Contestație decizie de concediere. Decizia 7441/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7441
Ședința publică de la 16 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Tomescu
JUDECĂTOR 2: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 3: Ligia Epure
Grefier - -
************
Pe rol, soluționarea recursului declarat de pârâta SC SRL, împotriva sentinței civile nr. 909/11.02.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-a solicitat de către recurenta pârâtă SC SRL, în temeiul art 242 pr.civ, judecarea cauzei în lipsă.
Constatându-se cauza în stare de judecată s-a trecut la soluționare:
CURTEA
Asupra recursului de față:
Tribunalul Gorj prin sentința civilă nr. 909 din 11.02.2009, a admis în parte acțiunea formulată de petentul, în contradictoriu cu intimata SC SRL și a admis excepția nulității absolute invocată de petent.
A constatat nulă absolut decizia de concediere nr.10/02.09.2008 emisă de intimată.
A dispus reintegrarea petentul pe postul deținut anterior emiterii deciziei de concediere și a obligat intimata la plata către petent a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii până la reintegrarea efectivă.
A obligat intimata să încheie petentului contract individual de muncă pe perioada 01.06.2007-10.05.2008, cu plata drepturilor salariale calculate la nivelul salariului minim pe economie.
A obligat intimata să înainteze la ITM T contractul individual de muncă ce se va încheia, în vederea înregistrării în carnetul de muncă al petentului.
A obligat intimata la plata către petent a drepturilor salariale restante pe lunile mai-iulie 2008și să vireze la bugetul statului contribuțiile legale aferente perioadei lucrate de petent.
A obligat intimata la plata către petent a daunelor cominatorii de 100 lei/zi de întârziere până la executarea obligațiilor prevăzute în prezenta sentință.
A respins cererea privind cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că:
Petentul a fost salariatul societății intimate, având funcția de șef de magazin la magazinul SC SRL situat în incinta din Mun.
Acesta a avut încheiat contract individual de muncă pe perioada 10.05.2008-22.08.2008(fila 24 din dosar), iar prin decizia nr.10/02.09.2008 i-a fost desfăcut acest contract începând cu data de 22.08.2009, în temeiul art.61 lit.a din Codul Muncii.
Referitor la excepția nulității absolute invocate de contestator, instanța i-a admis-o cu următoarea motivare:
Dispozițiile art.61 lit.a trebuie coroborate cu dispozițiile art. 266 și următoarele din Codul Muncii. Potrivit disp. art.268 alin.2, lit.a, b, c din Codul Muncii, sub sancțiunea absolută, în decizie se cuprind, în mod obligatoriu, descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, precizarea prevederilor din statutul disciplinar, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat, precum și motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care nu a fost efectuată cercetarea.
Din cuprinsul deciziei contestate a rezultat că nu sunt descrise abaterile disciplinare care au determinat concedierea petentului, neexistînd elemente concrete care să poată fi verificate de instanță cu ocazia administrării probelor.
Totodată, nu era menționat în ce a constat comportamentul neadecvat al petentului din data de 23.07.2008, nu au fost menționate datele când au avut loc întârzierile de la program și nici nu au fost precizate bunurile deteriorate de acesta, data când au fost deteriorate și în ce constau acele deteriorări.
Decizia nu cuprinde nici prevederile din statutul de personal sau din regulamentul intern ce au fost încălcate, fiind făcută o precizare de ordin general.
Pentru aceste considerente, instanța a constatat nulă decizia de concediere nr.10/02.09.2008, va reintegra petentul pe postul deținut anterior emiterii deciziei și va obliga intimata la plata către contestator a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii până la reintegrarea efectivă.
Instanța a reținut că petentul a lucrat la această societate încă din luna iunie 2007, conform înțelegerii pe care a avut-o cu administratorul societății, -, însă nu i-a fost întocmit contract individual de muncă pe perioada iunie 2007- mai 2008.
