 6 înscrisuri solicitate de către recurenta reclamanta părții potrivnice i-au fost încuviințate numai doua dintre acestea, si anume: procedura de selectare a personalului in BCR si Organigrama Direcției.
Susține că, deși in nota de probatorii solicitata figurează la pct. 3 "Tabel nominal care sa conțină numele si vârsta persoanelor care au fost angajate in cadrul BCR, ulterior efectuării concedierilor colective", acest înscris nu a fost considerat de către instanța de judecata ca fiind o proba utila soluționării cauzei, concludenta si pertinenta, si prin urmare nu a fost admisa.
Analizând temeinic probatoriul solicitat, si in cadrul acestuia înscrisurile doveditoare care vizau petitele acțiunii introductive, instanța de recurs a apreciat ca înscrisul Tabel nominal care sa conțină numele si vârsta persoanelor care au fost angajate in cadrul BR ulterior efectuării concedierilor colective", nu era de natura sa la lămurirea instanței cu privire la caracterul efectiv, real si serios al desființării locului de munca sau cu privire la obligația angajatorului de a propune locuri de munca vacante in unitate.
Învederează că și instanța de fond care, in cadrul probatoriului solicitat a încuviințat numai proba cu acele înscrisuri care sa evidențieze încălcarea legislație muncii sau, dimpotrivă respectarea acesteia.
Prin urmare, o proba neîncuviințata de către instanța sau un înscris considerat de instanța de judecata ca nefiind de natura sa la dezlegarea pricinii, nu poate conduce la concluzia ca înscrisul in cauza, deși exista la data judecării cauzei nu a putut fi descoperit decât după pronunțarea hotărârii.
In atare condiții in care instanța de judecata nu a încuviințat întregul probatoriul solicitat de părți, nu se poate desprinde concluzia ca înscrisul considerat doveditor a fost descoperit după pronunțarea hotărârii, neputând fi prezentat in cursul judecații.
Înscrisul invocat de revizuenta putea fi prezentat de intimata BCR si analizat de către instanța de judecata numai daca ar fi fost considerat in cursul judecații o proba utila soluționării cauzei.
Susține că acelasi probatoriu a fost solicitat de către revizuenta si in cadrul dosarului nr- aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție- Secția de Contencios Administrativ si Fiscal, având ca obiect soluționarea recursului declarat de recurenta împotriva sentinței civile nr. 737/24.02.2009 pronunțata de Curtea de APEL BUCUREȘTI în dosarul nr-, prin care instanța de fond a respins ca neîntemeiata contestația a formulata împotriva actului administrativ - Hotărârea nr. 531/15.10.2008 data de Colegiul Director al Consiliului Național de Combatere a Discriminării.
Învederează instanței de judecata ca înscrisul invocat de către revizuenta a fost admis ca proba numai de către înalta Curte de Casație si Justiție motivat de faptul ca obiectul acțiunii aflata pe rolul acelei instanța viza aspecte legate de un potențial act de discriminare pe criteriul vârstei si nu aspectele de legislație a muncii care guvernează legalitatea concedierilor pentru motive care nu țin de persoana salariatului.
Învederează că soluționând cauza având ca obiect "contestație decizie de concediere", atât instanța de fond cat si instanța de recurs au reținut in mod corect ca obligația oferirii unui loc de munca vacant corespunzător este data de legiuitor in sarcina angajatorului numai in cazul in care concedierea se dispune pentru motivele prevăzute la art. 61 lit. c) si d), precum si in cazul in care contractul individual de munca a încetat in temeiul art. 56 lit. f).
Cu privire la imposibilitatea de prezentare a înscrisului in instanța care a pronunțat hotărârea atacata, fie datorita faptului ca acesta a fost deținut de partea potrivnica, fie datorita unei împrejurări mai presus de voința părților.
Aceasta a doua condiție a revizuirii se refera la împrejurările care au pus părțile in imposibilitatea prezentării înscrisului, fie datorita faptului ca înscrisul a fost reținut de partea potrivnica, fie datorita unei împrejurări mai presus de voința părților.
Drept urmare, simpla împrejurare ca partea a descoperit înscrisul probatoriu după pronunțarea hotărârii nu legitimează calea procedurala a revizuirii. Prin urmare, partea care formulează cererea de revizuire trebuie sa facă dovada imposibilității de a fi prezentat înscrisul in fata instanței a cărei hotărâre se ataca.
Învederează că revizuenta nu poate face dovada imposibilității de prezentare a înscrisului invocat ca temei al motivului de revizuire, atâta vreme cat, cât acest înscris nu a fost altceva decât o proba neîncuviințată si neadministrata in cursul judecății.
