Contestație decizie de concediere. Decizia 753/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 753/2008
Ședința publică de la 08 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Petrașcu Ana Doriani președintele Curții de Apel
- - - JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile 97/LM/25.01.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta recurentă asistată de avocat, lipsind pârâta intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că s-a depus la dosar din partea reclamantei recurente note de ședință, iar din partea pârâtei intimate întâmpinare, comunicându-se un exemplar cu recurenta.
Avocatul reclamantei recurente arată că nu solicită termen pentru studiul întâmpinării și nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocatul reclamantei recurente susține recursul solicitând în principal casarea cu trimiterea cauzei în vederea administrării de probe testimoniale, iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea totală a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii urmând a se dispune reîncadrarea reclamantei pe postul anterior desfacerii contractului de muncă. Nu solicită daune morale.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
În deliberare se constată că prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub dosar nr-, reclamanta - a chemat în judecată pe pârâta Compania Națională " Poșta Română" - Direcția Regională Poșta T solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:
- să se dispună anularea deciziei de sancționare nr.290/8747/17.10.2007 emisă de pârâtă;
- să fie obligată pârâta să îl reintegreze pe reclamant postul deținut anterior concedierii și să-i plătească acestuia drepturile salariale care i se cuvin începând cu data concedierii și până la data reintegrării efective pe post, drepturi care să fie indexate, majorate și reactualizate;
- să fie obligată pârâta la plata de daune morale în cuantum de 5000 RON și a cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
În motivarea acțiunii sale, a arătat că prin decizia a cărei anulare o solicită pârâta i-a desfăcut disciplinar contractul individual, începând cu data de 24.10.2007, și că neprezentarea sa la unitate, în vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile, a fost una justificată și s-a datorat faptului că în perioada 24.09.2007 - 12.10.2007, fost plecată în concediu de odihnă.
A mai susținut că, la individualizarea sancțiunii, comisia de cercetare disciplinară a aplicat altor colegi ai săi, pentru fapte asemănătoare, sancțiuni mai ușoare și nu sancțiunea cea mai grea cu atât mai mult cu cât reclamanta este angajata unității din anul 1982.
Sub aspectul gravității abaterii, reclamanta a susținut că fapta sa de a ridica pensia cumnatului ei și de aot rimite acestuia nu poate fi considerată ca reprezentând a abatere deosebit de gravă deoarece în cauză nu fost produs nici un prejudiciu companiei.
În drept, au fost invocate art.76-78, art.266-267 și art.269 alin.1 din Codul muncii.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta " Poșta Română" - Direcția Regională de Poștă Tas olicita respingerea acțiunii reclamantei ca fiind nefondată, cu motivarea că fapta săvârșită de reclamantă este foarte gravă, constând în achitarea în fals a unui mandat de pensie, în valoare de 1016 lei, iar pensia a trimis-o titularului fracționat și nu integral, cu mandat.
A mai învederat că această faptă a fost sesizată brigăzii de control din cadrul companiei și a fost cercetată disciplinar de către comisia constituită în acest scop, prin decizia directorului nr.260/24.08.2007.
În ce privește modul de efectuare a procedurii cercetării disciplinare prealabile, pârâta a arătat că a convocat-o pe reclamantă la sediul instituției, conform prevederilor art.144 din pe anii 2005-2009, pentru a da explicații în legătură cu cele întâmplate, și că, deși reclamanta a semnat de primire convocatorul, nu s-a prezentat la unitate și nici nu a prezentat un temei justificat pentru această absență.
Prin urmare, decizia de concediere a fost emisă cu respectarea prevederilor art.264-268 Codul muncii, astfel încât nu există motive de anulare a măsurii.
Referitor la daunele morale, pârâta a solicitat respingerea și a acestui petit, deoarece posibilitatea acordării acestor despăgubiri nu este prevăzută expres în încheiat la nivel de companie.
În drept, a invocat art.115 și urm. Cod proc.civ. art.257, art.263-264 și art.267-269 din Codul muncii.
Prin sentința civilă nr.97/LM/25.01.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale, s-a respins acțiunea în conflict de drepturi formulată de reclamanta împotriva deciziei de concediere nr.290/8747/17.10.2007 emisă de pârâta " Poșta Română" - - Direcția Regională de Poștă
Pentru hotărî în acest mod, prima instanță reținut, după examinarea actelor și lucrărilor dosarului, că prin decizia de sancționare nr.290/8747/17.10.2007 emisă de pârâtă, s-a dispus concedierea reclamantei în temeiul art.61 lit. a din Codul muncii, coroborat cu art.264 alin.1 lit. f din Codul muncii, începând cu data de 24.10.2007.
Ca stare de fapt, în motivarea deciziei, s-a reținut că în urma controlului efectuat de brigada de control a companiei s-a întocmit un referat prin care s-a constatat că reclamanta a achitat în fals mandatul de pensie nr.70512, în valoare de 1016 RON, titularului, după care a trimis acestuia lunar pensia lunar, fracționat, și nu integral, cu mandat. În același mandat s-a reținut că reclamanta a recunoscut fapta.
