Contestație decizie de concediere. Decizia 734/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 734/
Ședința publică de la 03 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de contestatorul, domiciliat în G,-, - 11,. 13, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 460/08.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SRL G, cu sediul în G,-, jud. G, având ca obiect "CONTESTAȚIE DECIZIE CONCEDIERE", împotriva deciziei nr. 60/20.12.2007 emisă de societatea intimată.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: pentru intimata SRL G avocat - și recurentul contestator, personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că: recursul este la al patrulea termen de judecată, legal motivat și este scutit de taxă judiciară de timbru, după care:
Curtea, aduce la cunoștința părților prezente că termenul de judecată a fost acordat potrivit art. 1 din Hotărârea nr. 207 din data de 21.10.2008 a Colegiului de conducere al Curții de APEL GALAȚI și că, urmare desființării completului de judecată C 5R de la secția specializată, respectiv secția pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, cauzele rămase nesoluționate au fost repartizate ciclic, astfel completul de judecată de la acest termen respectă compunerea legală.
Părțile prezente întrebate fiind, arată că nu mai au cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente în dezbaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Recurentul contestatorsolicită admiterea recursului declarat pentru motivele arătate în cererea de recurs, pe cale de consecință, admiterea contestației astfel cum a fost formulată, anularea deciziei de concediere și reintegrarea sa pe funcția deținută anterior. De asemenea, solicită și acordarea din partea societății de despăgubiri morale pe care anterior nu le-a solicitat lăsând la aprecierea instanței cuantumul acestora.
Deși intimata prin întâmpinare a precizat că nu a solicitat aceste lucruri pe fondul cauzei, apreciază admisibil recursul cu toate capetele de cerere formulate motivat de faptul că prin reintegrare se subînțelege și acordarea acestor drepturi de care a fost frustrat.
Pe fondul cauzei arată că în mod greșit s-a susținut de către societate că ar fi comis abateri repetate deoarece schimbarea sa pe mai multe microbuze nu reprezintă abatere disciplinară. Desfacerea contractului său de muncă s-a produs pe baza absențelor nemotivate înregistrate la societate, aspect nereal deoarece a solicitat societății să-i opereze schimbarea de pe un microbuz pe altul iar acest lucru se face cu acordul proprietarului de microbuze. Această solicitare urmează calea unei predări/primiri și se comunică societății, fiind o formulă de uzitare în cadrul societății. Nu i s-a aprobat mutarea pe un alt microbuz și, verbal, i s-a transmis că nu au numere de înregistrare.
A solicitat ca în această perioadă în care are loc mutarea să beneficieze de (concediu fără salar) sau de CO (concediu de odihnă) cu reluarea activității începând cu data de întâi a lunii următoare solicitării mutării sale. Ca răspuns societatea i-a comunicat că se va încheia un nou contract de muncă după desfacerea contractului de muncă ce-l avea cu societatea.
S-a mai susținut de către societate că nu a respectat contractul de sarcini și nu a întocmit -ul (inspecția tehnică periodică) deși societatea a recunoscut că această inspecție nu s-a efectuat încă de la începutul încheierii contractului său de muncă cu societatea.
Pentru toate motivele prezentate succint înaintea instanței și cele descrise pe larg în cererea de recurs solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Apărătorul intimateisolicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond care este legală și temeinică și care a dat o interpretare justă, fără echivoc, materialului probator administrat în cauză.
Astfel, au fost respectate dispozițiile art. 267, 268 Codul muncii Astfel, au fost respectate dispozițiile art. 267, 268 Codul muncii. Decizia emisă de societate cuprinde mențiunile obligatorii penalizate de Codul muncii. La momentul promovării contestației nu a solicitat reintegrarea sa în muncă precizând că are un loc de muncă și solicită doar drepturile salariale de care a fost lipsit.
Recurentul a solicitat toate drepturile salariale până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile astfel că, potrivit dispozițiilor art. 316 în referire la art. 292 Cod procedură civilă în recurs nu se pot formula noi cereri. Astfel, nici daunele morale nu au fost solicitate la instanța de fond însă această cerere nu putea fi primită motivat de faptul că nu a dovedit în nici un fel că ar fi fost prejudiciat.
Mai mult, contestatorul s-a încadrat încă înainte ca societatea să emită decizia pe care a contestat-o ulterior, respectiv decizia de desfacere a contractului de muncă, iar la cererea societății acesta a precizat că se află pe drum, că oricum nu ar mai fi lucrat în cadrul societății și a refuzat să vină la sediul intimatei.
