Contestație decizie de concediere. Decizia 737/2008. Curtea de Apel Brasov

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE CIVILĂ Nr. 737/

Ședința publică de la 25 Iunie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu

JUDECĂTOR 2: Dorina Rizea

JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu

Grefier șef sectie -

Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de reclamantul, precum și de pârâta, împotriva sentinței civile nr. 359/10 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat avocat pentru recurent reclamant, lipsă fiind recurenta pârâtă - SRL.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Apărătoarea recurentului reclamant depune întâmpinare și un set de înscrisuri vizând excepția invocată de recurenta pârâtă de tardivitate a formulării contestației, data declarării acesteia fiind aceea a depunerii la oficiul poștal. Solicită admiterea probei cu aceste înscrisuri.

Instanța respinge proba cu înscrisurile depuse de apărătoarea recurentului reclamant, plicul expedierii contestației aflându-se la dosarul de fond. În ceea ce privește întâmpinarea formulată de aceeași parte, întrucât nu îndeplinește condițiile prevăzute de art 1141, urmează a fi avută în vedere ca și concluzii scrise.

Instanța invocă din oficiu excepția tardivității declarării recursului de către reclamant, sentința Tribunalului Brașov fiind comunicată la data de 16.05.2008, iar recursul declarat în 28.05.2008, excepție pe acre o pune în discuție.

Avocat solicită respingerea excepției, considerând recursul declarat în termenul legal și invocând art 101 Cod procedură civilă.

Pe fond solicită admiterea recursului declarat de reclamat pentru motivele invocate în scris și respingerea recursului formulat de societatea pârâtă, întrucât aceasta nu a făcut dovada tardivității formulării contestației.

Față de excepția invocată din oficiu, precum și față de motivele invocate în recurs de societatea pârâtă, instanța rămâne în pronunțare.

CURT E

Asupra recursurilor de față:

Constată că prin sentința civilă nr. 359/2008, Tribunalul Covasnaa admis în parte contestația formulată și precizată de contestatorul, domiciliat în Î Buzăului, str. -,.10,.G,.15, jud. C, în contradictoriu cu intimata cu sediul în Î Buzăului,-, jud. C, și în consecință:

A constatat nulitatea absolută a Dispoziției de desfacere a contractului individual de muncă nr.1/25.01.2008 emisă de intimata.

A obligat intimata la plata de despăgubiri către contestator în cuantum de 528 lei lunar, indexate, majorate și reactualizate și la plata celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data desfacerii contractului individual de muncă, 25.01.2008 până la data introducerii contestației, respective 28.02.2008.

A obligat intimata la plata sumelor cuvenite în cuantum actualizat în raport de indicii de inflație de la data pronunțării sentinței până la data plății efective.

A obligat intimata la plata cheltuielilor de judecată în sumă totală de 700 lei reprezentând onorariu pentru avocat și respinge restul cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 lei.

A respins restul pretențiilor.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin contestația formulată și precizată ulterior contestatorul prin reprezentant legal, în contradictoriu cu intimata SRL din I Buzăului a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să anuleze Dispoziției de desfacere a contractului individual de muncă nr.1/25.01.2008 ca nelegală, obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, plata drepturilor salariale de care ar fi beneficiat de la data emiterii dispoziției, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Potrivit Dispoziției nr.1 din 25 ianuarie 2008 emisă de societatea intimată - SRL I BUZĂULUI s-a dispus desfacerea contractului de muncă al contestatorului încadrat pe funcția de paznic.

Temeiul de drept al sancțiunii disciplinare este art.61 lit."a" din Codul muncii.

Potrivit art.63-1 din Codul muncii în cazul în care concedierea intervine pe motiv că salariatul a săvârșit o abatere disciplinară sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii angajatorul poate emite decizia de concedierenumai cu respectarea dispozițiilor art. 263-268 din Codul muncii.

Analizând dispoziția atacată din prisma îndeplinirii acestor dispoziții imperative ale Codului muncii, se constată că din cuprinsul acesteia nu rezultăcare obligații anume nu au fost respectatedin "Fișa postului" și "Regulamentul de ordine interioară"de către contestator, în ce constă abaterea disciplinară de o asemenea gravitate pentru care contestatorul a fost sancționat cu desfacerea contractului ce muncă.

Totodată nu se face nicio referire la cercetarea disciplinară prealabilă, efectuată sau neefectuată, la dosarul cauzei nu există nici dovada convocării în acest sens.

Nu sunt cuprinse nici motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în cursul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care în condițiile prevăzute la art. 267 alin. 3, nu a fost efectuată cercetarea ținând cont de cele prevăzute la alin. 4 al art. 267 din cod, potrivit cărora în cursul anchetei disciplinare salariatul are dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa, să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare.

