Contestație decizie de concediere. Decizia 741/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 741/R/2008 | |
Ședința publică 25 martie 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos | - - - |
JUDECĂTORI: Marta Carmen Vitos, Adrian Repede Daniel | - - - |
GREFIER: | TARȚA |
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC UNIVERSAL împotriva deciziei civile nr. 1318 din 3 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe reclamanta, având ca obiect litigiu de muncă - contestație decizie de concediere.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul pârâtei recurente SC Universal M SA, avocat G, lipsă fiind reclamanta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, la data de 20 martie 2008, reclamanta intimată a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. Se comunică un exemplar al acesteia cu reprezentantul prâtei recurente.
La termenul de azi, reprezentantul pârâtei recurente depune la dosar copia chitanței prin care se atestă plata onorariului avocațial și corespondența purtată între recurentă și intimată.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru a se pronunța asupra excepției inadmisibilității acțiunii, cu cheltuieli de judecată potrivit chitanței depuse la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1318 din 3.12.2007 Tribunalului Maramureșs -a admis contestația formulată de reclamanta-contestatoare, în contradictoriu cu pârâta SC Universal M SA B M, și în consecință:
S-a desființat Decizia nr. 1544/27.09.2007 emisă de pârâtă și, în consecință s-a dispus reîncadrarea reclamantei-contestatoare pe postul avut anterior, conform Deciziei nr. 1535/25.09.2007.
A fost obligată pârâta la plata drepturilor salariale aferente perioadei cuprinse între data emiterii Deciziei nr. 1544/27.09.2007 și până la reintegrarea efectivă.
S-a respins cererea privind daunele morale.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut că, contestatoarea a fost angajata pârâtei în baza contractului individual de muncă înregistrat la ITM M sub nr. 4166/21.07.2006, începând cu 5.07.2006 funcția deținută de contestatoare a fost schimbată în lucrător gestionar, în acest sens fiind întocmită și fișa postului pentru anul 2006, semnată de contestatoare.
Deși avea calitatea de lucrător gestionar, contestatoarea a lucrat în continuare pe postul de vânzătoare.
Prin adresa nr. 1535/25.09.2007 emisă de intimată i s-a adus la cunoștință contestatoarei că începând cu data de 9.10.2007 va prelua gestiunea rămasă vacantă prin încetarea activității fostului gestionar, numitul.
Prin cererea adresată intimatei, înregistrată sub nr. 1538/27.09.2007 contestatoarea menționează că nu este de acord cu preluarea acestei gestiuni, motivând că nu are cunoștințe suficiente pentru a conduce raionul de electrice și telefonie mobilă.
Intimata a asimilat această cerere cu cererea de demisie astfel că prin decizia 1544/27.09.2007 a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei.
Potrivit art. 79 (1) Codul muncii, prin demisie se înțelege actul unilateral de voință a salariatului, care printr-o notificare scrisă, comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă, după împlinirea termenului de preaviz.
În adresa pe care contestatoarea a înaintat-o intimatei, se face următoarea afirmație:
"Sunt de acord ca funcția de lucrător gestionar să fie schimbată în lucrător comercial în consecință și salariul cuvenit acestei funcții".
Această afirmație în nici un caz nu este o cerere de încetare a raportului de muncă, și în mod cu totul greșit a fost asimilată de intimată cu cererea de demisie, astfel că decizia 1544/27.09.2007 de încetare a contractului individual de muncă al contestatoarei în temeiul art. 79 al. 1 Codul muncii este nelegală, contestația urmând a fi admisă cu aplicarea dispozițiilor art. 78 Codul muncii.
În privința daunelor morale, întrucât acestea nu au fost stipulate în contractul de muncă, nu pot fi acordate.
Împotriva acestei sentințe declarat recurs pârâta, solicitând casarea și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru a se pronunța asupra excepției inadmisibilității acțiunii.
În motivarea recursului pârâta arătat că în fața primei instanțe solicitat respingerea contestației ca inadmisibilă, în raport de temeiul de drept din cuprinsul deciziei contestate.
Prin decizia nr.1544/27.09.2007 s- luat act de voința unilaterală a intimatei prin care aceasta a comunicat refuzul său de a-și continua activitatea în cadrul societății recurente.
Trecerea dintr-o gestiune în altă gestiune în cadrul aceluiași magazin nu înseamnă o modificare unilaterală a locului de muncă, întrucât se păstra funcția, salariul și locul de muncă.
În mod greșit instanța reținut că refuzul intimatei de a lucra în continuare conform contractului individual de muncă, fișei postului, și pregătirii sale profesionale, este justificat prin faptul că a solicitat să fie trecută pe un post de vânzătoare, întrucât nu avea cunoștințele necesare pentru funcția de gestionar la raionul de electrice și electronice. Această afirmație instanței nu este acoperită nici de probatoriul administrat și nici legal întrucât diploma de absolvire unei școli profesionale comerciale acoperă pregătirea profesională pentru funcțiile de vânzător și gestionar, pentru toată gama mărfurilor alimentare și nealimentare care se desfac în unitățile comerciale.