Pentru toate motivele prezentate pe scurt în fața instanței și descrise pe larg în întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. Va depune chitanța reprezentând onorariul de avocat până la sfârșitul ședinței de judecată.
Curtea, declară închise dezbaterile potrivit art. 150 Cod procedură civilă și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI - secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 460/08.04.2008 Tribunalul Galația admis contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu pârâta SRL
A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 138 lei, reprezentând drepturi salariale aferente lunii decembrie 2007 și contravaloarea zilelor de concediu de odihnă neefectuate aferente anului 2007.
A respins ca nefondată contestația formulată împotriva deciziei 60/20.12.2007 emisă de intimată.
A respins celelalte capete de cerere ca nefondate.
Prin contestația formulată și înregistrată sub nr- din 06.02.2008, pe rolul Tribunalului Galați, contestatorul a solicitat în contradictoriu cu intimata SRL G, anularea deciziei de concediere nr. 60/20.12.2007, reintegrarea pe postul avut anterior concedierii, plata drepturilor salariale pentru perioada 01 - 11.12.2007 și de la data concedierii până la reintegrarea efectivă, plata zilelor de concediu de odihnă cuvenite și neefectuate, plata de daune morale.
Motivându-și în fapt contestația a arătat că a fost sancționat disciplinar, în sarcina sa reținându-se că nu s-a prezentat la locul de muncă, dar că a explicat faptul că microbuzul pe care lucra avea expirată inspecția tehnică periodică, asigurarea obligatorie și clasificarea microbuzului, că a solicitat transferul pe un alt microbuz. A susținut că nu i s-a acordat preaviz, că nu i s-au acordat drepturile salariale pentru perioada 01 - 11.12.2007, zilele de concediu de odihnă neefectuate, că situația creată i-a creat situații dificile în familie, nu a putut respecta angajamentele de plată.
În susținerea contestației, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Intimata în termen legal a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată. A susținut că nu a existat o cerere de transfer pe un alt microbuz, din partea contestatorului, că acesta nu a informat administratorul despre problemele microbuzului la care lucra, că a lucrat fără forme legale la o societate concurentă, că i-au fost plătite toate drepturile salariale.
În combaterea susținerilor contestatorului s-a folosit de proba cu înscrisuri și interogatoriul reclamantului.
La dosar au fost depuse: adresa de convocare, carnet de muncă, referat, proces verbal, decizia, contract individual de muncă, fișa postului, state de plată, certificat de înmatriculare, licența de transport, polița de asigurare, certificat de clasificare.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în prezenta cauză, instanța a reținut următoarele:
Contestatorul a fost salariatul societății intimate, în funcția de conducător auto și prin decizia nr. 60/20.12.2007 a fost sancționat cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă în temeiul disp. art. 61 lit. "a" din Codul muncii pe motiv că a lipsit nejustificat de la locul de muncă.
Potrivit art. 77 din Codul muncii, în caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere. De aceea, instanța nu a reținut apărările intimatei referitoare la prestarea de activități pentru o societate concurentă, cât timp nu există nici o referire la această situație în decizia de concediere.
Instanța a reținut că măsura de concediere dispusă împotriva contestatorului, este temeinică pentru următoarele considerente:
Un prim motiv de anulare invocat de contestator este lipsa preavizului. Conform art. 73 din Legea 53/2003, persoanele concediate în temeiul art. 61 lit. c) și d), al art. 65 și 66 beneficiază de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 15 zile lucrătoare. Contestatorul a fost concediat în temeiul art. 61 lit. a, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile referitoare la termenul de preaviz.
Cu privire la fondul cauzei, concedierea disciplinară poate să intervină, conform art. 61 lit. a, în cazul în care salariatul a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii sau de la cele stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancțiune disciplinară.
În prezenta cauză, intimata a reținut în sarcina contestatorului faptul că a lipsit de la lucru din data de 11.12.2007, aspect care nu a fost negat de contestator. Din data de 11.12.2007 nu s-a mai dus la serviciu, dar și-a motivat atitudinea prin faptul că nu mai putea lucra pe microbuzul înmatriculat sub nr. - întrucât acesta avea expirate o serie de documente absolut necesare. Din înscrisurile depuse, instanța a constatat că, într-adevăr, inspecția tehnică periodică, asigurarea obligatorie și clasificarea microbuzului erau expirate. Însă, potrivit fișei postului, semnată de contestator, la intrarea în tură, conducătorul auto verifică existența și valabilitatea documentelor și, dacă este cazul, trebuie să sesizeze în scris operatorul de transport cu privire la neregula constatată. În caz contrar, este direct răspunzător.
