Contestație decizie de concediere. Decizia 733/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
2Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 733
Ședința publică de la 01 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marian Lungu
JUDECĂTOR 2: Doina Vișan
JUDECĂTOR 3: Ioana Bodri
Grefier - -
****************
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții PRIMĂRIA COMUNEI și CONSILIUL LOCAL, împotriva sentinței civile nr. 561/23 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu și intimata reclamantă, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns avocat, pentru recurenta pârâtă PRIMĂRIA COMUNEI, avocat, pentru intimata reclamantă, lipsind recurentul pârât CONSILIUL LOCAL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursurile sunt declarate și motivate în termenul prevăzut de lege, după care,
Avocat, pentru intimata reclamantă, invocă lipsa calității procesuale a recurentei pârâte PRIMĂRIA COMUNEI.
Avocat, pentru recurenta pârâtă PRIMĂRIA COMUNEI, solicită respingerea excepției invocată de apărătorul intimatei reclamantă.
Nemaifiind excepții de ridicat, cererii de formulat și constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii asupra recursurilor.
Avocat, pentru recurenta pârâtă PRIMĂRIA COMUNEI, pune concluzii de admiterea recursului, casarea sentinței, și pe fond respingerea acțiunii.
Avocat, pentru intimata reclamantă, pune concluzii de respingerea recursurilor.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința civilă nr. 561/23 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, s-a admis contestația formulată de contestatoarea cu domiciliul în comuna județul M, împotriva intimaților Primarul comunei, județul M și Consiliul Local, județul
S-a constatat nulitatea deciziei 875 din 10.12.2008.
S-a dispus reintegrarea contestatoarei în postul deținut anterior concedierii.
A fost obligată pârâta să plătească contestatoarei drepturile salariale cuvenite de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă, indexate în raport de inflație și 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat următoarele:
S-a arătat, că reclamanta, a fost salariata pârâtei în funcția de administrator I, iar prin dispoziția nr.875 din 10 decembrie 2008, s-a dispus încetarea contractului de muncă conform art. 65 al.1 din Codul Muncii, respectiv concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăților economice.
Dispoziția de concediere emisă, nu îndeplinește condițiile cerute de lege.
Astfel, potrivit art. 74(1) Codul Muncii, decizia de concediere se comunică salariatului în scris și trebuie să conțină în mod obligatoriu, motivele care determină concedierea, durata preavizului, lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate, și termenul în care salariații trebuie să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant.
Din cuprinsul dispoziției contestate, rezultă că pârâta, nu a menționat motivele care determină concedierea și nici nu a întocmit lista tuturor locurilor de muncă disponibile, or să fie adus la cunoștința reclamantei că nu există asemenea locuri de muncă în cadrul primăriei.
Dispozițiile art.76 Codul Muncii, sancționează cu nulitatea absolută, concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzută de lege.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții PRIMĂRIA COMUNEI și CONSILIUL LOCAL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În acest sens, arată că greșit reține că decizia nu îndeplinește condițiile legale prevăzute de art.74 alin.1 Codul Muncii.
Instanța nu a ținut cont de hotărârea Consiliului local care cuprinde cerințele prevăzute amintit, astfel că nu sunt incidente dispozițiile art.76 și 78 Codul Muncii.
Au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca nefondată.
Recursurile se resping.
Din examinarea sentinței, prin prisma criticilor invocate și potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, Curtea constată că nu pot fi primite, neputându-se încadra în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, care să atragă casarea sau modificarea sentinței.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei pârâte invocată de apărătorul intimatei reclamante, se reține că nu este întemeiată.
Astfel, potrivit art. 91 din Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală republicată "Primarul, viceprimarul, respectiv viceprimarii, secretarul comunei, al orașului sau al subdiviziunii administrativ-teritoriale a municipiului, împreună cu aparatul propriu de specialitate al consiliului local, constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei sau orașului, care aduce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale".
Așa cum rezultă din textul legal amintit, primăria comunei sau orașului, reprezintă o structură funcțională cu activitate permanentă, care aduce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, iar prin raportare la speță dispoziția fiind emisă de primar, se reține că recurenta pârâtă a promovat calea de atac în exercitarea atribuțiilor conferite prin lege pentru a se realiza finalitatea urmărită de către legiuitor.
La rândul său primarul în temeiul art. 67 din aceiași lege "(1) Primarul reprezintă comuna sau orașul în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum și în justiție", astfel că nici sub acest aspect nu se poate constata întemeiată excepția invocată.
Criticile recurenților pârâți privind aplicarea greșită a art.74 Codul Muncii nu pot fi primite, în condițiile în care textul legal este aplicabil atât concedierilor individuale, cât și celor colective, iar nulitatea absolută a concedierii privește toate concedierile nelegale.
Nici celelalte critici care privesc faptul că o anumită hotărâre a consiliului local ar îndeplini cerințele legale, nu sunt întemeiate având în vedere că în decizia contestată nu este indicat numărul și data adoptării hotărârii, pentru a se putea verifica susținerile făcute de recurentele pârâte.
Instanța a făcut o interpretare și aplicare corectă a dispozițiilor legale relevante în soluționarea cauzei, astfel că nu se poate reține nici existența unor motive de ordine publică, care să poată fi puse în dezbaterea părților din oficiu, potrivit art.306 alin.2 Cod procedură civilă și care să atragă casarea sau modificarea sentinței.
Ca atare, în temeiul art.312 Cod procedură civilă,se va menține sentința ca fiind legală și temeinică, iar recursurile se vor respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâții PRIMĂRIA COMUNEI și CONSILIUL LOCAL, împotriva sentinței civile nr. 561/23 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu și intimata reclamantă, având ca obiect contestație decizie de concediere.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Februarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Ex.2,teh./10.02.2010
Jud.fond.
Președinte:Marian LunguJudecători:Marian Lungu, Doina Vișan, Ioana Bodri
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 403/2009. Curtea... | Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.... → |
|---|