Astfel, din declarațiile martorilor propuși de petent, a rezultat că acesta a prestat activitate la societatea intimată începând cu luna iunie 2007. De altfel, și martorii propuși de intimată au declarat că, în cursul anului 2008, petentul a lucrat la societate, între acesta și administratorul firmei existând relații de concubinaj, iar pentru anul 2007 aceștia nu cunosc dacă petentul a lucrat la magazinul din incinta.
Raportat la disp. art 16 alin.2 din Codul Muncii, potrivit cărora, în situația în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă, părțile pot face dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă, instanța a admis acest capăt de cerere și a obligat intimata să încheie petentului contract individual de muncă pe perioada 01.06.2007-10.05.2008, cu plata drepturilor salariale calculate la nivelul salariului minim pe economie.
De asemenea, a obligat intimata să înainteze la ITM T contractul individual de muncă ce se va încheia, în vederea înregistrării în carnetul de muncă al petentului.
Întrucât societatea nu a făcut dovada plății către petent a drepturilor salariale restante pe lunile mai-iulie 2008, intimata a fost obligată și la plata acestor drepturi, urmând a vira la bugetul statului contribuțiile legale aferente perioadei lucrate de petent.
Referitor la cererea de acordare a daunelor cominatorii instanța a admis-o cu motivarea că acestea nu au caracter reparator, reprezentând o măsură de constrângere, un mijloc indirect de determinare a debitorului să-și execute obligațiile, pentru acordarea acestora nefiind necesar ca acel creditor să fi suferit un prejudiciu și să dovedească existența și întinderea lui.
Întrucât petentul nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată solicitate, a fost respinsă această cerere.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SRL precizând că în mod greșit a fost obligată să îi încheie contract individul de muncă reclamantului, pentru perioada 01.06.2007-10.05.2008, deoarece simpla afirmație a martorilor propuși de reclamant că s-au deplasat la magazinul societății, unde petentul i-a spus că este locul de muncă, nu poate conduce la concluzia că a prestat muncă în baza unui contract, care nu a fost încheiat în formă scrisă, iar aceste afirmații ar face dovada prevederilor contractuale și prestațiilor efectuate de petent, pentru a fi respectate prev. art. 16 al.2 din.
Din declarațiile acelorași martori rezultă că, aceștia nici nu l-au văzut pe petent la locul de muncă, iar instanța nu a stabilit că ar fi existat o înțelegere între administratorul societății și petent, în sensul angajării acestuia începând cu data de 15.06.2007.
Referitor la capătul de cerere privind plata drepturilor salariale aferente perioadei mai-iulie 2008, recurenta învederează că a făcut dovada achitării acestor drepturi cu înscrisuri, respectiv ștate de plată a salariilor și mandate poștale de expediere la domiciliul acestuia a sumei de 3500 lei cu confirmare de primire.
În ceea ce privește excepția nulității deciziei de concediere, recurenta precizează că a făcut dovada îndeplinirii procedurii cercetării prealabile a abaterii disciplinare prev. de art. 267 din, procedura declanșată prin. Nr. 2 /15.august 2008, când s- dispus suspendarea.
Din declarațiile dată de petent la cercetarea disciplinară rezultă că se contestă acuzațiile ce i se aduc, însă fără să motiveze aceste susțineri și fără a propune probe în apărare.
De asemenea, decizia de concediere a fost emisă cu respectarea prevederilor art. 268 din Codul Muncii, nefiind menționate motivele referitoare la înlăturarea apărărilor petentului, întrucât acesta nu a propus nici o probă în apărare, care să fie analizată de conducerea societății și care să fie înlăturată.
În susținerea recursului anexează la dosar înscrisuri.
Curtea constată a fi fondat recursul doar sub anumite aspecte pentru considerentele următoare:
Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, așa cum prevăd dispoz. art. 16 al. 1,..
În situația în care, acesta nu a fost încheiat în formă scrisă, se prezumă că a fost încheiat pe o durată nedeterminată, iar părțile pot face dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă, așa cum prevăd dispoz. art. 16 al.2 din.
Din interpretarea acestor dispoziții, rezultă într-adevăr că, încheierea contractului în formă scrisă nu este o condiție pentru validitatea sa, ci o condiție de probă a existenței și conținutului său, dându-se astfel posibilitatea persoanei interesate să facă dovada, prin orice mijloace de probă a datei reale când a intervenit înțelegerea între părți, prevederilor contractuale și a prestațiilor efectuate.