Cu privire la caracterul determinant al înscrisului invocat
Arată că motivarea in fapt a cererii de revizuire nu este altceva decât o redare fidela a petitelor contestației formulata împotriva deciziei de concediere in care revizuenta a antamat fondul cauzelor soluționate irevocabile, dar pe care încearcă sa o abordeze intr-o lumina noua raportata la inscrisul invocat.
Revizuenta nu poate face insa dovada ca înscrisul invocat era determinant pentru soluționarea cauzei in care a fost pronunțată decizia nr. 4092/R/03.06.2009, atâta vreme cat acest înscris nu avea legătura cu obiectul cauzei.
Materialul probator analizat de către instanțele de judecata in cauza având ca obiect " contestație decizie de concediere" a vizat înscrisurile care dovedeau ca procedura de concediere colectiva a respectat cadrul legal aplicabil in materie, Contractul colectiv de munca la si Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel Național, si nu puteau viza aspecte care exced acestui cadru cum sunt cele legate de un potential act de discriminare pe criteriul vârstei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.115 din Codul d e Procedură Civilă.
În dovedirea susținerilor, nu a fost solicitat nici un mijloc de probă.
Analizând cererea de revizuire, în raport de dispozițiile art.322 pct.5 din Codul d e Procedură Civilă și cu referire la criticile formulate de către revizuentă în cuprinsul motivelor depuse la dosarul cauzei, Curtea va respinge, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată, pentru următoarele motive:
Potrivit art.322 pct.5 din Codul d e Procedură Civilă, pentru admisibilitatea cererii de revizuire este necesar să fie îndeplinite condițiile prevăzute în mod imperativ de dispozițiile legale menționate:
descoperirea unor înscrisuri doveditoare după pronunțarea hotărârii;
imposibilitatea de prezentare a înscrisului in instanța care a pronunțat hotărârea atacata, fie datorita faptului ca acesta a fost deținut de partea potrivnica, fie datorita unei împrejurări mai presus de voința părților;
Înscrisul sa fie doveditor si determinant pentru soluționarea pricinii.
Cu privire la prima condiție prevăzută, Curtea reține că textul de lege are în vedere înscrisuri doveditoare existente la data judecării cauzei, iar nu pe cele ulterioare. Înscrisul trebuie să existe în materialitatea lui la data judecării procesului.
Se constată că, în cauză de față, revizuenta își întemeiază cererea de revizuire pe adresa nr.24788/DJ din data de 04.12.2009, si anexa atașată " Tabelul nominal cu vârsta persoanelor angajate in cadrul BCR ulterior efectuării concedierilor colective" a fost invocat ca mijloc de proba.
Cu privire la adresa menționată și la tabelul nominal, Curtea reține că aceste înscrisuri au fost depuse de către intimată în alt dosar, respectiv în dosarul nr-, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție- Secția de Contencios Administrativ si Fiscal, având ca obiect soluționarea recursului declarat de recurenta împotriva sentinței civile nr. 737/24.02.2009 pronunțata de Curtea de APEL BUCUREȘTI în dosarul nr-, prin care instanța de fond a respins ca neîntemeiata contestația a formulata împotriva actului administrativ - Hotărârea nr. 531/15.10.2008 data de Colegiul Director al Consiliului Național de Combatere a Discriminării.
Aceste înscrisuri, au intrat în posesia revizuentei, ca urmare a faptului că au fost depuse de către intimată și au fost comunicate de către instanță lui.
Curtea reține că adresa menționată a fost emisădupă data pronunțăriideciziei civile nr.4092/R din data de 03.06.2009, de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (format vechi nr.8237/2008), care formează obiectul revizuirii.
Astfel, înscrisurile, pe care revizuenta își întemeiază calea de atac extraordinară exercitată, se referă la înscrisuri, care nu fuseseră emise la data pronunțării deciziei atacate.
De asemenea, Curtea reține că aspectele reliefate în cuprinsul înscrisurilor menționate erau cunoscute de către revizuentă anterior soluționării recursului declarat împotriva sentinței civile nr.5896/24.09.2008 pronunțată de către Tribunalul București, având ca obiect contestație la decizie de concediere.
Această împrejurare este recunoscută de către revizuentă, chiar în motivele de revizuire depuse la dosarul cauzei, care arată că "acest înscris nu a putut fi înfățișat in procesul in care a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire o solicită, deoarece proba nu a fost admisa deși, a fost solicitată ca mijloc de probă".
Curtea reține că actul de constatare a unei situații de fapt anterioare pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere, dar întocmit ulterior acestei hotărâri, nu justifică revizuirea, deoarece nu constituie un înscris doveditor reținut de către partea potrivnică sau care nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părții.