Așa cum rezultă din actele depuse, dar și din răspunsurile contestatorului la interogatoriu, acesta nu a sesizat operatorul de transport (pârâta), despre nevalabilitatea documentelor anterior datei de 11.12.2007, ci l-a informat pe proprietarul mașinii, susținând că asta este practica. Această apărare nu a fost reținută de către instanță, întrucât contestatorul este angajat al societății pârâtului, nu șofer pe o mașină a unui proprietar, și este ținut să respecte obligațiile asumate prin semnarea fișei postului. Prin urmare, avea obligația de a sesiza în scris societatea pârâtă despre nereguli și să se prezinte regulat la lucru, nu să ia unilateral decizia de a nu se mai prezenta datorită problemelor referitoare la documente. Actele întocmite de contestator după data de 11.12.2007, respectiv solicitarea verbală a unui transfer pe un alt microbuz, formulată potrivit contestatorului la data de 17.12.2007, nu este de natură să înlăture fapta săvârșită: cel puțin în perioada 11-17.12.2007, contestatorul a lipsit de la serviciu, fără a anunța în prealabil angajatorul despre motivele absenței.
Față de aceste considerente, instanța a respins contestația și cererea privind plata drepturilor salariale la zi.
Potrivit disp. art. 154 din Codul muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă. Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă, fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.
Conform art. 163 Codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Dispozițiile Codului muncii statuează că sarcina probei revine angajatorului (art. 287 din Codul muncii ). La dosar a fost depus un stat de plată din care rezultă dreptul contestatorului de a încasa suma de 138 lei aferentă perioadei 01 - 11.12.2007. Afirmația intimatei că banii sunt în casierie, la dispoziția contestatorului nu o exonerează de răspundere, cât timp salariul se vira, conform convenției, în contul de card. Nu există nici o justificare a societății de a se fi procedat în alt mod cu salariul pentru zilele lucrate din luna decembrie. În consecință, instanța a obligat pârâta la plata diferenței salariale pe luna decembrie 2007, în cuantum de 138 lei.
În baza art. 139 și art. 141 al. ultim din Codul muncii, care reglementează dreptul la concediu de odihnă, instanța a obligat pârâta la plata zilelor de concediu de odihnă cuvenite și neefectuate, reținând că prin înscrisurile depuse angajatorul nu a dovedit că ar fi acordat contestatorului concediu de odihnă pe anul 2007 sau că ar fi compensat în bani contravaloarea acestuia la încetarea contractului individual de muncă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
În motivarea recursului se arată că a avut o discuție cu reprezentantul societății de la data absentării nemotivate de la serviciu până în prezent prin care i-a adus la cunoștință că avea probleme cu microbuzul pe care lucra la acel moment, că în perioada 13 - 20 decembrie 1997 lucrat pe alte microbuze dând liber titularului solicitând transferul pe un alt microbuz.
A mai arătat recurentul că dorește plata drepturilor salariale până la pronunțarea unei hotărâri definitive și daune morale în cuantum de 50.000 lei.
În concluzie a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata SRL Gas olicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Analizând hotărârea recurată, atât prin prisma criticilor formulate de recurent, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește susținerile recurentului că ar fi purtat o discuție cu reprezentantul societății de la data absentării nemotivate de la serviciu și până în prezent prin care i-ar fi adus la cunoștință că ar avea probleme cu microbuzul pe care lucra la acel moment și că ar fi formulat cerere de trans pe un alt microbuz, nu poate fi reținută deoarece nu se coroborează cu nici un mijloc de probă administrat în cauză.
Este adevărat că la dosar există cereri de transfer de pe un microbuz pe altul aprobate de către reprezentantul societății, dar cu privire la transferuri ce au avut loc în zilele de 01.02.2007, 01.05.2007, 01.10.2007 și 01.11.2007 dar nu și în perioada în discuție.
