Contestație decizie de concediere. Decizia 7283/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(5866/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.7283/
Ședința publică de la 09.12.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Silvia Georgiana
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-intimată - împotriva sentinței civile nr.4862/04.06.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.6570/3/LM/2009 în contradictoriu cu intimata-contestatoare .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-contestatoare, prin avocat, care depune la dosar împuternicire avocațială, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009, lipsă fiind recurenta-intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimata-contestatoare a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 03.12.2009, după care,
Reprezentantul avocat al intimatei-contestatoare solicită ca instanța să dispună a se comunica întâmpinarea recurentei-intimate și solicită amânarea cauzei pentru acest motiv.
Curtea respinge cererea de amânare, având în vedere partea care formulează cererea și lasă cauza la a doua strigare, după soluționarea dosarelor solicitate la amânare fără discuții, potrivit art.126 Cod procedură civilă, pentru respectarea principiului contradictorialității.
La a doua strigare a cauzei a răspuns intimata-contestatoare, prin avocat, care depune la dosar împuternicire avocațială, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009, lipsă fiind recurenta-intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul mai sus menționat, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimata-contestatoare, prin avocat, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii recurate, ca legală și temeinică. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4862/04.06.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata SC Hotels -.
A anulat decizia nr. 87/14.01.2009 emisă de intimată; a dispus reintegrarea contestatoarei în funcția deținută anterior emiterii deciziei.
A obligat intimata la plata către contestatoare a despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la 14.01.2009 până la data reintegrării efective și a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că contestatoarea a fost salariata intimatei SC Hotels - în baza contractului individual de muncă nr. 3438/05.07.2007 în calitate de recepționer.
La data de 14.01.2009, angajatorul a emis decizia nr. 87 prin care a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al contestatoarei în baza dispozițiilor art. 266 coroborat cu art. 268 alin. 1, art. 264 alin. 1 lit. f) din Codul muncii, având în vedere că aceasta a încălcat prevederile contractului individual de muncă și pe cele ale regulamentului intern, respectiv art. 26 pct. 3 ale acestuia din urmă.
Apreciind asupra deciziei sus-menționate prin prisma respectării cerințelor de valabilitate prevăzute de art. 268 alin. 2 din Codul muncii, instanța a constatat că aceasta este lovită de nulitate absolută pentru nerespectarea dispozițiilor cu privire la descrierea concretă a faptei ce constituie abatere disciplinară, precum și a motivelor pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, sau motivele pentru care aceasta nu a fost efectuată.
Drept urmare, reținând că încetarea raporturilor de muncă dintre părți a fost nelegală, instanța a dispus, conform art. 78 din Codul muncii, anularea deciziei precum și reintegrarea contestatoarei în funcția deținută anterior emiterii deciziei și a obligat angajatorul la plata către contestatoare a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata, de la 14.01.2009 (respectiv de la data concedierii nelegale) până la data reintegrării efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat în termen legal pârâta SC Hotels -, criticând soluția pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 7. pr. civ.
În motivarea recursului se arată, în esență, că instanța nu a apreciat in mod corect si concret conținutul cererii de chemare in judecata si probele administrate in cauza. Astfel, s-a reținut de către instanța de judecata ca in decizia de concediere nu este cuprinsa descrierea faptei ce constituie abatere disciplinara, încălcându-se astfel dispozițiile imperative ale legii (art. 268 din Codul muncii ).
Într-adevăr, din decizia in cauza lipsește "descrierea faptei" în sensul în care acesta nu preia, cuvânt cu cuvânt, printr-o transcriere ad-literam, elementele din minuta Comisiei de Disciplina. Însă, prin sintagma "descrierea faptei" legiuitorul in niciun caz nu a avut in vedere acea preluare ad literam a unui document existent. Mai mult de atât, in art. 1 al Deciziei se face referire la temeiurile de drept ale acestei sancțiuni si prevederile de drept referitoare la aspectele disciplinare de care se face vinovata contestatoarea.
Instanța de judecata a reținut ca fiind lipsa si motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat. In timpul cercetării disciplinare angajata nu a formulat apărări, in cadrul cercetării prealabile, afirmând ca nu o interesează acest post si nici nu are nevoie de salariul oferit de către angajator. Mai mult decât atât în documentul încheiat cu ocazia cercetării disciplinare contestatoarea afirma ca nu-și mai amintește comportamentul pentru care se face vinovată.
Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat.
În recurs nu s-au administrat probe.
Analizând întregul material probator administrat în cauză prin prisma criticilor invocate pe calea recursului, cât și din oficiu conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Decizia de concediere emisă de recurentă, concretizând o măsură de desfacere a contractului individual de muncă luată de angajator pentru motive ce țin de persoana salariatului, trebuie să fie deopotrivă legală și temeinică, iar analiza cerințelor de legalitate prevalează celor referitoare la temeinicia deciziei.
Analizând decizia contestată, tribunalul a reținut în mod corect că exigențele art. 268 alin. 2 lit. a) și c) din Codul muncii nu sunt îndeplinite prin indicarea generică a unui referat înregistrat pe data de 07.01.2009, din care reiese încălcarea de către salariat a sarcinilor de lucru.
Textul de lege mai sus menționat se înscrie printre cele care au ca scop asigurarea stabilității raporturilor de muncă, a desfășurării acestora în condiții de legalitate și a respectării drepturilor și îndatoririlor ambelor părți ale raportului juridic de muncă. În același timp, sunt menite să asigure apărarea drepturilor și intereselor legitime ale salariatului, având în vedere poziția obiectiv dominantă a angajatorului în desfășurarea raportului de muncă.
Aplicarea sancțiunilor disciplinare și, în mod special, încetarea raportului de muncă din voința unilaterală a angajatorului sunt permise cu respectarea unor condiții de fond și de formă riguros reglementate de legislația muncii, în scopul prevenirii eventualelor conduite abuzive ale angajatorului.
Mențiunile și precizările pe care în mod obligatoriu trebuie să le conțină decizia de aplicare a sancțiunii disciplinare au rolul, în primul rând, de a-l informa concret și complet pe salariat cu privire la faptele, motivele și temeiurile de drept pentru care i se aplică sancțiunea, inclusiv cu privire la căile de atac și termenele în care are dreptul să constate temeinicia și legalitatea măsurilor dispuse din voința unilaterală a angajatorului. Angajatorul, întrucât deține toate datele, probele și informațiile pe care se întemeiază măsura dispusă, trebuie să facă dovada temeiniciei și legalității acelei măsuri, salariatul putând doar să le combată prin alte dovezi pertinente. Astfel, mențiunile și precizările prevăzute de textul de lege sunt necesare și pentru instanța judecătorească, în vederea soluționării legale și temeinice a eventualelor litigii determinate de actul angajatorului.
Pentru a fi legală, decizia trebuia să cuprindă în mod necesar obligatoriu toate mențiunile din textul art. 268 alin. (2) din Codul muncii, lipsa uneia dintre ele ducând la nulitatea absolută a măsurii dispuse.
În cauză, lipsesc mențiunile de la literele a), b) și c) ale acestui text, sancțiunea nulității impunându-se de drept.
În consecință, prima condiție pentru valabilitatea unei decizii de concediere, ca act unilateral al angajatorului prin care se materializează sancțiunea disciplinară, este inserarea tuturor condițiilor cerute de lege, sub sancțiunea expresă a nulității absolute.
Curtea apreciază, ca și tribunalul, că decizia contestată nu satisface exigența textului mai sus analizat, neputându-se reține din cuprinsul deciziei, fapta concretă săvârșită de către intimata-contestatoare pe care angajatorul recurent a apreciat-o ca fiind abatere, rațiunea pentru care s-a aplicat măsura sancționatorie neputând fi raportată la prevederile statutului pretins încălcate prin încălcarea sarcinilor de lucru.
Pentru motivele arătate în temeiul art. 312 alin. 1. pr. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca, nefondat recursul declarat de recurenta-intimată -, cu sediul în B,-, sector 1 împotriva sentinței civile nr.4862/04.06.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.6570/3/LM/2009 în contradictoriu cu intimata-contestatoare, cu domiciliul în B, str.-,.2..B,.87, sector 2.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.LH/th.red.
2ex-11.01.2010
Jud. fond:
Președinte:Maria CeaușescuJudecători:Maria Ceaușescu, Lizeta Harabagiu, Silvia Georgiana
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 3896/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 228/2010. Curtea de... → |
|---|