În raport de probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a constatat că decizia de sancționare a fost întocmită de angajator cu respectarea cerințelor de formă și de fond prevăzute de dispozițiile art.265-268 Codul muncii și că nu există temei pentru desființarea acestei sancțiuni.
Susținerile reclamantei potrivit cărora aceasta nu a cauzat nici un prejudiciu pârâtei din moment ce pensia a ajuns în posesia titularului ei și că în raport cu fapta măsura dispusă este mult prea severă urmează să fie înlăturate ca nefondate deoarece acest incident nu a fost singular, reclamanta derulând activități de natura celor pentru acre a fost sancționată mai multe luni la rând.
De asemenea s-a constatat că cercetarea disciplinară prealabilă s-a derulat cu respectarea prevederilor legale, deoarece reclamanta a fost convocată în scris, în condițiile art.267 Codul muncii, prin adresa nr.290/9621/26.09.2007, pentru data de 5.10.2007, ora 10,00 la sediul pârâtei, adresa fiind semnată de reclamantă.
În consecință, nu are relevanță că reclamanta se afla în concediu de odihnă în momentul primirii convocării, deoarece potrivit avea la dispoziție un termen de 5 zile, în care ca să comunice faptul că nu se poate prezenta la unitate în vederea efectuării cercetării disciplinare la data fixată deoarece va fi în Italia unde își efectuează o parte din concediul de odihnă. În plus, efectuarea cercetării disciplinare în perioada în care angajatul se află în concediu de odihnă nu este sancționată de Codul muncii.
Prin urmare, în lipsa unei astfel de înștiințări din partea reclamantei, pârâta a procedat corect desfăcând disciplinar contractul individual de muncă al reclamantei, conform art.267 alin.3 Codul muncii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal de 10 zile prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999, reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând ca în urma admiterii recursului să se dispună modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii.
În dezvoltarea motivelor sale de recurs, reclamanta a susținut că soluția primei este greșită, întemeindu-se pe o interpretare și aplicare greșită a dispozițiilor legale în materie.
În acest context, a susținut că nici angajatorul și nici prima instanță nu au avut în vedere faptul că recurenta s-a aflat în concediu de odihnă în perioada 24.09.2007 - 15.10.2007, concediu care nu poate fi întrerupt decât în condițiile prevăzute de art.146 alin.2 din Codul muncii.
Cum concediul reclamantei nu a fost întrerupt nici la solicitarea salariatului și nici la cea a angajatorului, pârâta nu putea efectua cercetarea disciplinară decât după întoarcerea reclamantei din concediu de odihnă.
În consecință, a învederat că decizia este nulă, pentru faptul că la data efectuării cercetării prealabile și la data emiterii deciziei, reclamanta se afla în concediu legal de odihnă.
Referitor la controlul efectuat de brigada " Poșta Română" - Oficiul județean de poștă H, reclamanta a susținut că cele cuprinse în conținutul lui nu sunt conforme cu realitatea. Astfel, a arătat că nu a comis nici un fals, așa cum greșit se reține și că pensionarul, titularul pensiei de 1016 RON, locuiește în mun., într-o zonă în care este factor poștal numita și că pe mandatul de plată a pensiei nu apare semnătura reclamantei.
Prin urmare, reclamanta susține că instanța de fond trebuia să verifice cine a semnat mandatul poștal și să dispună efectuarea unei expertize grafologice.
Legat de recunoașterea reclamantei din cuprinsul referatului întocmit de brigada de control, recurenta a susținut că s-a aflat în eroare asupra identității persoanei pensionare și că simpla recunoaștere a reclamantei, necoroborată cu alte probe, nu constituie prin ea însăși o probă cu caracter absolut, în dovedirea vinovăției sale.
În apărare, intimata pârâtă a depus întâmpinare, conform art.308 Cod proc.civ. prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamantă.
Referitor la prima critică adusă de reclamantă soluției pronunțate, pârâta a arătat că susținerile acesteia sunt nefondate deoarece angajatorul a luat toate măsurile necesare pentru ca reclamanta să afle despre convocarea sa, în vederea efectuării cercetării disciplinare.
Faptul că aceasta s-a aflat la acea dată în concediu nu are relevanță deoarece aceasta avea posibilitatea să anunțe unitatea despre această împrejurare și despre lipsa unei astfel de încunoștințări angajatorul s-a aflat în imposibilitatea de a afla despre motivul absenței sale de la convocarea care i-a fost făcută.
În ce privește netemeinicia motivelor reținute în sarcina reclamantei cu titlu de abateri, pârâta a învederat că din cuprinsul probelor administrate în cauză rezultă în mod clar că reclamanta a expediat lunar, în mai multe rânduri, mandate poștale numitului, astfel că nu putem vorbi de pre un episod accidental.