Așa cum rezultă din înscrisurile depuse dar și din răspunsurile constatate la interogatoriu, recurentul nu a făcut nici o solicitare verbală sau scrisă de a fi transferat pe un alt microbuz al societății în data de 11.11.2007.
În situația în care ar fi existat o astfel de cerere din partea recurentului, reprezentantul societății urma să o analizeze și, în funcție de soluția dată urma să-l repartizeze pe recurent pe un alt microbuz din cadrul societății. Contrar susținerilor făcute de către recurent, toate cererile de transfer sau orice alte cereri privind personalul se înregistrează la Serviciul Resurse Umane care le înaintează conducerii societății spre aprobare.
Solicitarea verbală a unui transfer pe un alt microbuz formulată potrivit susținerilor recurentului la data de 17.12.2005 nu este de natură a înlătura fapta săvârșită cel puțin în perioada 11 - 17.12.2007 când acesta a lipsit nemotivat de la serviciu fără a anunța în prealabil angajatorul despre motivul absenței.
Mai mult, recurentul avea obligația de a sesiza în scris despre neregulile constatate și să se prezinte zilnic la program nu să ia unilateral decizia de a nu se mai prezenta datorită problemelor referitoare la documente.
Nu se poate reține susținerea recurentului că în perioada 13 - 20.12.2007 a lucrat pe alte microbuze dând liber titularului deoarece aceasta nu are relevanță atâta timp cât în foaia de parcurs figurează titularul iar recurentul nu a făcut dovada prin nici un mijloc de probă că l-ar fi încunoștiințat pe reprezentantul societății despre această înlocuire sau că a primit aprobare din partea conducerii societății. Dacă recurentul a înțeles să ajute un coleg de serviciu acest lucru nu are valoare probantă în prezenta cauză.
Așadar, absența nemotivată de la serviciu coroborată cu neîndeplinirea atribuțiilor din fișa postului în sensul că nu a înștiințat conducerea societății despre problemele tehnice ale microbuzului pe care lucra constituie o abatere gravă justificând astfel aplicarea sancțiunii disciplinare a desfacerii contractului individual de muncă.
Înainte de a se dispune aplicarea unei sancțiuni disciplinare recurentul a fost invitat la sediul societății cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire de a se prezenta în data de 20.12.2007 în vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile. Așa cum rezultă din procesul-verbal al comisiei de disciplină încheiat la data de 20.11.2007 recurentul nu a dat curs invitației la data și ora menționate în convocator în vederea efectuării cercetării disciplinare contrar susținerilor recurentului.
Prin urmare, instanța apreciază că cerințele prevăzute de art. 267 din Codul muncii au fost respectate de către intimată în sensul că neprezentarea recurentului la data și ora stabilită în vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile dă dreptul angajatorului să dispună sancționarea fără realizarea cercetării.
În aceste condiții, a fost emisă decizia contestată prin care s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă a recurentului, decizie ce cuprinde toate condițiile de fond și formă prevăzute de art. 268 din Codul muncii.
În ceea ce privește solicitarea recurentului de a i se achita drepturile salariale până la data pronunțării unei hotărâri judecătorești definitive nu poate fi reținută deoarece nu a făcut obiectul judecării cauzei la fond așa cum rezultă din petitul acțiunii.
Ori, potrivit dispozițiilor art. 312 în referire la art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă, în recurs nu se poate schimba obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.
În consecință, în recurs se pot formula critici numai cu privire la modul în care judecătorii de fond nu au aplicat legea în soluționarea pricinii sau cu privire la situația de fapt reținută în raport de probele administrate.
Mai mult, greșelile ce se consideră a fi săvârșite de către instanța a cărei hotărâri se atacă, trebuie să poată fi încadrate în unul din cele 9 motive de casare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
Așadar, nu poate fi primită cererea contestatorului de a se acorda drepturile salariale până la rămânerea definitivă a hotărârii și daune morale deoarece aceasta a fost făcută pentru prima oară în recurs.
În atare condiții, criticile formulate de recurent nu se încadrează în nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă și, prin urmare, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul declarat de contestator, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de contestatorul, domiciliat în G,-, - 11,. 13, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 460/08.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 03 2008.
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel | JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu | JUDECĂTOR 3: Benone Fuică |
Grefier, |
: -
: 2 ex.//05 Ianuarie 2009
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 635/2009. Curtea de... | Conflict de muncă. Decizia 928/2008. Curtea de Apel Alba Iulia → |
|---|