Astfel, nu este îndeplinită condiția cu privire ladescoperireaunor înscrisuri după pronunțarea hotărârii, respectiv a deciziei civile nr.4092/R din data de 03.06.2009, de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (format vechi nr.8237/2008), deoarece avea cunoștință la data soluționării recursului de înscrisurile respective, care au fost solicitate ca mijloc de probă în fața instanței de recurs, însă instanța, învestită cu soluționarea recursului, a apreciat că aceste înscrisuri nu sunt relevante cauzei.
Astfel, instanța de recurs prin încheierea pronunțată la data de 22.04.2009 în dosarul nr- (format vechi nr.8237/2008), a apreciat că nu sunt utile soluționării cauzei probele solicitate privind Tabelul nominal cu vârsta persoanelor angajate in cadrul BCR ulterior efectuării concedierilor colective.
Aceste aspecte ilustrează împrejurarea că înscrisurile menționate nu sunt noi, deoarece instanța de recurs a avut posibilitatea să ia cunoștință de conținutul lor, însă a apreciat că nu erau utile cauzei.
De asemenea, aceste înscrisuri nu pot fi calificate ca fiind noi pentru revizuentă, deoarece aceasta a dorit să administreze aceste înscrisuri, atât la judecata pe fond a cauzei, cât și în recurs.
Pentru motivele menționate, Curtea reține că nu este îndeplinită prima condiție pentru a avea incidență cazul de revizuire prevăzut de dispozițiile art.322 pct.5 din Codul d e Procedură Civilă.
Curtea constată că nu este îndeplinită nici cea de a treia condiție, cu privire la caracterul determinat și relevant al înscrisului, deoarece instanța de recurs a apreciat că înscrisul Tabel nominal care să conțină numele si vârsta persoanelor care au fost angajate in cadrul BCR, ulterior efectuării concedierilor colective", nu era de natură să ajute la lămurirea instanței cu privire la caracterul efectiv, real si serios al desființării locului de munca sau cu privire la obligația angajatorului de a propune locuri de munca vacante in unitate.
Astfel, o proba neîncuviințata de către instanța sau un înscris considerat de instanța de judecata ca nefiind de natură sa ajute la dezlegarea pricinii, nu poate conduce la concluzia că înscrisul în cauză, deși exista la data judecării cauzei, era determinant pentru soluționarea cauzei.
Curtea reține că revizuenta încearcă să repună în discuția instanței de revizuire caracterul determinat al unui înscris, care a fost considerat de către instanța de recurs, ca nefiind util cauzei, împrejurare care nu este admisibilă în calea de atac extraordinară a revizuirii, întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.5 din Codul d e Procedură Civilă.
Acest caz de revizuire se referă la un înscris nou, care nu a fost cunoscut de către instanțele de judecată, ca urmare a neprezentării sale, nu și la situația, în care aspectele consemnate în cuprinsul înscrisului au fost considerate, ca neutile de către instanțele care au soluționat cauza. În această situație relevanța, pertinența și utililatea înscrisurilor a fost analizată de către instanța de recurs, împrejurarea care determină imposibilitatea analizării acestor aspecte de către instanța de revizuire. În caz contrar, ar însemna ca instanța, care judecă calea de atac a revizuirii, să judece ca o instanță de recurs.
Cu privire la celelalte susțineri din cuprinsul motivelor de revizuire referitoare la necesitatea oferii unui post vacant, în cazul concedierii colective, cu privire la cauza reală și serioasă a reorganizării intimatei și cu privire la situația angajărilor în cadrul societății intimate, după efectuarea concedierilor, instanța reține că acestea vizează fondul cauzei, neputând fi analizate de către instanța de revizuire în cadrul verificării faptelor pe care se întemeiază cererea de revizuire. Aceste aspecte ar fi fost verificate numai în cazul admiterii cererii de revizuire și rejudecării recursului, ca urmare a admiterii căii de atac extraordinare, în condițiile art.327 din Codul d e Procedură Civilă.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 322 pct.5 coroborat cu art. 326 din Codul d e Procedură Civilă, va respinge, ca nefondată, cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de către revizuienta, împotriva deciziei civile nr.4092/R din data de 03.06.2009, pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (format vechi nr.8237/2008), în contradictoriu cu intimata SC " Comercială Română".
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red:
Tehnored: NV/2 EX./28.02.2010
Președinte:Farmathy AmeliaJudecători:Farmathy Amelia, Petre Magdalena, Zeca Dorina
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 6938/2009. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 1412/2009. Curtea... → |
|---|