Mai mult, însăși reclamanta a recunoscut, atunci când revizorul i- prezentat mandatul de pensie cu număr de dosar 70512, în valoare de 1016 RON, pe numele, că l-a achitat în fals.
Prin urmare, pârâta a arătat că decizia de concediere este legală deoarece abaterile săvârșite de reclamantă sunt deosebit de grave și aduc atingere prestigiului instituției pârâte.
Faptul că anterior, reclamanta nu a mai fost sancționată disciplinar nu are în opinia pârâtei nici o relevanță în cauză, angajatorul fiind cel acre apreciază gravitatea faptei în raport cu normele legale încălcate și cu consecințele produse.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, atât prin prisma criticilor formulate precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art.306 alin.2 Cod proc.civ. Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit art.267 alin.3 din Codul muncii, neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condițiile prevăzute la alin.2, fără un motiv obiectiv, dă dreptul angajatorului să dispună sancționarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
Din conținutul acestei norme legale rezultă că dacă absența salariatului la cercetarea prealabilă se întemeiază pe un motiv obiectiv angajatorul nu poate dispune sancționarea sa disciplinară.
În speță, reclamanta a fost convocată în scris, cu adresa nr.290/9621/26.09.2007, să se prezinte la sediul unității pârâte, în data de 5.10.2007, orele 10,00 în vederea efectuării cercetării disciplinare, semnând de primire cu mențiunea că această convocare i-a fost înmânată la data de 27.09.2007 (6-7 și Art.101 alin. 1n 18).
În momentul în care reclamanta a luat cunoștință de această adresă trebuia ca în termen de 5 zile, conform art.144 din pe anii 2005-2009, să înștiințeze angajatorul care sunt motivele pentru care nu se poate prezenta la data, ora și locul fixat și să solicite amânarea efectuării procedurii la o altă dată, după revenirea ei din concediu.
În consecință, culpa aparține reclamantei și nu pârâtei, care și-a îndeplinit obligațiile prevăzute la art.267 alin.2 Codul muncii.
În absența unei justificări din partea reclamantei, angajatorul a procedat corect constatând absența salariatei de la convocarea făcută și aplicând sancțiunea disciplinară a desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă. Împrejurarea că reclamanta s-a aflat la data stabilirii cercetării disciplinare în concediu de odihnă nu are relevanță deoarece Codul muncii nu sancționează acest fapt, ci interzice concedierea salariatului în perioada în care acesta se află în concediu de odihnă ( art.60 alin.1 lit. i Codul muncii ).
În consecință, pârâta a procedat corect desfăcând disciplinar contractul individual de muncă al reclamantei și nu există temeiuri legale pentru constatarea nulității acestei măsuri.
În ceea ce privește netemeinicia faptelor reținute în sarcina reclamantei ca abateri, Curtea constată că aspectele critice invocate de recurentă nu pot fi primite și că în cauză s-a demonstrat atât vinovăția salariatei cât și gravitatea faptelor comise de aceasta.
Art.101 alin.2 poziția 9 din Regulamentul intern al Companiei Naționale "Poșta Română", prevede că " falsificarea de către salariații a unui act generator de drepturi necuvenite".
Din cuprinsul referatului întocmit de brigada de control ( 23-24) și din nota explicativă dată de reclamantă în data de 30.08.2007, rezultă în mod clar gravitatea faptelor comise de aceasta precum și împrejurarea că a luat împrumutat de la pensionarul, în luna decembrie 2006, suma de 9000 RON, pe care achitat-o integral în luna august 2007 și că în tot acest interval a achitat în fals mandatul d pensie nr.70512 în valoare de1016 RON.
Susținerile reclamantei, potrivit cărora pârâta a comis o eroare cu ocazia controlului confundând evidențele și documentele a doi pensionari cu numele de, din care unul domiciliază în str. - și altul tot în dar pe str. -, ultimul aparținând de factorul poștal, urmează să fie înlăturate ca nefondate deoarece reclamanta a recunoscut împrumutul și faptul că pensionarul care îi este rudă și-a schimbat domiciliul, cunoscând noua adresă.
În consecință, nici din acest punct de vedere nu se impune modificarea soluției pronunțate.
Cât privește încălcarea criteriilor de stabilire a sancțiunii disciplinare, se constată că acest atribut aparține exclusiv angajatorului, care aplică sancțiunea pe care o consideră, funcție de criteriile enumerate la art.266 lit. a-e din Codul muncii.
În raport de cele ce preced se constată că soluția instanței de fond este la adăpost de criticile formulate, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 Cod proc.civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul promovat de reclamanta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile 97/LM/25.01.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 2008.
PREȘEDINTE: Adriana Petrașcu Ana Doriani - - | JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica - - | JUDECĂTOR 3: Elena Truță - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored. 12 2008
Jud. fond..
Președinte:Adriana Petrașcu Ana DorianiJudecători:Adriana Petrașcu Ana Doriani, Manuela Stoica, Elena Truță
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1900/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 466/2008. Curtea de... → |
|---|
