Contestație decizie de concediere. Decizia 3896/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 514/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3896R
Ședința publică de la 29 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei privind recursul formulat de recurentul, împotriva sentinței civile nr.6866 din 05.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.17439/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata SC România SA, având ca obiect-contestație decizie concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul prin avocat cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
Recurentul, prin avocat, solicită conexarea prezentei cauze la cauza ce formează obiectul dosarului nr- ce are ca obiect recursul declarat împotriva sentinței prin care s-a anulat decizia nr.1979/19.12.2007 emisă de intimată.
Curtea, deliberând, constată că în cauză nu sunt întrunite disp.art.164 pr.civ. în prezenta cauză fiind contestată decizia de sancționare 721/2008, iar în cealaltă cauză se contestă o decizie anterioară.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, cauza fiind în stare de judecată acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Recurentul, prin avocat, solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile pentru motivele arătate în cererea de recurs, pe care le susține oral.Depune concluzii scrise, fără cheltuieli de judecată.
Se prezintă și apărătorul intimatei avocat cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.88485/2008.
Intimata, prin avocat, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6866 din 05.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.17439/3/LM/2008, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata SC România SA.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Cu înscrisurile depuse la dosar, în baza art.287 din Codul Muncii intimata a făcut dovada că numărul de telefon de serviciu al contestatorului figurează pe anunțurile privind vânzarea unor terenuri.
Prin această faptă contestatorul a încălcat prevederile din Regulamentul de ordine interioară din Cap.pct.5 2.2. potrivit cărora avea obligația să nu utilizeze orice bun din patrimoniul societății în interes personal fără aprobarea expresă a Conducerii societății și a prevederilor Cap. II. pct.1.1.2 lit."p" prin care se stipulează că salariaților le este interzis să folosească în scopuri personale sau străine societății baza tehnică materială și informațională ce aparține acesteia. Din declarația martorei rezultă că în luna aprilie, în intervalul 14,30 - 15 s-a întâlnit cu contestatorul în biroul acestuia din cadrul societății intimate pentru a discuta despre vânzarea unui teren.
S-a constatat că s-a făcut dovada că s-au încălcat de către contestator prevederile Regulamentului de ordine interioară din Cap.II.pct.2 5.1. lit."m" potrivit cărora avea obligația să nu permită prezența persoanelor străine în perimetrul în care-și desfășura activitatea decât cu aprobarea conducerii.
De asemenea, s-a apreciat că discuția cu martora respectivă a existat în timpul programelor de lucru, mod în care, contestatorul a încălcat și prevederile din Regulamentul de ordine interioară din Cap. II. pct.2.5.1. lit.
Cu înscrisurile depuse, angajatorul a făcut dovada că s-au încălcat de către contestator prevederile Cap. II pct.2.5.1. lit."k" "q" și "r" din Regulamentul de ordine interioară, prin transmiterea mesajului electronic către alți salariați din cadrul societății ce reprezenta corespondența acestuia cu șeful ierarhic superior. Reținându-se că angajatorul a emis decizia cu respectarea prevederilor art.263, art.266, 267 și 268 pct.2 din Codul Munciis -a dispus respingerea ca neîntemeiată a contestației prin care s-a solicitat anularea deciziei nr.721 din 8.05.2008.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs recurentul, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recursului, întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. recurentul a arătat că în mod eronat instanța de fond a stabilit că, în speță, sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.61 lit.a din Codul Muncii, în condițiile în care intimata-pârâta nu a afirmat și nici nu a demonstrat că recurentul ar fi săvârșit o abatere disciplinară gravă, nici abateri disciplinare repetate, iar intimata a susținut săvârșirea de către recurent a unor fapte ce reprezentau în opinia acesteia, abateri disciplinare, iar instanța de fond a validat aceste susțineri ignorând toate susținerile și probele administrate de recurent.
S-a mai arătat că, în mod greșit instanța de fond a stabilit că recurentul ar fi încălcat prevederile Cap II pct.1.1.2 lit.p și cap V pct.5.2.2 lit.r din privitoare la postarea și folosirea telefonului de serviciu, ignorând dovezile care demonstrau că numărul de telefon respectiv nu a fost postat de către recurent, ci de unul dintre ceilalți coproprietari fără știința și permisiunea acestuia, absența oricăror dovezi că recurentul ar fi folosit efectiv telefonul de serviciu pentru discutarea unor afaceri personale și recunoașterea expresă a intimatei pârâte potrivit căreia nu era necesar ca recurentul să aibă aprobarea expresă a concedierii societății.
S-a mai susținut că în mod greșit instanța de fond a reținut că recurentul ar fi încălcat prevederile cap II. Pct.2.5.1 lit.m și cap.II pct.2.5.1. lit.b din referitoare la introducerea unor persoane străine în spațiul de desfășurare a activității ignorând probele administrate de recurent.