Solicitării intimatei de a fi trecută pe post de vânzătoare cu modificarea corespunzătoare retribuției nu i s- putut da curs pentru că intimata nu avea posibilitatea de o încadra pe un alt post, iar reclamanta nu poate impune angajatorului o modificare unilaterală de contract.
Este adevărat că prin cererea nr. 1538/27.09.2007 reclamanta nu arată expres că demisionează, însă comunicarea către angajator a refuzului de lucra în continuare în funcția pe care este angajat, nu poate fi interpretată decât ca o demisie.
Prin întâmpinarea formulată (8-9), intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării reclamanta a arătat că la data la care i s-a propus funcția de gestionar își desfășura activitatea ca lucrător comercial iar afirmația societății că nu există post liber de lucrător comercial este, însăși reclamanta deținând acest post până la data concedierii.
Analizând recursul formulat, curtea constată că acesta este fondat în parte, urmând a fi admis, însă nu pentru motivele invocate în recurs, ci pentru următoarele considerente:
În ce privește solicitarea pârâtei de casare hotărârii și trimiterii cauzei spre rejudecare, pentru ca prima instanță să se pronunțe asupra excepției inadmisibilității, aceasta este nefondată.
Pârâta și- întemeiat atât în fața primei instanțe, cât și în recurs, excepția inadmisibilității pe aspecte care vizează fondul cauzei, respectiv faptul că prin decizia nr.1544/27.09.2007 s- luat act de demisia salariatei, astfel încât aceasta nu o mai poate contesta.
Analizând pe fond contestația, prima instanță în mod corect reținut că în mod greșit s- luat act de demisia reclamantei. Prin cererea înregistrată sub nr.1538/27.09.2007 la sediul societății (5 dosar fond), reclamanta angajată nicidecum nu și-a exprimat intenția de demisiona, ci și-a exprimat acordul de a fi schimbată din funcția de lucrător gestionar în cea de lucrător comercial.
În cuprinsul cererii reclamanta menționează expres că "decizia luată de dvs de a-mi da demisia dacă nu accept să iau raionul, consider că este greșită".
Reiese din cele arătate că reclamanta nu numai că nu și-a exprimat intenția de demisiona, dimpotrivă, a arătat că sugerarea demisiei de către angajator în condițiile în care nu acceptă atribuțiile conferite în baza deciziei nr.1535/25.09.2007 (4 dosar fond), este o eroare.
Analizând toate aceste aspecte, instanța s- pronunțat asupra fondului acțiunii, constatând că în mod greșit s-a luat act de demisia reclamantei, aceasta nemanifestându-și voința în acest sens.
Ca atare, o casare pentru examinarea excepției inadmisibilității acțiunii nu se justifică, această excepție nefiind incidentă în cauză.
Cu toate acestea, recursul pârâtei urmează fi admis în parte, întrucât în cursul soluționării căii de atac recurenta a depus un script emanând de la intimată (14), din care rezultă că începând cu 1.01.2008 aceasta s-a angajat la un alt loc de muncă.
Întrucât ulterior concedierii reclamanta încheiat un alt contract de muncă, la un alt angajator, iar conform art.78 alin.2 Codul muncii, repunerea părților în situația anterioară concedierii se face numai la solicitarea angajatului, în temeiul art.312 pct.9 Cod proc.civ. instanța va admite în parte recursul și va modifica sentința sub aspectul datei până la care se impune reintegrarea reclamantei pe postul deținut anterior, ca fiind 31.12.2007, dată până la care pârâta va fi obligată și la plata drepturilor salariale aferente începând cu data emiterii deciziei nr.1544/27.09.2007.
Întrucât motivul admiterii recursului este total străin de cel invocat în cuprinsul motivelor de recurs, a cărui temeinicie fost înlăturată conform celor arătate, solicitarea recurentei de obligare la plata cheltuielilor de judecată va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de pârâta SC UNIVERSAL împotriva sentinței civile nr. 1318 din 03 decembrie 2007 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr-, pe care o modifică în parte, în sensul că reintegrarea reclamantei pe postul deținut anterior se va face până la data de 31.12.2007, iar drepturile salariale se vor acorda pentru perioada de la data concedierii și până la 31.12.2007.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Respinge cererea pentru acordarea cheltuielilor de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - TARȚA
Red. MV dact.GC
3 ex/11.04.2008
Jud.primă instanță: V,
Președinte:Marta Carmen VitosJudecători:Marta Carmen Vitos, Adrian Repede Daniel
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 71/2010. Curtea de... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 1/2008. Curtea de... → |
|---|
