Contestație decizie de concediere. Decizia 7281/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7281
Ședința publică de la 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Stoichin Președinte Secție
-- --Vicepreședinte Instanță
-- --- Judecător
Grefier
XXX
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta intimată - SRL, împotriva sentinței civile nr. 1009/05.06.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata contestatoare, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta intimată - SRL reprezentată de avocat, a lipsit intimata contestatoare.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii.
Avocat reprezentanta recurentei intimatei solicită admiterea recursului, trimiterea cauzei spre rejudecare, iar pe fond respingerea contestației și menținerea deciziei de concediere.
CURTEA
Asupra recursului civil de față
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr-, reclamanta chemat în judecată pârâta - SRL pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea deciziei de concediere nr. 435/19.02.2009 prin care s-a dispus concedierea sa potrivit art.61 lit.a raportat la art.264 al.1 lit.e Codul muncii, reintegrarea în funcția avută anterior concedierii, plata la zi a drepturilor salariale și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că începând cu data de 19 februarie 2009, au încetat raporturile sale de muncă cu intimata, ca urmare a emiterii deciziei contestate. S-a arătat că măsura disciplinară luată împotriva sa s-ar datora faptului că, în data de 9 și 10.02.2009 a avut loc o grevă spontană la sediul societății și ca urmare a acestui fapt, începând cu data de 13 februarie 2009, nu li s-a mai permis să lucreze.
S-a solicitat a se analiza gradul de gravitate al abaterii ce a fost reținută în sarcina sa și față de circumstanțele personale a solicitat analizarea posibilității de a i se aplica o altă sancțiune disciplinară.
In susținerea acțiunii, reclamanta a depus la dosar copia deciziei contestate.
In apărare, pârâta a formulat și a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea contestației ca fiind nelegală și netemeinică și menținerea deciziei de concediere. S-a arătat că motivul concedierii l-a constituit numeroasele abateri disciplinare ale contestatoarei, care au culminat cu întreruperea lucrului și violențe exercitate asupra echipei manageriale, fapte petrecute la data de 9.02.2009. Prin această ultimă atitudine a influențat și comportamentul altor lucrătoare, situație care a determinat întreruperea fluxului tehnologic. Invocarea grevei s-a apreciat ca fiind nefundamentată, întrucât nici nu există sindicat și de asemenea, întrucât un procent mic din lucrătoare au avut comportamentul descris mai sus.
S-a anexat la dosar copia contractului individual de muncă al reclamantei, fișa postului, adresa nr. 427/13.02.2009 prin care reclamanta era convocată a se prezenta la data de 19.02.2009 pentru efectuarea cercetării disciplinare, copia Regulamentului de ordine interioară, Referatul nr. 127/12.02.2009 și procesul verbal nr.138/19.02.2009.
In ședința publică de la 5 iunie 2009, reclamanta prin apărător a depus la dosar o precizare prin care a invocat motivul de nulitate absolută a deciziei contestate și anume încălcarea dispozițiilor art. 268 al.2 Codul muncii și art. 267 al.2 și 4 Codul muncii.
Prin sentința civilă nr.1009 de la 5 iunie 2009 Tribunalul Mehedinția admis contestația și a constatat nulitatea absolută a deciziei de concediere nr.435 de la 19 februarie 2009, emisă de intimata - SRL V
S-a dispus reintegrarea contestatoarei în funcția deținută anterior concedierii.
A fost obligată intimata să plătească o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate cu celelalte drepturi de care ar beneficiat aceasta începând cu data concedierii și până la data reintegrării efective.
S-au acordat și cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut că decizia contestată este afectată de nulitate, întrucât mențiuni referitoare la descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, la prevederile din Statutul de personal, Regulamentul intern sau CCM care au fost încălcate și la motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de contestatoare cu ocazia cercetării prealabile disciplinare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs - SRL criticând soluția primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a susținut că deși cuprinsul deciziei de concediere nu este detaliat, se face trimitere la referatul de cercetare disciplinară, efectuat în prezența contestatoarei și la care aceasta nu a formulat obiecțiuni.
Că, față de mențiunile trecute în decizia de concediere nu sunt incidente dispozițiile art. 268 alin-.2 Codul muncii privitoare la sancționarea nulității absolute.
Recursul este nefondat.
Aplicarea sancțiunilor disciplinare și în mod special, încetarea raportului de muncă din voința unilaterală a angajatorului sunt permise cu respectarea unor condiții de fond și de formă riguros reglementate de legislația muncii, în scopul prevenirii eventualelor conduite abuzive ale angajatorului.
Mențiunile și precizările pe care în mod obligatoriu trebuie să le conțină decizia de aplicare a sancțiunii disciplinare au rolul în primul rând, de a-l informa corect și complet pe salariat cu privire la faptele, motivele și temeiurile de drept pentru care i se aplică sancțiunea, inclusiv cu privire la căile de atac și termenele în care au dreptul să constate temeinicia și legalitatea măsurilor dispuse din voința unilaterală a angajatorului.
Ca atare, pentru a fi legală, decizia de sancționare trebuie să cuprindă toate elementele enumerate în art. 268 Codul muncii, lipsa unuia dintre ele atrăgând nulitatea absolută a măsurii dispuse de angajator.
În raport de critica recurentei se impune precizarea că lipsa descrierii faptei pentru care a fost sancționată salariata nu poate fi suplinită de existența ei în referatul de cercetare prealabilă, mai ales atunci când nu există dovadă că acest referat a fost comunicat odată cu decizia de sancționare.
Precizarea prevederilor Statutului, Regulamentului de ordine interioară, CCM încălcate are relevanță pentru ca instanța să poată stabili și verifica dacă fapta salariatei constituie abatere disciplinară și dacă se încadrează printre obligațiile (de a face sau a nu face) impuse acestuia.
Numai prin indicarea în decizia de sancționare a motivelor pentru care s-au înlăturat apărările formulate de salariata învinuită se asigură în mod real și efectiv dreptul ei la apărare.
Așa fiind, în conformitate cu art. 312 Cod pr. civilă Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta intimată - SRL, împotriva sentinței civile nr. 1009/05.06.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata contestatoare.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 2009.
PREȘEDINTE: Dorina Stoichin - - | JUDECĂTOR 2: Mihaela Cotora Manuela Preda - - | Judecător, - -- |
Grefier, |
08.01.2010
Red.jud.-
2 ex/AS
Președinte:Dorina StoichinJudecători:Dorina Stoichin, Mihaela Cotora Manuela Preda
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 3093/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 90/2010. Curtea de... → |
|---|