Conform art. 76 din același cod concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută.

În consecință nulitatea deciziei are ca efect repunerea salariatului în situația anterioară încetării raporturilor de muncă cu societatea și având în vedere că există solicitarea salariatului expres în acest sens, în temeiul dispozițiilor art. 78 alin. 1 instanța a obligat intimata la plata de despăgubiri către contestator a sumei de 528 lei lunar, conform fluturașului salariului de pe fila 17, indexate majorate și reactualizate și la plata celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data desfacerii contractului individual de muncă până la data introducerii contestației respectiv 28.02.2008.

Pentru acoperirea prejudiciului cauzat contestatorului ca urmare a plății cu întârziere a drepturilor salariale cuvenite instanța a făcut aplicarea prevederilor art. 161 alin. 4 din Codul muncii coroborat cu prevederile 1082 și 1084 Cod civil, în sensul că va dispune obligarea intimatei la plata sumelor cuvenite în cuantum actualizat în raport cu indicele de inflație de la data pronunțării sentinței până la data plății efective.

Totodată a obligat intimata la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat fiind depusă chitanța nr. 30/9.04.2008 în acest sens pe fila 19 din dosar.

Instanța în baza art.274 alin. 3 Cod proc. civilă nu a acordat restul cheltuielilor de judecată solicitate de contestator pe considerentul că acestea sunt exagerat de mari față de complexitatea cauzei.

Împotriva sentinței a formulat recurs reclamantul criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea în integralitate a pretențiilor formulate prin contestația de la judecata în fond a cauzei, obligarea intimatei la plata integrală a cheltuielilor de judecată.

Intimata - SRL Î Buzăului a formulat recurs solicitând casarea sentinței și invocând pentru prima dată excepția tardivității contestației formulate de împotriva deciziei de sancționare ca urmare a nerespectării termenului prevăzut de art. 268 alin. 5 Codul muncii.

A. Analizând cu prioritate excepția tardivității formulării recursului de către reclamantul, excepție invocată din oficiu, instanța constată că este întemeiată. Potrivit dovezii de comunicare a sentinței către - fila 28 dosar fond, acestuia i-a fost comunicată în data de 16.05.2008. De la această dată curge termenul special de recurs de 10 zile, care se calculează pe zile libere, conform art. 101 Cod procedură civilă "neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul", în speță ultima zi de depunere a recursului fiind 27.05.2008, însă în realitate acesta s-a depus la poștă în 28.05.2008 încălcându-se dispozițiile art. 104 Cod procedură civilă.

Modalitatea de interpretare a dispozițiilor art.101 alin. 5 Cod procedură civilă pe care o invocă recurentul la calculul curgerii termenului de recurs, nu poate fi acceptată de instanță deoarece este în afara legii.

Astfel art 101 alin 5 Cod procedură civilă se referă la situația în care termenul se sfârșește într-o zi de legală și se prelungește până la sfârșitul primei zile de lucru următoare, însă dispozițiile art. 101 alin. 5 Cod procedură civilă nu pot fi aplicabile și pentru situația invocată de recurent, respectiv pentru prelungirea începerii curgerii termenului până la prima zi lucrătoare din săptămână, atunci când ar cădea într-o zi nelucrătoare.

În consecință, recursului reclamantului este tardiv formulat, instanța îl va respinge pentru acest considerent și nu va acorda cheltuieli de judecată acestei părți.

În ceea ce privește recursul formulat de societatea intimată, Curtea constată că nu este fondat.

Excepția tardivității contestației nu este fondată.

Potrivit mențiunilor din cererea de recurs formulată de - SRL, contestatorului i-a fost comunicată decizia de sancționare în 26.01.2008, având la dispoziție termenul de 30 de zile ce curge de la comunicarea deciziei, pentru formularea contestației.

În speță contestația a fost expediată prin poștă la instanță în data de 26.02.2008, cu respectarea dispozițiilor art. 104 Cod procedură civilă care prevede că " actele de procedură trimise prin poștă instanțelor de judecată se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui".

Prin urmare, contestația a fost formulată în termen și drept consecință excepția invocată de recurenta intimată este neîntemeiată, iar recursul acestei părți va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca tardiv formulat recursul declarat de recurentul reclamant împotriva sentinței civile nr. 359/2008 a Tribunalului Covasna.

Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă - SRL împotriva aceleiași sentințe pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi, de la 25 Iunie 2008

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier șef sectie,

-

Red AP 3.07.2008

Dact AG 4.07.2008/ 2 ex

Jud fond /.

Președinte:Anca Pîrvulescu
Judecători:Anca Pîrvulescu, Dorina Rizea, Nicoleta Grigorescu

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Contestație decizie de concediere. Decizia 737/2008. Curtea de Apel Brasov