Probele administrate trebuie să ofere elementele necesare pe baza cărora, instanța să stabilească în concret, data exactă a încheierii contractului individual de muncă,drepturile și obligațiile reciproce ale părților,salariul de bază,durata normală a muncii, locul de muncă,funcția sau ocupația.
Aspectele relatate de martorul, audiat la propunerea reclamantului, că întâmplător s-a întâlnit cu reclamantul în 15 iunie 2007 și că acesta i-a arătat că lucrează la un magazin din incinta magazinului, nu sunt edificatoare pentru a stabili în concret data la care a intervenit înțelegerea părților contractante și că, în toată perioada reținută de prima instanță 01.06.2007-10.05.2008, acesta ar fi prestat activitate la societatea-recurentă.
De asemenea, nici aspectele relatate de martorul G că ar fi fost în vizită la un prieten în T în perioada 14,15 iunie 2007, dată la care ar fi vizitat și magazinul în incinta căruia se afla magazinul societății-intimate, nu sunt edificatoare și nu oferă nici unul din elementele necesare pentru a se face dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor efectuate de către petent.
În lipsa altor probatorii care să suplinească relatările martorilor audiați, susținerile petentului sunt simple afirmații, lipsite de suport probator.
Ca urmare, instanța de recurs constată ca fiind întemeiată această critică a recurentei și ca o consecință, aceasta nu putea fi obligată să încheie contract individual de muncă în formă scrisă pe perioada menționată de reclamant și nici la plata drepturilor salariale aferente acestei perioade, la nivelul salariului minim pe economie.
Se constată a fi fondată și cea de-a doua critică a recurentei referitoare la modul de soluționare a cererii privind plata drepturilor salariale aferente perioadei mai-iulie 2008, deoarece aceasta a făcut dovada, cu înscrisuri, respectiv ștate de plată a salariilor și mandat poștal de expediere, plății drepturilor solicitate de petent pe această perioadă.
Curtea reține însă a fi nefondată critica recurentei referitoare la nulitatea deciziei de concediere, întrucât prima instanță a făcut o corectă aplicare și interpretare a dispoz. art.268 din Codul Muncii, care prevăd la alin.2 mențiunile pe care trebuie să le cuprindă în mod obligatoriu decizia de sancționare și sancțiunea aplicabilă, respectiv nulitatea absolută, în cazul în care aceasta nu cuprinde descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, precizarea prevederilor din statut, regulament intern sau contract colectiv de muncă ce au fost încălcate, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat.
Din eroare, recurenta critică sentința cu privire la reținerea de către prima instanță a nulității deciziei, întrucât nu s-ar fi făcut dovada efectuării abaterii disciplinare, deoarece din considerentele deciziei nu rezultă că instanța ar fi reținut ca motiv de nulitate lipsa cercetării prealabile, obligatorie potrivit art. 63 din.
Sunt argumentele pentru care, Curtea în temeiul dispoz. art. 312.pr.civilă va admite recursul și va modifica în parte sentința în sensul respingerii cererilor formulate de reclamant, privind încheierea contractului individual de muncă pe perioada 01.06.200-/10.05.2008 cu plata drepturilor salariale aferente,înaintarea la ITM Taa cestui contract și plata drepturilor salariale restante pentru lunile mai-iulie 2008. Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SRL, împotriva sentinței civile nr. 909/11.02.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Modifică sentința în parte.
Respinge cererile privind încheierea contractului individual de muncă pe perioada 01.06.2007/10.05.2008 cu plata drepturilor salariale aferente,înaintarea la ITM Taa cestui contract și plata drepturilor salariale restante pentru lunile mai-iulie 2008.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud.-/25.01.2010
. ex/3 /
Președinte:Carmen TomescuJudecători:Carmen Tomescu, Mariana Pascu, Ligia Epure
| ← Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.... | Contestație decizie de pensionare. Decizia 177/2010. Curtea de... → |
|---|