De asemenea, recurentul a mai susținut că, în mod greșit prima instanță a decis că acesta ar fi încălcat prevederile cap II pct.1.1.2 lit.p și cap pct.5.2.2 lit.r din privitoare la folosirea adreselor de e-mail de serviciu bazându-se exclusiv pe probele administrate de intimata pârâtă și ignorând dovezile administrate de recurent.
, recurentul a mai arătat că decizia contestată contravine dispozițiilor art.75 alin.6 și art.75 alin.10 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010 ceea ce a avut drept consecință inclusiv o individualizare greșită a sancțiunii.
La termenul din 24.04.2009 recurentul a depus o modificare și completare a recursului formulat, cu privire la care Curtea față de dispozițiile art.303 alin.2 pr.civ. raportat la art.103 alin.1 pr.civ. a constatat că recurentul e decăzut din dreptul de a-și completa și modifica motivele de recurs.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurent, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect, coroborând înscrisurile aflate la filele 101 și 110 din dosarul de fond, prima instanță a considerat că intimata a făcut dovada că numărul de telefon de serviciu al recurentului figura pe anunțurile privind vânzarea unor termeni prin aceasta contestatorul încălcând prevederile din Regulamentul de Ordine Interioară din Cap V pct.5.2.2 R, potrivit cărora avea obligația să nu utilizeze bunuri din patrimoniul societății în interes personal fără aprobarea expresă a conducerii societății și ale cap II pct.1.1.2 lit.p prin care prevede faptul că salariaților le este interzis să folosească în scopuri persoanele sau străine societății baza tehnică materială și informatică ce aparține acesteia.
Chiar dacă recurentul a făcut dovada existenței unui mandat numitul care să se ocupe de vânzarea unor terenuri, aceasta nu este de natură să înlăture culpa contestatorului care a pus la dispoziție acelei persoane numărul telefonului de serviciu, asumându-ți riscul folosirii acelui număr pe panouri publicitare în vederea rezolvării unor afaceri personale.
Aceasta cu atât mai mult cu cât din însăși declarația extrajudiciară a coproprietarului rezultă că recurentul i-a făcut cunoscute acestuia numerele de telefon la care putea fi contactat pentru vinderea unor terenuri din com. Moara și, asumându-și deci riscul ca numărul telefonului de serviciu să fie afișat pe panouri publicitare.
Nici cea de a doua critică nu poate fi reținută, instanța de fond apreciind în mod corect faptul că din declarația martorei rezultă că în luna aprilie în intervalul 14,30 - 15,00 s-a întâlnit cu recurentul în biroul acestuia din cadrul societății recurente pentru a discuta despre vânzarea unui teren, încălcându-se astfel dispozițiile cap.II pct.2.5.1 lit.m din Regulamentul de Ordine Interioară potrivit cărora avea obligația să nu permită prezența persoanelor străine în perimetrul în care-și desfășura activitatea decât cu aprobarea conducerii.
De asemenea, coroborând înscrisurile depuse la filele 116 - 121 dosar de fond, prima instanță a apreciat corect faptul că recurentul a retransmis către salariații din alte departamente conținutul unor e-mail-uri ce vizau propria sa activitate și sarcinile transmise în mod direct de conducătorul ierarhic încălcându-se astfel dispozițiile cap.II pct.2.5.1 lit.K, cap.II pct.2.5.1 lit.q, cap.II pct.2.5.1 lit.r și cap.V pct.2.5.1. lit.s, neavând relevanță respingerea cererii de asigurare dovezi formulată de intimată ce a făcut obiectul dosarului nr- al Judecătoriei Sectorului 6
Urmează a fi înlăturate și criticile vizând individualizarea greșită a sancțiunii deoarece contestatorul a mai fost sancționat anterior cu avertisment, aspect ce a făcut obiectul deciziilor de sancționare nr.1979/2007 și 320/2008, iar la gravitatea abaterilor săvârșite au fost avută în vedere și funcția și poziția deținute de recurent ce impun menținerea unei conduite la înalte standarde morale, cu respectarea prestigiului societății intimate.
Cum decizia contestată respectă dispozițiile art.263, 266 - 268 Codul Muncii, sentința instanței de fond apare ca legală și temeinică, astfel încât, în temeiul art.312 pr.civ. recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul, împotriva sentinței civile nr.6866 din 05.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.17439/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata SC România SA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 29.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
17.06.2009
Jud. fond:;
Președinte:Scrob Bianca AntoanetaJudecători:Scrob Bianca Antoaneta, Comșa Carmen Georgiana
| ← Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.... | Contestație decizie de concediere. Decizia 7283/2009. Curtea... → |
|---|
